Mai in scurt, dragii mei cititori fideli si ocazionali, iaca ce mi-a venit in capul meu ciufulit de week-end. Am hotarit sa parasesc blogspotul meu drag si sa ma instalez pe wordpress. Am motive serioase, sa nu credeti ca mi-a cazut ceasul cu pendul peste crestet si mi-a trevojit mintile. NU. Decizia a fost luata ieri, dupa trei cesti de cafea si framintari de citeva ore.Deci, am hotarit ca nu mai pot trai fara:
1. Search (m-am saturat sa ma caut pe google cind uit vreun titlu, am totusi mai multe de 70, UJAS!)
2. Imi place a desenez in text cu culori (nu pot sa-mi innadus spiritul artistic, iaca) si pe blogspot nu mai pot sa ma desfat in culori, plus la asta, wordpress-ul imi permite sa decupez textul, sa nu fie prea lung pe pagina. Cititorul sa decida sa continuie sa citeasca "bredul" meu sau sa se opreasca la prima fraza.Voi folosi uneori o fisca frumoasa :)))) Cind oi fi inervata vreau sa pot sa scriu cuvinte urite, dar...sa nu-mi pierd onoarea. Veti vedea cum.
3.Veti putea sa scormoniti mai usor in arhiva.
4. Vreau sa am mai multe pagini. Sa ma cracan in ginduri.
5. Chiar daca oi pleca in vacanta am sa programez niste texte cu ginduri pe care le-am scris odata si care vor aparea fara asistenta mea. Intr-un cuvint, cind imi voi praji curul la soare pe vreo plaja, voi veti avea impresia ca nu v-am uitat si veti citi o noua portie de "breduri" :)
Avantaje sunt mai multe, dar inca cred ca nici eu nu le-am descoperit ;) Ah, iaca imoticoanele vor capata fata.
Deci, daca nu ma credeti intrati aici sa vedeti blogul schimbat la fata. Mutatul abia a inceput. O sa fie transformari in fiecare zi, pina la instalarea definitiva.
Daca nu ma vedeti aici, sa stiti ca lucrez acolo
Daca nici aci si nici acolo, inseamna ca-s la scaldat :)))
Gata, am fugit sa-mi fac rucsacul. Plec in calatorie ;)
sâmbătă, iunie 28, 2008
vineri, iunie 27, 2008
Cărările noastre
Oamenii se schimbă.
Iaca se întîlnesc doi pe aceeaşi cărare şi continuă calea împreună. Cărarea e bună, luminoasă, uneori o ia prin pădure, alteori prin cîmpie, cîteodată se întretaie cu alte cărări. Uneori se desface în două cărări mai mici, ca mai tîrziu să redevină una singură. Atunci cei doi călători se despart şi ei pentru o vreme ca apoi să se regăsească. Pe aceeaşi cărare. Continuă călătoria împreună, îşi povestesc lucruri noi unul altuia, fac schimb de impresii, de gînduri. Şi fiecare pas făcut pe cărarea ceea parcă îi apropie şi mai mult, parcă le aduce mai multă bucurie, împlinire, complicitate. Devine acum cărarea lor. Cărarea ce-i duce spre paradis.
Şi iată că din nou cărarea se desface în două. Cînd vine vremea să redevină una singură, ca de obicei, aşa cum era firesc cu ceva timp în urmă, unul se întoarce, iar celălalt… încă nu. Încă nu se grăbeşte să revină. Celălalt a descoperit ceva nou, nemaivăzut şi nemaîntîlnit de frumos. Pe altă cărare. E atît de încîntat de descoperirea sa, încît paşii curioşi îl duc şi mai departe, pe cărăruşa ceea străină, care îi promite atît de multe…
Iar cel care îl aşteaptă, s-a aşezat obosit sub un tufar şi priveşte trist cărarea ce ducea cîndva spre… paradis?
Oamenii se schimbă. Oamenii îşi schimbă cărările.
