Glamour-ul soacrei

Fiecare cu "tarakanii" săi (dracii, piticii, gîndacii, balaurii etc.). Dacă ţi-i cunoşti bine şi trăieşti în armonie cu ei, socoate că eşti norocos. Mai rău e atunci cînd "tarakanii" tăi nu numai că nu-ţi dau pace ţie să trăieşti, dar se mai bagă şi în sufletul altor "tarakani" de primprejur.

Soacra mică are draci. Ca orice soacră care se respectă. Fiecare drac are porecla şi pentru fiecare există un "approach". Totuşi, se mai întimplă ca negocierile "diabolice" să eşueze. Aşa că, dacă într-o zi (n-are importanţă de e senin sau înnourat) soacra mică poartă ochelari de soare (negri!), asta nu înseamnă că vrea să pară tare “glamurnaya”, căci îi stă bine (hai să-mi fac un "piarcic"). Asta înseamnă că negocierile au eşuat de dimineaţă şi e nevoită să-şi ascundă privirea plină de drăcoi veseli ce joacă "Ciuleandra" în ritmul cel nebun de la final.
Azi îs "glamurnaya" nevoie mare. E posibil ca ziua să se termine cu victime.
Cine încă nu s-a ascuns, nu-i vina mea.

Iaca aşa…

În sfîrşit mi-am dat seama cît de prefăcută pot fi. Fără ca să vreau, îmi modelez tonalitatea vocii în funcţie de interlocutor. La serviciu vocea-mi balansează între sever şi dulceag, cu socru mic se transforma brusc în mieunat, iar spre seara, cînd ajung să vorbesc cu buburuza mea de fată încep a chiţcăi ca şoricelul din Tom şi Jerry.
Mă bucur totuşi că numărul lor nu depăşeşte cifra trei. De fapt, naiba ştie cîte oi avea la număr? Că dacă s-ar găsi cineva să-mi înregistreze o zi întreagă fluctuaţiile vocii, parcă mă văd cum mă apuc să caut frenetic nişte cursuri de dicţie sau vreun "corector de voce". Interesant, oare există aşa meserie? Corector de voce. Te duci la medic şi chiţcăieşti cît poţi tu de duios: Domn’ doctor. Tare vreu să-mi transformaţi vocea de cumatră isterică în voce gravă de doamnă respectabilă. Să fie cam aşa ca la … staţi să mă gîndesc ca la cine vreu... o! ca la Olga Ciolacu. Aşa cum vorbeşte ea la televiziune, prin interviuri. Că acasă cine ştie, poate se odihneşte femeia în soprano. Mai în scurt, (şi aici pui mâinile în şolduri), fără alto nu plec din cabinet.

Iaca aşa, azi am la ce mă gîndi toata ziulica.

Vineri, 13

Nici alarma, nici clopotele, nici ceasul cu pendul ce anunţă gradios fiecare sfert de oră, nu e în stare să mă trezească în dimineţile de vară. Am însă mare noroc că se scoală unii mai devreme ca mine ca să debiteze prostii matinale la radio :) Numai o prostie, în sensul cel mai frumos al cuvîntului, spusă cu voce convingatoare poate să mă facă să deschid un ochi, să mă întreb dacă mi s-o năzărit, ş-apoi să-mi conectez minţile la realitate. Aşa că, vă pricepeţi deam că pe mine cu banalităţi deştepte nu ma treziţi ;)

Azi dimineaţă aud prin somn nişte exclamaţii la radio : waaaaw, un văleleu belgian, un ah, bon? francez şi un international da chiar nu ştiam, iaca măi… Am înţeles că cineva nu ştie ceva şi ceilalţi se miră cum de cineva nu poate şti aşa ceva despre acel ceva într-o zi ca asta. Da ce zi e azi? Am deschis un ochi de curiozitate. Poate nu trebuie să mă duc la lucru?

E vineri cu 13 pisici negre, paiangeni, cadavre, cranii… Mare eveniment, oameni buni. Păcat totuşi că trebuie de lucrat în toate vinerile de 13. Oricum toată lumea e preocupată de tot felul de superstiţii ridicole, dar interesante c-au reuşit să mă scoale uşor în dimineaţa asta.

Am să-mi pun la încercare memoria cu care am înregistrat unele superstiţii radio-matinale în timp ce-mi spălam colţii. Deci:

· Dacă a intrat o viespe în casă, înseamnă că veţi avea oaspeti nepoftiţi. Şi, Doamne fereste, s-o pocniţi cu vreo gazetă în cap, c-o să vă pomeniţi cu oaspeti la fel de ...cantujiţi la cap. Adică dezagreabili. Văleleu!!!

