Inima: Cum trebuie sa fie un amant ideal? Ce trebuie să poată face ca să-mi dau seama că e iscusit în arta amorului? Să fie tandru și răbdător sau pasional și spontan?
Rațiunea: Dacă vrei să eviți dezamăgirile, nu încerca să compari barbații și să pui note pentru performanțele lor sexuale. Un amant ideal nu e apreciat după cantitatea de orgasme pe oră, după frumusețea sa exterioara sau tehnicile sexuale. Ai să înțelegi că ai alături bărbatul care te face să te simți femeie, doar atunci cînd nu vei mai remarca alți bărbați. Cînd ai să te prinzi la gîndul că în timp ce-ați fost împreună nu poți să-ți aduci aminte de nici un alt chip de bărbat, în afară de al lui. Cînd ai să simți cu tot corpul că nu mai poți face dragoste cu nimeni altul decît cu el. Îți vei da seama că e amantul ideal, atunci cînd vei înțelege pe deplin sensul cuvîntului "fidelitate".
sâmbătă, iunie 07, 2008
vineri, iunie 06, 2008
Femei fără de hotare (continuare)
Nu mai ştiu cum arată femeile de vîrsta mea la mine în ţară. Ştiu însă foarte bine, la ce se gîndesc ele, indiferent de localizarea lor geografică, atunci cînd se privesc dimineaţa în oglindă. Unele constată cu tristeţe: "Of, încep să seamăn cu mama". Altele se autoconsolează cum pot: "Ei şi ce dacă mi-au apărut nişte riduri, în schimb Mirela are buci mai grase şi pline de celulită". Mai sunt şi de celea care adoptă un approach filozofico-isteric: "Da, da, da! nu mai sunt o fetiţă –romaniţă, în schimb sunt mult mai deşteaptă ca înainte!!! Iaca".
Adevărul e ca toate cele trei categorii se simt aiurea pînă la cafeluţă de dimineaţă. Primele beau cafea Nescafé solubilă, a doua categorie – Senseo doux, şi a treia – Nespresso gold, gîndindu-se evident la… George Clooney. What else?
Inka, e o blondă naturală, o dulceaţă de femeie care zîmbeşte mereu (dupa primul Nespresso, evident). Intr-o dimineaţă a intrat neaşteptat de tristă în birou.
-Inka, îi zic eu, cu braţul acesta superb de flori nu ai dreptul să fii tristă.
A zîmbit. A ezitat un pic şi mi-a răspuns:
-Mi l-am cumpărat singură. E ziua mea de naştere.
-La multi ani! i-am spus exaltată. Eşti una din femeile norocoase pe care vîrsta nu şi-a lăsat amprentele. Arăti ca o adolescentă romantică. Voi, femeile nordice, arătaţi mereu mai bine decît...ă-ă-ă noi, adică celelalte (bine, azi trebuie să mă arăt mărinimoasă, mi-am zis).
A zîmbit din nou. Trist de tooooot.
Aşa cum un barbat întelege suferinţa altuia fără multă vorbă, exact aşa şi o femeie îşi dă bine seama cînd cealaltă plînge, chiar dacă lacrimile îi sunt ascunse după un zîmbet.
Ah, Inka dragă, m-am gîndit atunci, cu numele tău de învingator la Formula 1, doar un zîmbet de campioană te prinde la faţă.
N-am mai spus nimic cu voce. Cînd nu cunoşti bine sufletul persoanei, mai bine taci, îţi cauţi de treabă, o laşi să-şi reia răsuflarea în voie.
Indiferent de continent, ţară, regiune, femeile după 30 de ani sunt foarte vulnerabile, pentru că multe încă se mai agaţă de iluzii, se amăgesc, se reconstruiesc ca apoi să se prăbuşească iar în speranţe deşarte. Iluziile pierdute nu ţin doar de înfăţişarea lor. Voi m-aţi înteles (aici e o iconiţă cu zîmbet trist)
Ah şi florile.
Florile, devin pentru multe din ele, un simbol al singurătăţii.
Adevărul e ca toate cele trei categorii se simt aiurea pînă la cafeluţă de dimineaţă. Primele beau cafea Nescafé solubilă, a doua categorie – Senseo doux, şi a treia – Nespresso gold, gîndindu-se evident la… George Clooney. What else?
Inka, e o blondă naturală, o dulceaţă de femeie care zîmbeşte mereu (dupa primul Nespresso, evident). Intr-o dimineaţă a intrat neaşteptat de tristă în birou.
-Inka, îi zic eu, cu braţul acesta superb de flori nu ai dreptul să fii tristă.
A zîmbit. A ezitat un pic şi mi-a răspuns:
-Mi l-am cumpărat singură. E ziua mea de naştere.
-La multi ani! i-am spus exaltată. Eşti una din femeile norocoase pe care vîrsta nu şi-a lăsat amprentele. Arăti ca o adolescentă romantică. Voi, femeile nordice, arătaţi mereu mai bine decît...ă-ă-ă noi, adică celelalte (bine, azi trebuie să mă arăt mărinimoasă, mi-am zis).