Iaca se întîlnesc doi pe aceeaşi cărare şi continuă calea împreună. Cărarea e bună, luminoasă, uneori o ia prin pădure, alteori prin cîmpie, cîteodată se întretaie cu alte cărări. Uneori se desface în două cărări mai mici, ca mai tîrziu să redevină una singură. Atunci cei doi călători se despart şi ei pentru o vreme ca apoi să se regăsească. Pe aceeaşi cărare. Continuă călătoria împreună, îşi povestesc lucruri noi unul altuia, fac schimb de impresii, de gînduri. Şi fiecare pas făcut pe cărarea ceea parcă îi apropie şi mai mult, parcă le aduce mai multă bucurie, împlinire, complicitate. Devine acum cărarea lor. Cărarea ce-i duce spre paradis.
Şi iată că din nou cărarea se desface în două. Cînd vine vremea să redevină una singură, ca de obicei, aşa cum era firesc cu ceva timp în urmă, unul se întoarce, iar celălalt… încă nu. Încă nu se grăbeşte să revină. Celălalt a descoperit ceva nou, nemaivăzut şi nemaîntîlnit de frumos. Pe altă cărare. E atît de încîntat de descoperirea sa, încît paşii curioşi îl duc şi mai departe, pe cărăruşa ceea străină, care îi promite atît de multe…
Iar cel care îl aşteaptă, s-a aşezat obosit sub un tufar şi priveşte trist cărarea ce ducea cîndva spre… paradis?
Oamenii se schimbă. Oamenii îşi schimbă cărările.
joi, iunie 26, 2008
Hobby-șorul soacrei
Are soacra mică un hobby. Tare îi place sa bage tot ce se mișcă în obiectiv. Încă nu știe sa bage frumos și profesional, dar se antrenează conștiincios. Visul ei cel mare e să constate într-o zi că așa cum știe ea să bage, nimeni nu se mai pricepe. Doar printr-un singur gest și fără prelucrare suplimentară la calculator :)
Iată la care etapă mă aflu acum. Patru lucrări de ultimă oră.
Amețită în levănțică
Umbre de vară
Cerul paradisului
Mușcate în apocalipsă
Iată la care etapă mă aflu acum. Patru lucrări de ultimă oră.
Amețită în levănțică
Umbre de vară
Cerul paradisului
Mușcate în apocalipsă
miercuri, iunie 25, 2008
Şapte greşeli ale unui blogger debutant
Soacra mică are deja cîteva zeci de postări în arhivă şi i se pare că ajuns mare savantă. Făceţi-vă o pomană şi păstraţi-i iluzia. Nu e neapărat să aplaudaţi, dar nici cu tomate să nu aruncaţi. Într-un cuvînt, ne-am înţeles, da? (Aici e o iconiţă cu pocloane pîn’ la sol)
Deci, scoatem lentilele "rozove" şi ne apucăm uşurel de "inema" pentru că toate punctele încep cu NU şi chestia asta stresează tare:
1. NU scrieţi regulat? Vi-i lene, e prea cald afară, a murit muza aseară, a exploadat serverul? Hai sa fim seriosi! Cine vrea sa scrie, găseste 1000 de posibilităţi, cel ce nu vrea găseşte 1000 de motive ca să n-o facă. Motivul pe care îl accept eu poate fi doar acesta:"M-a înjurat de dimineaţă mama soacră". Alti cititori, o sa rămînă profund dezamagiţi dacă două săptămîini la rînd scrieţi ca un nebun, nu va puteţi opri, iar o lună luaţi pauza. Deci, faceţi un efort să scrieţi regulat. De ex. luni, miercuri, vineri scrieţi, iar restul zilelor răzbunaţi-vă pe soacră.
2. NU vă porniţi la drum cu gîndul să cîştigaţi milioane din blog. Eu una sunt convinsă că e mult mai uşor să devii milionar prin loterie (da, chiar şi cea moldovenească) decît să devii milionar prin blog. Dezamăgiţi? Bun, acum să vă aduc vestea cea bună. Dacă milionar nu veţi deveni la sigur, apoi aveţi toate şansele să deveniţi celebru. Dar nu uitaţi să băgaţi numărul de telefon mobil (nu de la serviciu, bine?) în profil. Pregătiţi-vă să recepţionaţi SMS-uri cochete înainte de culcare. Cu cît mai mult timp nu veţi publica fotografia în prima perioadă "blogo-bludnică" cu atît mai hot or să fie SMS-rile. Imaginaţia, dragii mei bloggeri visători, e un lucru mare. Profitaţi din plin. Mai ales de imaginaţia sexului frumos.