· Dacă primul fluture pe care l-aţi zărit vara asta e de culoare alb-imaculat, aşteptaţi-vă la un noroc sălbatic în caniculă. Într-un cuvînt, investiţi bani în loterie. Fluturaşul o să vă facă milionar. Waaaaaw!

· Dacă (asta doar dacă) faceţi patul dimineaţa, să nu vă lasaţi sustraşi de alte treburi pînă cînd nu vedeţi patul făcut pînă la urmă. În caz contrar, riscaţi să aveţi o zi agitată. Da chiar nu ştiam, iaca măi...că eu nu fac niciodată patul.

· Dacă (asta doar dacă) măturaţi prin casă, să nu lăsaţi mătura sprijinită de pat, veţi deranja spiritele casei şi vor porni certuri în familie. Ah, bon? Iaca la ce serveşte un aspirator. La pastrarea echilibrului spiritelor din casă. :)


O zi buna la fiecare!

Cu 13 zîmbete de la necunoscuţi (te) drăguţe, sărutări de tot felul şi doar noutăţi bune!

Euro-2008 şi piticii albaştri :)

Aseară mi-am sunat neamurile din Grecia să văd dacă nu s-au speriat tare de cutremurul de ieri. Vine rîndul să vorbesc cu cumnată-mea. Simt o tonalitate stranie în vocea ei, mai meditativă ca de obicei, mai nu stiu cum altfel şi o întreb delicat:
- Pe semne că încă nu ţi-ai revenit din şoc, da?
-Ai dreptate, (aici am simţit un of moldovenesc) mai sunt încă şocată uşurel… Dar nu de cutremur, că-s deprinsă cu ele. Sunt şocată de comportamentul soţului.
Aici, am devenit tacuta eu, că nu mai ştiam dacă mai trebuie sau nu s-o fac să-mi explice ce a avut în vedere.
A continuat singură. Redau pe scurt povestirea ei.

Deci, în timpul cutremurului de ieri, destul de simţitor, cumnată-mea îşi aude soţul strigînd din odaia de alături :
-Iriniiiiiiiiii, vinoooo, vinooooooo repede încoaaaaaa!
Cumnată-mea, s-a lasat repejor sedusă de gîndul că sotul ei "la nevoie se cunoaşte". Ia uite cum o strigă, o cheamă, îşi face griji omul. Mare minune e cutremurul ista. Aleargă într-o răsuflare în odaia de unde "se neliniştea" soţul şi … ce vede?
Îşi vede soţul în genunchi, tinînd cu ambele mâini ecranul plat LCD cumparat recent special for evenimentul Euro-2008, aşteaptînd-o nerăbdator pe femei-sa. Cum o vede strigă:
-Ia repejor lap top-ul de pe masă ca să nu cada şi pune-l pe pat !!!!!

Puterea tacerii

Barbatilor le plac femeile care nu vorbesc mult.
Femeile destepte stiu cind trebuie sa taca ;)

El i-a spus: Stii? Imi plac femeile. Nu pot ramine doar cu una singura.
Ea a zimbit.
El i-a spus: Sunt liber. Nu sunt dator nimanui cu nimic.
Ea si-a aprins o tigara si a plecat ochii.
El a continuat: Imi plac femeile care ma inteleg si nu incearca sa-mi ingradeasca libertatea.
Ea a chicotit usor si a expirat fumul de tigara.
El i-a spus: Hai sa petrecem seara impreuna, imi placi la nebunie.
Ea a stins tigara si l-a privit drept in ochi.
El a inteles ca ea nu era impotriva.
El i-a spus: Presupun ca ai avut multi barbati.
Ea l-a imbratisat si s-a lipit cu tandrete de pieptul lui.
El a intrebat mai tirziu: Ti-a fost bine cu mine?
Ea a inchis ochii si l-a sarutat.
Dimineata, inainte de plecare, el i-a spus: A fost minunat, dar as dori sa ramina intre noi.
Ea si-a intins mina si a scuturat un firicel de praf invizibil de pe umarul lui.
El: Poate c-am sa te mai sun.
Ea a facut semn din cap si a inchis ferm usa dupa el.
El i-a sunat in aceeasi seara.
Ea nu era acasa.
El a reusit s-o gaseasca la numarul ei de telefon portabil abia seara tirziu.
Ea i-a permis sa vina abia peste o saptamina.
El a intrebat-o: Ei, cum te-ai distrat fara mine?
Ea a zimbit si i-a propus o cafea.
El ii suna aproape in fiecare zi.
Ea nu raspundea de fiecare data.
El venea s-o viziteze doar cind ea ii permitea.
Ea nu-i explica de ce invitatiile erau atit de rare.
El a inteles ca vrea sa fie doar cu ea.
El isi iesea din fire cind ea nu raspundea la apelurile lui.
El isi iesea din minti cind cineva ii spunea ca a vazut-o cu altul.
El vroia ca toata lumea sa afle despre relatia lor.
Ea era contra.
El vroia ca ea sa fie doar a lui.
El a venit la ea cu un buchet imens de trandafiri rosii.
Ea a luat florile si l-a rugat sa nu mai vina fara invitatie.
El vroia s-o ia de sotie.
Ea i-a raspuns: Tin mult la libertatea mea.
El si-a aprins o tigara cu miinile tremurinde.
Ea i-a spus: Sunt libera, intelegi? Si nu sunt datoare nimanui cu nimic.
Lui i s-a parut ca inima i s-a oprit pe loc.
Ea i-a spus: Si nu vreau sa schimb nimic.