A zîmbit din nou. Trist de tooooot.
Aşa cum un barbat întelege suferinţa altuia fără multă vorbă, exact aşa şi o femeie îşi dă bine seama cînd cealaltă plînge, chiar dacă lacrimile îi sunt ascunse după un zîmbet.
Ah, Inka dragă, m-am gîndit atunci, cu numele tău de învingator la Formula 1, doar un zîmbet de campioană te prinde la faţă.
N-am mai spus nimic cu voce. Cînd nu cunoşti bine sufletul persoanei, mai bine taci, îţi cauţi de treabă, o laşi să-şi reia răsuflarea în voie.
Indiferent de continent, ţară, regiune, femeile după 30 de ani sunt foarte vulnerabile, pentru că multe încă se mai agaţă de iluzii, se amăgesc, se reconstruiesc ca apoi să se prăbuşească iar în speranţe deşarte. Iluziile pierdute nu ţin doar de înfăţişarea lor. Voi m-aţi înteles (aici e o iconiţă cu zîmbet trist)
Ah şi florile.
Florile, devin pentru multe din ele, un simbol al singurătăţii.
joi, iunie 05, 2008
Femei fără de hotare
Recunosc cu tristeţe că în ultimii ani m-am dezvăţat de frumuseţea de acasă, de cea moldovenească. Şi aşa mă înăduşă cîteodată un dor de ea! Un fel de dor de sărbătoare cu un pahar de vin dulce. Să mă ameţească, să plutesc de plăcere, să mă-mbăt la urma urmei şi să urlu din cerdacul casei spre grădina vecinei:
-Faaaaaaaaw Liduuuuuuuuţă! Tu ştii ca ai cur frumos? Şi ţîţele tale îs mai chipoase decît balcoanele siliconate ale Victoriei Silvstedt! Ştii sau nu ştii? Picioarele tale zvelte, Liduţăăăă, nu trebuie să le porţi în caloşi, proasto! Eşti aşa de sexoasă c-ar trebui să-ţi schimbi pînă şi numele. Să fii Liduţa Belucci !!! Of, Liduţă, matincă nu ştii pentru ce-i trebuiesc femeii o pereche de picioare epilate.
Atunci cînd am să tac pentru o clipă ca să mă gîndesc să mai dezvolt sau nu subiectul, am să aud vocea mamei mele, aruncată şi ea peste gard:
-Liduţă, vezi ce-o făcut strainatatea din fata mea? N-o lua în serios, te rog. Am înteles şi eu că s-o trevojit oleacă la cap, cînd mi-a spus că maslinele de lingă "seliodka" put a hlorcă.
-Tanti Maria, d-apoi ele chiar put. Că şi eu am cumpărat ieri de celea, aud vocea piţigăiată a Liduţei de peste gard.
Opa! voi tresări atunci de plăcere. Mai am un aliat în caloşi pe lumea asta.
Apoi aud cum Liduţa îşi drege vocea ca să strige deam spre mine.
-Ap’ ce spuneai tu acolo despre picioare epilate, straniero?!
Ca să onorez atentia vecinei, provocată de respectul meu profund sexual (e frumoasă vecina mea, ce mai!) am să scot capul pe jumate din fereastră, ca să mai constat o dată că nu e doar arătoasă, dar şi curioasă, ca o adevarată moldoveancă ce se respectă :
-Ca să fie sărutate, trebuie mai întîi epilate, Liduşka!
-De cîte ori pe zi?
-Epilate?
-Sărutate!
Mai departe dialogul va prinde o tonalitate intimă şi se va muta într-un local mai ferit de urechile lumii. Liduţa cu ochii bulbucaţi de nedumerire, eu-cu aere de guru (altfel nu pot cu un litru de vin în sînge) şi mama cu un măturoi în mînă şi cu o voce jalnică de parcă s-ar justifica în faţa lui Sf. Agaton.
-N-o crede Liduţă, nu vezi că-i după al doilea ulcior de vin? N-o crede!
Asta a fost introducerea, care s-a transformat în partea I din ceea ce-am vrut să spun sub titlul articolului. Iaca aşa-i tot timpul, mă pornesc la drum cu gînduri serioase şi globale ca să termin cu aiureli traditional-regionale :))))
À suivre…
-Faaaaaaaaw Liduuuuuuuuţă! Tu ştii ca ai cur frumos? Şi ţîţele tale îs mai chipoase decît balcoanele siliconate ale Victoriei Silvstedt! Ştii sau nu ştii? Picioarele tale zvelte, Liduţăăăă, nu trebuie să le porţi în caloşi, proasto! Eşti aşa de sexoasă c-ar trebui să-ţi schimbi pînă şi numele. Să fii Liduţa Belucci !!! Of, Liduţă, matincă nu ştii pentru ce-i trebuiesc femeii o pereche de picioare epilate.