3. NU stiţi să vorbiţi în blog de la prima persoană? Păcat. Pentru că alţii s-au învaţat demult s-o facă şi respectiv au reuşit să fidelizeze cititorii. Lăsaţi la o parte visurile neîmplinite de reporter CCN, BBC sau Moldova 1 (asta în cadrul unui blog). Nu vorbiţi doar despre evenimente din departări ceţoase şi doar de la persoana a treia. Diminuaţi distanţa dintre voi şi cititorii. Alintaţi-i din cînd în cînd cu vreo poză în slipi făcută dimineaţa înainte de a posta pe blog. Credeţi-mă că slipii vor crea fel de fel de asociaţii: de la dezgust pînă la visări erotico-pornografice. Cert e că n-o să lase cititorii indiferenţi. Şapte din zece or să se întrebe a doua zi: "Da oare şi-a schimbat chiloţii nebunul cela din blog?" :)
4. NU stiţi ce sa mai scrieţi în blog şi incepeţi să băgaţi Copy/Paste-uri? De fapt, asta nu-i cel mai straşnic ce poate să i se întimple unui blogger disperat. Încercati doar să faceţi un efort ca să personalizaţi un pic informaţia găsită. În primul rînd nu uitaţi să băgaţi link-ul către autorul articolului şi apoi completaţi informaţia cu o valoare adăugată personală: o mini-analiză în urma unei cercetări pe net, un comentariu sau o glumiţă. Un fleac, dar să vă aparţină.
5. NU vi se pare important să răspundeţi la comentariile din blogul vostru? U-u-u-u-u-u! asta chiar e un gest nerespectuos faţă de interesul cititorilor. Dacă poate aţi uitat, vă aduc repejor aminte că blogul, în primul rînd, e un instrument de comunicare. Dacă îmi spuneţi: "Da mie îmi este interesant să vorbesc doar singur cu mine!" Apoi eu am să mă inervez oleacă şi am să vă răspund: "Păi, închideţi atunci comentariile sau, şi mai bine, închideţi accesul la blogul vostru". Masturbaţi-vă sănătoşi de cîteva ori pe zi de la propriile gînduri geniale fără ca să moronciţi capul cuiva.
6. NU vi se pare important să vizitaţi alte bloguri şi culmea! să lăsaţi comentarii pe ele? Mai citiţi o dată punctul five.
7. Încă NU aţi vizitat bloggerul.com? Poate că asta e cea mai mare greşeală pe care aţi făcut-o de la lansarea blogului vostru. Fugaaaa, într-acolo! Veţi găsi informaţie utilă cu tonele.
Deci, scoatem lentilele "rozove" şi ne apucăm uşurel de "inema" pentru că toate punctele încep cu NU şi chestia asta stresează tare:
1. NU scrieţi regulat? Vi-i lene, e prea cald afară, a murit muza aseară, a exploadat serverul? Hai sa fim seriosi! Cine vrea sa scrie, găseste 1000 de posibilităţi, cel ce nu vrea găseşte 1000 de motive ca să n-o facă. Motivul pe care îl accept eu poate fi doar acesta:"M-a înjurat de dimineaţă mama soacră". Alti cititori, o sa rămînă profund dezamagiţi dacă două săptămîini la rînd scrieţi ca un nebun, nu va puteţi opri, iar o lună luaţi pauza. Deci, faceţi un efort să scrieţi regulat. De ex. luni, miercuri, vineri scrieţi, iar restul zilelor răzbunaţi-vă pe soacră.
2. NU vă porniţi la drum cu gîndul să cîştigaţi milioane din blog. Eu una sunt convinsă că e mult mai uşor să devii milionar prin loterie (da, chiar şi cea moldovenească) decît să devii milionar prin blog. Dezamăgiţi? Bun, acum să vă aduc vestea cea bună. Dacă milionar nu veţi deveni la sigur, apoi aveţi toate şansele să deveniţi celebru. Dar nu uitaţi să băgaţi numărul de telefon mobil (nu de la serviciu, bine?) în profil. Pregătiţi-vă să recepţionaţi SMS-uri cochete înainte de culcare. Cu cît mai mult timp nu veţi publica fotografia în prima perioadă "blogo-bludnică" cu atît mai hot or să fie SMS-rile. Imaginaţia, dragii mei bloggeri visători, e un lucru mare. Profitaţi din plin. Mai ales de imaginaţia sexului frumos.