Atunci cînd am să tac pentru o clipă ca să mă gîndesc să mai dezvolt sau nu subiectul, am să aud vocea mamei mele, aruncată şi ea peste gard:
-Liduţă, vezi ce-o făcut strainatatea din fata mea? N-o lua în serios, te rog. Am înteles şi eu că s-o trevojit oleacă la cap, cînd mi-a spus că maslinele de lingă "seliodka" put a hlorcă.
-Tanti Maria, d-apoi ele chiar put. Că şi eu am cumpărat ieri de celea, aud vocea piţigăiată a Liduţei de peste gard.
Opa! voi tresări atunci de plăcere. Mai am un aliat în caloşi pe lumea asta.
Apoi aud cum Liduţa îşi drege vocea ca să strige deam spre mine.
-Ap’ ce spuneai tu acolo despre picioare epilate, straniero?!
Ca să onorez atentia vecinei, provocată de respectul meu profund sexual (e frumoasă vecina mea, ce mai!) am să scot capul pe jumate din fereastră, ca să mai constat o dată că nu e doar arătoasă, dar şi curioasă, ca o adevarată moldoveancă ce se respectă :
-Ca să fie sărutate, trebuie mai întîi epilate, Liduşka!
-De cîte ori pe zi?
-Epilate?
-Sărutate!
Mai departe dialogul va prinde o tonalitate intimă şi se va muta într-un local mai ferit de urechile lumii. Liduţa cu ochii bulbucaţi de nedumerire, eu-cu aere de guru (altfel nu pot cu un litru de vin în sînge) şi mama cu un măturoi în mînă şi cu o voce jalnică de parcă s-ar justifica în faţa lui Sf. Agaton.
-N-o crede Liduţă, nu vezi că-i după al doilea ulcior de vin? N-o crede!
Asta a fost introducerea, care s-a transformat în partea I din ceea ce-am vrut să spun sub titlul articolului. Iaca aşa-i tot timpul, mă pornesc la drum cu gînduri serioase şi globale ca să termin cu aiureli traditional-regionale :))))
À suivre…
miercuri, iunie 04, 2008
Secretul
Ca si toata lumea soacra mica are un secret. E atit de delicat si "original" ca nici macar socrul mic nu-si da seama de existenta lui. El, cu ochi de vultur si psihanaliza Freud-eana, nici nu banuieste omul ca femei-sa prinde caif nemaipomenit de la "voyage" -urile in transportul public. Mdea, este asa ceva pe lume, nu va mirati tare. Cred ca se numeste "autobuzofilie". Si pentru ca auziti un "z " si un "f" in cuvint, putem spune chiar ca secretul meu pute a perversitate. Asa ca… trebuie sa ramina de doua ori mai secret decit oricare altul. Sau poate chiar de cinci ori ;)
Cind se prezinta macar un firicel de ocazie, soacra mica incearca sa schimbe masina confortabila a socrului pe o hurducare matinala in autobuz. In ultimul timp, insa, ii vine tot mai greu sa gaseasca pretexte plauzibile pentru aceasta feblete. Credeti-ma, e mult mai complicat sa gasesti un motiv pentru o calatorie cu bus-ul decit unul ca sa fugi la un rendez-vous cu un amant.
Va explic de ce.
In primul rind, nimeni n-o sa ma ia in serios, nu-i asa? Ca si voi acum.
Intr-al doilea rind, am sa aud in urma mea vaicareli gen: "aaaaa, te plictisesc deja, ai jurat sa ma iubesti toata viata (da, da chiar si in masina) iar acum cauti pe dracu…vrei autobuz prafuit pe roti…cu publicitate" si patati-patata. Chiar daca poate n-o sa aud ultimele fraze cu voce, dar precis ca gindurile astea or sa treaca prin capul…cuiva ;) Cred ca am sa ma simt si mai aiurea atunci. Asa ca, deocamdata, nu-mi ramine decit sa-mi antrenez mai departe imaginatia, compunind motive noi pentru escapadele mele si sa savurez din plin fiecare calatorie publica.
Aaaaaah si un voyage ideal se produce cam asa.
Ies eu dimineata pe racoare din casa, plutind usurel intr-un nor de parfum Chloé. Pasarelele cinta, levantica infloreste, vintul imi gidila narile iar eu… il astept. Iaca il zaresc apropiindu-se vajnic de oprire, albastru, cu floricele albe de publicitatre pe crestet, ca o coronita. Imi deschide portile drept in fata. Sar repejor inauntru, aleg un locusor linga fereastra, bag muzica in urechi, potrivesc ochelarii de soare pe nas si…incep vinatoarea. Stiti ce e important intr-o vinatoare? Vederea buna, of course. Reperez usor "victima", fac un zoom cu privirea si.. ma apuc s-o studiez atent. Nu ratez nici un pixel de placere.
Intr-un cuvint, profit temporar de faptul ca traiesc intr-un oras - caleidoscop, in care se amesteca culturi si religii de care vreti, credeti-ma, ca nu mi-e greu sa gasesc exemplare "exluzive". Poate voi deschide chiar o categorie noua in blog "Portrete paralele". Vom vedea ;)
Stiti deja ce-o sa ma coste initiativa asta :)))))
Perversa initiativa.
Perversa de tot.
Cind se prezinta macar un firicel de ocazie, soacra mica incearca sa schimbe masina confortabila a socrului pe o hurducare matinala in autobuz. In ultimul timp, insa, ii vine tot mai greu sa gaseasca pretexte plauzibile pentru aceasta feblete. Credeti-ma, e mult mai complicat sa gasesti un motiv pentru o calatorie cu bus-ul decit unul ca sa fugi la un rendez-vous cu un amant.
Va explic de ce.
In primul rind, nimeni n-o sa ma ia in serios, nu-i asa? Ca si voi acum.
Intr-al doilea rind, am sa aud in urma mea vaicareli gen: "aaaaa, te plictisesc deja, ai jurat sa ma iubesti toata viata (da, da chiar si in masina) iar acum cauti pe dracu…vrei autobuz prafuit pe roti…cu publicitate" si patati-patata. Chiar daca poate n-o sa aud ultimele fraze cu voce, dar precis ca gindurile astea or sa treaca prin capul…cuiva ;) Cred ca am sa ma simt si mai aiurea atunci. Asa ca, deocamdata, nu-mi ramine decit sa-mi antrenez mai departe imaginatia, compunind motive noi pentru escapadele mele si sa savurez din plin fiecare calatorie publica.
Aaaaaah si un voyage ideal se produce cam asa.
Ies eu dimineata pe racoare din casa, plutind usurel intr-un nor de parfum Chloé. Pasarelele cinta, levantica infloreste, vintul imi gidila narile iar eu… il astept. Iaca il zaresc apropiindu-se vajnic de oprire, albastru, cu floricele albe de publicitatre pe crestet, ca o coronita. Imi deschide portile drept in fata. Sar repejor inauntru, aleg un locusor linga fereastra, bag muzica in urechi, potrivesc ochelarii de soare pe nas si…incep vinatoarea. Stiti ce e important intr-o vinatoare? Vederea buna, of course. Reperez usor "victima", fac un zoom cu privirea si.. ma apuc s-o studiez atent. Nu ratez nici un pixel de placere.
Intr-un cuvint, profit temporar de faptul ca traiesc intr-un oras - caleidoscop, in care se amesteca culturi si religii de care vreti, credeti-ma, ca nu mi-e greu sa gasesc exemplare "exluzive". Poate voi deschide chiar o categorie noua in blog "Portrete paralele". Vom vedea ;)
Stiti deja ce-o sa ma coste initiativa asta :)))))
Perversa initiativa.
Perversa de tot.
marți, iunie 03, 2008
Povestea unui blogger aiuratec
Pentru ca soacra mica are imaginatie cit pentru o casa de nebuni cu tot cu director in frunte, i-a trecut prin cap in dimineata asta sa compuna o poveste. De dragoste matinca. Dar sa vedem cum a iesi.
Traia pe lume un blogger. El inca nu stia ca e unul dintre cei care se incepe cu litera "b". Urma sa se descopere pe sine insusi, un pic mai tirziu, in tot sensul celor 7 litere aranjate in ordinea cuvenita. Pentru ca omul avea acces nelimitat la net, pe linga treburile cotidiene, vizita cite-un forum pe ici colo, mai citea, mai facea cite-un comentariu acid sau cochet si se linistea pentru o vreme. Pina intr-un moment de plictis extrem, cind ii veni in cap sa-si faca un blog. Al sau personal.
Nu era o ambitie ca a altor bloggeri, care visau sa poarte cravata nu doar in lumea reala dar si cea virtuala. Nu. Era doar un capriciu de moment. Lasa sa fie, si-a zis, numai sa nu ma simt singur. Deci, si-a marcat spatiul virtual cu un nume si…a lasat usile deschise pentru toata lumea.
Scria in fiecare zi, tot ce-i trecea prin cap. Avea si cite-un comentariu pe ici colo. Si parca incepu sa-i placa. Dar, vizitind intr-o buna zi blogul lui cristal si numarind in partea dreapta cinci casute cu forme si culori interesante, s-a gindit ca anume una din casutele celea nu-i ajunge blogului sau. Si-a deschis repejor un cont de monitorizare a utilizatorilor si a inceput sa astepte "victimele" ca o vulpe isteata ce astepta cu rabdare sa numere gainusele curioase din cotet.
Inca n-ati ajuns la erectie? Iaca-iaca, amus-amus ?
Mergem mai departe!
Si gainusele au inceput a-si scoate capsoarele, adica IP-rile :)
Si chiar daca erau doar citeva, omul nostru se simtea acum ca un adevarat blogger. In toate cele 7 litere.