3. NU stiţi să vorbiţi în blog de la prima persoană? Păcat. Pentru că alţii s-au învaţat demult s-o facă şi respectiv au reuşit să fidelizeze cititorii. Lăsaţi la o parte visurile neîmplinite de reporter CCN, BBC sau Moldova 1 (asta în cadrul unui blog). Nu vorbiţi doar despre evenimente din departări ceţoase şi doar de la persoana a treia. Diminuaţi distanţa dintre voi şi cititorii. Alintaţi-i din cînd în cînd cu vreo poză în slipi făcută dimineaţa înainte de a posta pe blog. Credeţi-mă că slipii vor crea fel de fel de asociaţii: de la dezgust pînă la visări erotico-pornografice. Cert e că n-o să lase cititorii indiferenţi. Şapte din zece or să se întrebe a doua zi: "Da oare şi-a schimbat chiloţii nebunul cela din blog?" :)
4. NU stiţi ce sa mai scrieţi în blog şi incepeţi să băgaţi Copy/Paste-uri? De fapt, asta nu-i cel mai straşnic ce poate să i se întimple unui blogger disperat. Încercati doar să faceţi un efort ca să personalizaţi un pic informaţia găsită. În primul rînd nu uitaţi să băgaţi link-ul către autorul articolului şi apoi completaţi informaţia cu o valoare adăugată personală: o mini-analiză în urma unei cercetări pe net, un comentariu sau o glumiţă. Un fleac, dar să vă aparţină.
5. NU vi se pare important să răspundeţi la comentariile din blogul vostru? U-u-u-u-u-u! asta chiar e un gest nerespectuos faţă de interesul cititorilor. Dacă poate aţi uitat, vă aduc repejor aminte că blogul, în primul rînd, e un instrument de comunicare. Dacă îmi spuneţi: "Da mie îmi este interesant să vorbesc doar singur cu mine!" Apoi eu am să mă inervez oleacă şi am să vă răspund: "Păi, închideţi atunci comentariile sau, şi mai bine, închideţi accesul la blogul vostru". Masturbaţi-vă sănătoşi de cîteva ori pe zi de la propriile gînduri geniale fără ca să moronciţi capul cuiva.
6. NU vi se pare important să vizitaţi alte bloguri şi culmea! să lăsaţi comentarii pe ele? Mai citiţi o dată punctul five.
7. Încă NU aţi vizitat bloggerul.com? Poate că asta e cea mai mare greşeală pe care aţi făcut-o de la lansarea blogului vostru. Fugaaaa, într-acolo! Veţi găsi informaţie utilă cu tonele.
marți, iunie 24, 2008
Glamour-ul soacrei
Fiecare cu "tarakanii" săi (dracii, piticii, gîndacii, balaurii etc.). Dacă ţi-i cunoşti bine şi trăieşti în armonie cu ei, socoate că eşti norocos. Mai rău e atunci cînd "tarakanii" tăi nu numai că nu-ţi dau pace ţie să trăieşti, dar se mai bagă şi în sufletul altor "tarakani" de primprejur.
Soacra mică are draci. Ca orice soacră care se respectă. Fiecare drac are porecla şi pentru fiecare există un "approach". Totuşi, se mai întimplă ca negocierile "diabolice" să eşueze. Aşa că, dacă într-o zi (n-are importanţă de e senin sau înnourat) soacra mică poartă ochelari de soare (negri!), asta nu înseamnă că vrea să pară tare “glamurnaya”, căci îi stă bine (hai să-mi fac un "piarcic"). Asta înseamnă că negocierile au eşuat de dimineaţă şi e nevoită să-şi ascundă privirea plină de drăcoi veseli ce joacă "Ciuleandra" în ritmul cel nebun de la final.
Azi îs "glamurnaya" nevoie mare. E posibil ca ziua să se termine cu victime.
Cine încă nu s-a ascuns, nu-i vina mea.