De citeva ori pe zi deschidea cotetul cu parola, le numara, le mingiia cu privirea si scria…Pentru ele scria. Le incuraja sa depuna ousoare, ca sa se inmulteasca. Nu prea ii reusea. Poate ca cocosul avea saminta slaba, sau poate ca gainele fugeau de el. In fine…peisajul raminea neschimbat.
Dar intr-o zi, sau poate ca era noapte totusi, a observat prin statisticile sale o gainusa…mai deosebita, nu ca altele. Una foarte fidela. Cu acelasi IP 81.242.255.212
Numarul acesta il stia pe de rost. Era ca un cod secret al fericirii sale. Fantasma siropos pe el zi si noapte. Se intreba de o mie de ori : oare cine se ascunde in spatele lui? Precis ca o femeie. Aaaah, si neaparat e blonda, da-da-da, cu titisoarele grele sprijinite pe tastatura si degetele fine dind click pe adresa blogului sau. Mmmmm…
Am atins culmea sau inca nu?
Dinamo!
-Bogdaaaaaaaan! Vino incoa’ omule ! a auzit vocea sotiei din odaia de alaturi.
-Ce e femeie?
-Ia uite ce scrie zapacitul acesta pe blog…
N-o mai auzea, pentru ca si-a zarit modelul blogului intre ochi…Culorile celea cu care s-a jucat de mii de ori, le-a potrivit asa cum stia el mai bine si...ultimul sau titlu…de dimineata.
Gainusa ceea fidela era femeia sa.
Nici blonda, nici titoasa…
In schimb…fidela.
Traia pe lume un blogger. El inca nu stia ca e unul dintre cei care se incepe cu litera "b". Urma sa se descopere pe sine insusi, un pic mai tirziu, in tot sensul celor 7 litere aranjate in ordinea cuvenita. Pentru ca omul avea acces nelimitat la net, pe linga treburile cotidiene, vizita cite-un forum pe ici colo, mai citea, mai facea cite-un comentariu acid sau cochet si se linistea pentru o vreme. Pina intr-un moment de plictis extrem, cind ii veni in cap sa-si faca un blog. Al sau personal.
Nu era o ambitie ca a altor bloggeri, care visau sa poarte cravata nu doar in lumea reala dar si cea virtuala. Nu. Era doar un capriciu de moment. Lasa sa fie, si-a zis, numai sa nu ma simt singur. Deci, si-a marcat spatiul virtual cu un nume si…a lasat usile deschise pentru toata lumea.
Scria in fiecare zi, tot ce-i trecea prin cap. Avea si cite-un comentariu pe ici colo. Si parca incepu sa-i placa. Dar, vizitind intr-o buna zi blogul lui cristal si numarind in partea dreapta cinci casute cu forme si culori interesante, s-a gindit ca anume una din casutele celea nu-i ajunge blogului sau. Si-a deschis repejor un cont de monitorizare a utilizatorilor si a inceput sa astepte "victimele" ca o vulpe isteata ce astepta cu rabdare sa numere gainusele curioase din cotet.
Inca n-ati ajuns la erectie? Iaca-iaca, amus-amus ?
Mergem mai departe!
Si gainusele au inceput a-si scoate capsoarele, adica IP-rile :)
Si chiar daca erau doar citeva, omul nostru se simtea acum ca un adevarat blogger. In toate cele 7 litere.
De citeva ori pe zi deschidea cotetul cu parola, le numara, le mingiia cu privirea si scria…Pentru ele scria. Le incuraja sa depuna ousoare, ca sa se inmulteasca. Nu prea ii reusea. Poate ca cocosul avea saminta slaba, sau poate ca gainele fugeau de el. In fine…peisajul raminea neschimbat.
Dar intr-o zi, sau poate ca era noapte totusi, a observat prin statisticile sale o gainusa…mai deosebita, nu ca altele. Una foarte fidela. Cu acelasi IP 81.242.255.212
Numarul acesta il stia pe de rost. Era ca un cod secret al fericirii sale. Fantasma siropos pe el zi si noapte. Se intreba de o mie de ori : oare cine se ascunde in spatele lui? Precis ca o femeie. Aaaah, si neaparat e blonda, da-da-da, cu titisoarele grele sprijinite pe tastatura si degetele fine dind click pe adresa blogului sau. Mmmmm…
Am atins culmea sau inca nu?
Dinamo!
-Bogdaaaaaaaan! Vino incoa’ omule ! a auzit vocea sotiei din odaia de alaturi.
-Ce e femeie?
-Ia uite ce scrie zapacitul acesta pe blog…
N-o mai auzea, pentru ca si-a zarit modelul blogului intre ochi…Culorile celea cu care s-a jucat de mii de ori, le-a potrivit asa cum stia el mai bine si...ultimul sau titlu…de dimineata.
Gainusa ceea fidela era femeia sa.
Nici blonda, nici titoasa…
In schimb…fidela.
Puterea tacerii
Barbatilor le plac femeile care nu vorbesc mult.
Femeile destepte stiu cind trebuie sa taca ;)
El i-a spus: Stii? Imi plac femeile. Nu pot ramine doar cu una singura.
Ea a zimbit.
El i-a spus: Sunt liber. Nu sunt dator nimanui cu nimic.
Ea si-a aprins o tigara si a plecat ochii.
El a continuat: Imi plac femeile care ma inteleg si nu incearca sa-mi ingradeasca libertatea.
Ea a chicotit usor si a expirat fumul de tigara.
El i-a spus: Hai sa petrecem seara impreuna, imi placi la nebunie.
Ea a stins tigara si l-a privit drept in ochi.
El a inteles ca ea nu era impotriva.
El i-a spus: Presupun ca ai avut multi barbati.
Ea l-a imbratisat si s-a lipit cu tandrete de pieptul lui.
El a intrebat mai tirziu: Ti-a fost bine cu mine?
Ea a inchis ochii si l-a sarutat.
Dimineata, inainte de plecare, el i-a spus: A fost minunat, dar as dori sa ramina intre noi.
Ea si-a intins mina si a scuturat un firicel de praf invizibil de pe umarul lui.
El: Poate c-am sa te mai sun.
Ea a facut semn din cap si a inchis ferm usa dupa el.
El i-a sunat in aceeasi seara.
Ea nu era acasa.
El a reusit s-o gaseasca la numarul ei de telefon portabil abia seara tirziu.
Ea i-a permis sa vina abia peste o saptamina.
El a intrebat-o: Ei, cum te-ai distrat fara mine?
Ea a zimbit si i-a propus o cafea.
El ii suna aproape in fiecare zi.
Ea nu raspundea de fiecare data.
El venea s-o viziteze doar cind ea ii permitea.
Ea nu-i explica de ce invitatiile erau atit de rare.
El a inteles ca vrea sa fie doar cu ea.
El isi iesea din fire cind ea nu raspundea la apelurile lui.
El isi iesea din minti cind cineva ii spunea ca a vazut-o cu altul.
El vroia ca toata lumea sa afle despre relatia lor.
Ea era contra.
El vroia ca ea sa fie doar a lui.
El a venit la ea cu un buchet imens de trandafiri rosii.
Ea a luat florile si l-a rugat sa nu mai vina fara invitatie.
El vroia s-o ia de sotie.
Ea i-a raspuns: Tin mult la libertatea mea.
El si-a aprins o tigara cu miinile tremurinde.
Ea i-a spus: Sunt libera, intelegi? Si nu sunt datoare nimanui cu nimic.
Lui i s-a parut ca inima i s-a oprit pe loc.
Ea i-a spus: Si nu vreau sa schimb nimic.
Din pacate, nu cunosc autorul. Textul a fost postat pe un forum cu ceva timp in urma, fara referinte.
Doar traducerea imi apartine.
Femeile destepte stiu cind trebuie sa taca ;)
El i-a spus: Stii? Imi plac femeile. Nu pot ramine doar cu una singura.
Ea a zimbit.
El i-a spus: Sunt liber. Nu sunt dator nimanui cu nimic.
Ea si-a aprins o tigara si a plecat ochii.
El a continuat: Imi plac femeile care ma inteleg si nu incearca sa-mi ingradeasca libertatea.
Ea a chicotit usor si a expirat fumul de tigara.
El i-a spus: Hai sa petrecem seara impreuna, imi placi la nebunie.
Ea a stins tigara si l-a privit drept in ochi.
El a inteles ca ea nu era impotriva.
El i-a spus: Presupun ca ai avut multi barbati.
Ea l-a imbratisat si s-a lipit cu tandrete de pieptul lui.
El a intrebat mai tirziu: Ti-a fost bine cu mine?
Ea a inchis ochii si l-a sarutat.
Dimineata, inainte de plecare, el i-a spus: A fost minunat, dar as dori sa ramina intre noi.
Ea si-a intins mina si a scuturat un firicel de praf invizibil de pe umarul lui.
El: Poate c-am sa te mai sun.
Ea a facut semn din cap si a inchis ferm usa dupa el.
El i-a sunat in aceeasi seara.
Ea nu era acasa.
El a reusit s-o gaseasca la numarul ei de telefon portabil abia seara tirziu.
Ea i-a permis sa vina abia peste o saptamina.
El a intrebat-o: Ei, cum te-ai distrat fara mine?
Ea a zimbit si i-a propus o cafea.
El ii suna aproape in fiecare zi.
Ea nu raspundea de fiecare data.
El venea s-o viziteze doar cind ea ii permitea.
Ea nu-i explica de ce invitatiile erau atit de rare.
El a inteles ca vrea sa fie doar cu ea.
El isi iesea din fire cind ea nu raspundea la apelurile lui.
El isi iesea din minti cind cineva ii spunea ca a vazut-o cu altul.
El vroia ca toata lumea sa afle despre relatia lor.
Ea era contra.
El vroia ca ea sa fie doar a lui.