Soacra mică are draci. Ca orice soacră care se respectă. Fiecare drac are porecla şi pentru fiecare există un "approach". Totuşi, se mai întimplă ca negocierile "diabolice" să eşueze. Aşa că, dacă într-o zi (n-are importanţă de e senin sau înnourat) soacra mică poartă ochelari de soare (negri!), asta nu înseamnă că vrea să pară tare “glamurnaya”, căci îi stă bine (hai să-mi fac un "piarcic"). Asta înseamnă că negocierile au eşuat de dimineaţă şi e nevoită să-şi ascundă privirea plină de drăcoi veseli ce joacă "Ciuleandra" în ritmul cel nebun de la final.
Azi îs "glamurnaya" nevoie mare. E posibil ca ziua să se termine cu victime.
Cine încă nu s-a ascuns, nu-i vina mea.
luni, iunie 23, 2008
Visarea şi verigheta
Cînd socrul mic e în deplasare, soacra mică se "cătăie" cu autobuzul. De buna voie şi nesilită de nimeni, evident. Cătăiala devine o călătorie şi mai agreabilă într-o dimineaţă cu soare proaspăt ca cea de azi.
În autobuzul semigol, am ales o despărţitură de patru scaune libere. Ascultam cuminţică muzică şi priveam de pe fereastră verdele aprins de soare. La staţia urmatoare, m-am văzut în faţă cu un cuplu care m-a făcut să-mi strîng picioarele din poziţie crăcănată în poziţie decentă. Îi simţeam prea aproape de mine, chiar stînjenitor de aproape. O intimitate ce m-a luat prin surprindere. Mi-am potrivit ochelarii de soare ca să creez iluzia de distanţă. Cuplul însă se simţea de minune, căci era de unul îndrăgostiţi. În afară de obiectul admiraţiei nu mai vedea nimic primprejur. În cîteva clipe mi-am dat seama că eu, de fapt, nici nu prea existam pentru ei. Eram ca un şurubaş la fereastră :)
Fata era aşezată în dreptul meu: micuţă, finuţă, cu păr luuuung ce se aprindea sistematic în roşcatul soarelui ca oranjul semaforului. Baiatul finuţ şi el, îi ţinea degetele cuibărite în palme, le mîngîia uşurel şi privea visător peste fereastră. Fata visa şi ea. Curenţii proaspeţi de aer din salon îi mişcau pletele ca o năframa în vînt, iar cînd razele de soare îi transformau ochii mici în struguri verzi transparenţi, ea îi închidea dulce, cu un zîmbet ascuns...
O tandreţe plutitoare ca un vis de vară. Dar… tot atît de trecătoare.
Gîndul mi-a fost confirmat de privirile neastepatat de insistente a fetei fixate pe mâinile mele. Brusc, m-am văzut transformată din şurubaş în femeie. Fata îmi privea atent verigheta. Se pare că detaliul acesta micuţ de tot, a trezit-o din visare.
După a şasea sau a şaptea privire, eram aproape gata să i-o ofer :))))) Si, sincer, cred că avea s-o fac, dacă eram să am măcar nişte diamante pe ea (ca să nu-mi fie ruşine de dar). Verigheta soacrei e tare modestă, însă... inscripţia din interior costă cît toate diamantele din lume ;)
Cine ştie... poate a simţit fata că mâinile mele ascund un cod preţios:) Parola o cunosc doar eu.
În autobuzul semigol, am ales o despărţitură de patru scaune libere. Ascultam cuminţică muzică şi priveam de pe fereastră verdele aprins de soare. La staţia urmatoare, m-am văzut în faţă cu un cuplu care m-a făcut să-mi strîng picioarele din poziţie crăcănată în poziţie decentă. Îi simţeam prea aproape de mine, chiar stînjenitor de aproape. O intimitate ce m-a luat prin surprindere. Mi-am potrivit ochelarii de soare ca să creez iluzia de distanţă. Cuplul însă se simţea de minune, căci era de unul îndrăgostiţi. În afară de obiectul admiraţiei nu mai vedea nimic primprejur. În cîteva clipe mi-am dat seama că eu, de fapt, nici nu prea existam pentru ei. Eram ca un şurubaş la fereastră :)
Fata era aşezată în dreptul meu: micuţă, finuţă, cu păr luuuung ce se aprindea sistematic în roşcatul soarelui ca oranjul semaforului. Baiatul finuţ şi el, îi ţinea degetele cuibărite în palme, le mîngîia uşurel şi privea visător peste fereastră. Fata visa şi ea. Curenţii proaspeţi de aer din salon îi mişcau pletele ca o năframa în vînt, iar cînd razele de soare îi transformau ochii mici în struguri verzi transparenţi, ea îi închidea dulce, cu un zîmbet ascuns...