El a venit la ea cu un buchet imens de trandafiri rosii.
Ea a luat florile si l-a rugat sa nu mai vina fara invitatie.
El vroia s-o ia de sotie.
Ea i-a raspuns: Tin mult la libertatea mea.
El si-a aprins o tigara cu miinile tremurinde.
Ea i-a spus: Sunt libera, intelegi? Si nu sunt datoare nimanui cu nimic.
Lui i s-a parut ca inima i s-a oprit pe loc.
Ea i-a spus: Si nu vreau sa schimb nimic.
Din pacate, nu cunosc autorul. Textul a fost postat pe un forum cu ceva timp in urma, fara referinte.
Doar traducerea imi apartine.
luni, iunie 02, 2008
Cauchemar-ul soacrei
Pina la virsta de 25 ani mai credeam ca o privire fixata pe decolteul sau fesele mele putea fi interpretata doar astfel: "sarut mina domnisoara". De la 25 ani in sus am inceput sa am niste dubii in privinta interpretarii. Acum, la virsta "cind deacum nu ma tem sa ma fut*, dar n-am cu cine :))))", vorba unei prietene de-a mele, stiu bine ca o privire asupra mea poate spune multe. De cele mai dese ori se rezuma la: "Distinsa doamna, nu vreti sa luati pozitia "caprei"? Multumesc anticipat". Si eu nu ma supar, eu profit (in gind), pentru ca stiu bine ca peste o duzina de anisori, orice barbat de la 3 ani pina la 83 ani, se va gindi doar sa-mi sarute mina tremurinda si sa fuuuuuuuuuga!
Revelatia cu pozitia m-a vizitat in ziua cind socrul mic a avut neatentia sa-mi spuna la ce s-a gindit atunci cind m-a zarit personalitatea remarcabila pentru prima data. Indignarea mea a luat proportii mari de tot, pentru ca in ziua cind m-a vazut, eram decenta intruchipata: nici fusta mini, nici tocuri, nici… Am avut si eu neatentia sa-i trag o ciubota peste spinare, pentru sinceritate, fapt ce-am regretat mult. Pentru ca dupa ce m-am racit un pic, ma tot rodea curiozitatea sa aflu detalii despre pozitia in care jucam rolul principal. L-am intrebat pe socrul mic, dar el n-a mai indraznit sa-si mai puna mintea cu mine. Inca nu-i trecuse vinataia de la prima ciubota incasata.
Pina aici a fost introducerea (dupa cum ati inteles).
Deseori ma viziteaza un cauchemar care nu ma lasa nici azi, chiar daca nu mai sunt demult studenta. Deci, se facea ca eram inca studenta, chinuita intre ore si lucru, cu ochi rosii de nesomn si o mie de griji pentru teza si alte examene. Si iaca imi apare in fata mea un domn, vechi si noduros ca un stejar, dar inca cu niste forte care ii permite sa se mai tina in picioare. Nu stiu de ce, dar era imbracat in haine militare de razboi, cu cizme pina la genunchi, lustruite bine, cu chepka pe-o ureche si…of-of-of cu o privire de ceea ca a unui motan care se linge pe bot la vederea unei ulcele cu smintina. Sau ... daca traducem privirea la realitatea de azi, spunea ceva de genul: "ei, papuso, ready?" Iar o voce invizibila ma anunta : "Depinde de tine ce alegere faci acum: studenta chinuita cu probleme sau… maritata cu cizmele lustruite si… fara probleme". Eu atunci incerc sa intreb vocea ceea: "dar alta solutie nu-i?"
Ha-ha-ha-ha, incepe sa rida domnul cu chepka.
Nuuuuuuuuuuuuuu-i!!!!!!
La momentul acesta tresar speriata si…aud un pooooock!
Ma trezesc. Imi dau seama c-am futbolit cu piciorul laptop-ul de pe pat (ca adorm cu el).
Cosmarul meu s-a transformat in realitate. Sa ma vedeti cum alergam repede la bucatarie pe un picior si cu lap-ul sibtioara sa-l conectez repejor sa vad daca inca era viu.
Uuuuuuuufff, merge. A suferit deja a doua aterizarea brutala si…merge. Azi dimineata l-am pupat in frunte pe socrul mic, el insa, nu stia ca pupul cela era pentru ca o ales bine marca laptop-lui. Ca-i rezistent dracul ;)
*n-am schimbat cuvintul ca sa nu se supere autoarea :)
Revelatia cu pozitia m-a vizitat in ziua cind socrul mic a avut neatentia sa-mi spuna la ce s-a gindit atunci cind m-a zarit personalitatea remarcabila pentru prima data. Indignarea mea a luat proportii mari de tot, pentru ca in ziua cind m-a vazut, eram decenta intruchipata: nici fusta mini, nici tocuri, nici… Am avut si eu neatentia sa-i trag o ciubota peste spinare, pentru sinceritate, fapt ce-am regretat mult. Pentru ca dupa ce m-am racit un pic, ma tot rodea curiozitatea sa aflu detalii despre pozitia in care jucam rolul principal. L-am intrebat pe socrul mic, dar el n-a mai indraznit sa-si mai puna mintea cu mine. Inca nu-i trecuse vinataia de la prima ciubota incasata.
Pina aici a fost introducerea (dupa cum ati inteles).
Deseori ma viziteaza un cauchemar care nu ma lasa nici azi, chiar daca nu mai sunt demult studenta. Deci, se facea ca eram inca studenta, chinuita intre ore si lucru, cu ochi rosii de nesomn si o mie de griji pentru teza si alte examene. Si iaca imi apare in fata mea un domn, vechi si noduros ca un stejar, dar inca cu niste forte care ii permite sa se mai tina in picioare. Nu stiu de ce, dar era imbracat in haine militare de razboi, cu cizme pina la genunchi, lustruite bine, cu chepka pe-o ureche si…of-of-of cu o privire de ceea ca a unui motan care se linge pe bot la vederea unei ulcele cu smintina. Sau ... daca traducem privirea la realitatea de azi, spunea ceva de genul: "ei, papuso, ready?" Iar o voce invizibila ma anunta : "Depinde de tine ce alegere faci acum: studenta chinuita cu probleme sau… maritata cu cizmele lustruite si… fara probleme". Eu atunci incerc sa intreb vocea ceea: "dar alta solutie nu-i?"
Ha-ha-ha-ha, incepe sa rida domnul cu chepka.
Nuuuuuuuuuuuuuu-i!!!!!!
La momentul acesta tresar speriata si…aud un pooooock!
Ma trezesc. Imi dau seama c-am futbolit cu piciorul laptop-ul de pe pat (ca adorm cu el).
Cosmarul meu s-a transformat in realitate. Sa ma vedeti cum alergam repede la bucatarie pe un picior si cu lap-ul sibtioara sa-l conectez repejor sa vad daca inca era viu.
Uuuuuuuufff, merge. A suferit deja a doua aterizarea brutala si…merge. Azi dimineata l-am pupat in frunte pe socrul mic, el insa, nu stia ca pupul cela era pentru ca o ales bine marca laptop-lui. Ca-i rezistent dracul ;)
*n-am schimbat cuvintul ca sa nu se supere autoarea :)
duminică, iunie 01, 2008
Două bile roşioare, strălucesc frumos la soare...
Aseară căutam ghicitori pentru copii. Şi, ştiţi voi...că cine caută bine, găseşte mai mult decît poate duce.
Deci, am căutat, am găsit şi m-am pus pe gînduri, ca soacra între scînduri. :))))
Iaca nişte perluţe. Antrenaţi-vă, sănătoşi :)
Zzz. zzz Zzz. zzz.
Eu sunt mititică
Dar tare voinică
Frec cu putere.
Nu simţi nici o durere
(îmi trebuie trei de estea la gospodărie;)))
Cinci pitici
Cinci voinici
Cît îi vezi de mititei
Poţi să faci orice din ei.
(de acord, cînd îi antrenezi bine)
Am o floare curgătoare,
Cu petale argintii.
De e vară,
De e iarnă,
E iubită de vecini.
(dar la noi în mahală îs vreo trei flori de estea, aşa că... veniţi în ospeţie)
Avem o copiliţă.
Cu nouă rochiţe
Cînd o dezbrăcăm
Din ochi lăcrimăm.
(şi bani în chiloţi îi băgăm)
Fîs. fîs. Fîs. fîs,
Înainte de plecare.
Viu şi eu în grabă mare.
Frec cu grija, frec de zor,
Dau şi eu un ajutor.
(Şi eu m-am gîndit repejor la soacră. La o soacră mare bineînteles;))))
Deci, am căutat, am găsit şi m-am pus pe gînduri, ca soacra între scînduri. :))))
Iaca nişte perluţe. Antrenaţi-vă, sănătoşi :)
Zzz. zzz Zzz. zzz.
Eu sunt mititică
Dar tare voinică
Frec cu putere.
Nu simţi nici o durere
(îmi trebuie trei de estea la gospodărie;)))
Cinci pitici
Cinci voinici
Cît îi vezi de mititei
Poţi să faci orice din ei.
(de acord, cînd îi antrenezi bine)
Am o floare curgătoare,
Cu petale argintii.
De e vară,
De e iarnă,
E iubită de vecini.
(dar la noi în mahală îs vreo trei flori de estea, aşa că... veniţi în ospeţie)
Avem o copiliţă.
Cu nouă rochiţe
Cînd o dezbrăcăm
Din ochi lăcrimăm.
(şi bani în chiloţi îi băgăm)
Fîs. fîs. Fîs. fîs,
Înainte de plecare.
Viu şi eu în grabă mare.
Frec cu grija, frec de zor,
Dau şi eu un ajutor.
(Şi eu m-am gîndit repejor la soacră. La o soacră mare bineînteles;))))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