O tandreţe plutitoare ca un vis de vară. Dar… tot atît de trecătoare.
Gîndul mi-a fost confirmat de privirile neastepatat de insistente a fetei fixate pe mâinile mele. Brusc, m-am văzut transformată din şurubaş în femeie. Fata îmi privea atent verigheta. Se pare că detaliul acesta micuţ de tot, a trezit-o din visare.
După a şasea sau a şaptea privire, eram aproape gata să i-o ofer :))))) Si, sincer, cred că avea s-o fac, dacă eram să am măcar nişte diamante pe ea (ca să nu-mi fie ruşine de dar). Verigheta soacrei e tare modestă, însă... inscripţia din interior costă cît toate diamantele din lume ;)
Cine ştie... poate a simţit fata că mâinile mele ascund un cod preţios:) Parola o cunosc doar eu.
sâmbătă, iunie 21, 2008
Sărutul norocului
Vine și ziua în care îți dai seama că norocul te iubește. Unul îl are la căpătîi de la naștere, altul doar a auzit de el și îl cîntă pe la sărbatori (Ș-așa-mi vine cîteodată). Trăiesti, muncești din greu cu anii, speri să vină ziua în care sa spui am și eu noroc în viața asta. În zădar.
Cînd ajungi să simți că speranța se stinge ca un chibrit într-un tunel, norocul te găsește, în sfîrșit. Te alege dintre ceilalți, te privește drept în ochi și... se îndrăgostește de tine. Atunci viața începe să înfloreasca în toate culorile, că nu-ți vine a crede ochilor. Și abia atunci înțelegi că pînă acum ea era doar o scîrțîială jalnică de vioară în comparație cu simfonia divină în care trăiesti.
Încetul cu încetul te deprinzi cu ea, cu viața de norocos, și începi să te comporți ca un amant tînăr după ce a sedus o femeie coaptă. Îți pare că fără tine nu mai poate trai, că tu ești stapînul ei, că respiră doar cu tine. Vii la ea cînd vrei, pleci cînd îți vine, căci ea, oricum te așteaptă răbdătoare și cuminte cu privirea-i îndrăgostită. Te îmbrățisează, îți sărută palmele… iar tu, gemi mulțămit și privești lumea cu ochi de învingător:"Vedeeeeți cît de mult mă iubeeeeește!"
Pînă într-o zi, cînd vei pleca de la ea spre zori, cu același zîmbet de învingător și nu vei ști că sărutul ei patimaș înainte de plecare, a fost… ultimul.
Pentru tine.
Cînd ajungi să simți că speranța se stinge ca un chibrit într-un tunel, norocul te găsește, în sfîrșit. Te alege dintre ceilalți, te privește drept în ochi și... se îndrăgostește de tine. Atunci viața începe să înfloreasca în toate culorile, că nu-ți vine a crede ochilor. Și abia atunci înțelegi că pînă acum ea era doar o scîrțîială jalnică de vioară în comparație cu simfonia divină în care trăiesti.
Încetul cu încetul te deprinzi cu ea, cu viața de norocos, și începi să te comporți ca un amant tînăr după ce a sedus o femeie coaptă. Îți pare că fără tine nu mai poate trai, că tu ești stapînul ei, că respiră doar cu tine. Vii la ea cînd vrei, pleci cînd îți vine, căci ea, oricum te așteaptă răbdătoare și cuminte cu privirea-i îndrăgostită. Te îmbrățisează, îți sărută palmele… iar tu, gemi mulțămit și privești lumea cu ochi de învingător:"Vedeeeeți cît de mult mă iubeeeeește!"
Pînă într-o zi, cînd vei pleca de la ea spre zori, cu același zîmbet de învingător și nu vei ști că sărutul ei patimaș înainte de plecare, a fost… ultimul.
Pentru tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