Din pacate, nu cunosc autorul. Textul a fost postat pe un forum cu ceva timp in urma, fara referinte.
Doar traducerea imi apartine.

Cauchemar-ul soacrei

Pina la virsta de 25 ani mai credeam ca o privire fixata pe decolteul sau fesele mele putea fi interpretata doar astfel: "sarut mina domnisoara". De la 25 ani in sus am inceput sa am niste dubii in privinta interpretarii. Acum, la virsta "cind deacum nu ma tem sa ma fut*, dar n-am cu cine :))))", vorba unei prietene de-a mele, stiu bine ca o privire asupra mea poate spune multe. De cele mai dese ori se rezuma la: "Distinsa doamna, nu vreti sa luati pozitia "caprei"? Multumesc anticipat". Si eu nu ma supar, eu profit (in gind), pentru ca stiu bine ca peste o duzina de anisori, orice barbat de la 3 ani pina la 83 ani, se va gindi doar sa-mi sarute mina tremurinda si sa fuuuuuuuuuga!

Revelatia cu pozitia m-a vizitat in ziua cind socrul mic a avut neatentia sa-mi spuna la ce s-a gindit atunci cind m-a zarit personalitatea remarcabila pentru prima data. Indignarea mea a luat proportii mari de tot, pentru ca in ziua cind m-a vazut, eram decenta intruchipata: nici fusta mini, nici tocuri, nici… Am avut si eu neatentia sa-i trag o ciubota peste spinare, pentru sinceritate, fapt ce-am regretat mult. Pentru ca dupa ce m-am racit un pic, ma tot rodea curiozitatea sa aflu detalii despre pozitia in care jucam rolul principal. L-am intrebat pe socrul mic, dar el n-a mai indraznit sa-si mai puna mintea cu mine. Inca nu-i trecuse vinataia de la prima ciubota incasata.

Pina aici a fost introducerea (dupa cum ati inteles).

Deseori ma viziteaza un cauchemar care nu ma lasa nici azi, chiar daca nu mai sunt demult studenta. Deci, se facea ca eram inca studenta, chinuita intre ore si lucru, cu ochi rosii de nesomn si o mie de griji pentru teza si alte examene. Si iaca imi apare in fata mea un domn, vechi si noduros ca un stejar, dar inca cu niste forte care ii permite sa se mai tina in picioare. Nu stiu de ce, dar era imbracat in haine militare de razboi, cu cizme pina la genunchi, lustruite bine, cu chepka pe-o ureche si…of-of-of cu o privire de ceea ca a unui motan care se linge pe bot la vederea unei ulcele cu smintina. Sau ... daca traducem privirea la realitatea de azi, spunea ceva de genul: "ei, papuso, ready?" Iar o voce invizibila ma anunta : "Depinde de tine ce alegere faci acum: studenta chinuita cu probleme sau… maritata cu cizmele lustruite si… fara probleme". Eu atunci incerc sa intreb vocea ceea: "dar alta solutie nu-i?"
Ha-ha-ha-ha, incepe sa rida domnul cu chepka.
Nuuuuuuuuuuuuuu-i!!!!!!

La momentul acesta tresar speriata si…aud un pooooock!
Ma trezesc. Imi dau seama c-am futbolit cu piciorul laptop-ul de pe pat (ca adorm cu el).
Cosmarul meu s-a transformat in realitate. Sa ma vedeti cum alergam repede la bucatarie pe un picior si cu lap-ul sibtioara sa-l conectez repejor sa vad daca inca era viu.
Uuuuuuuufff, merge. A suferit deja a doua aterizarea brutala si…merge. Azi dimineata l-am pupat in frunte pe socrul mic, el insa, nu stia ca pupul cela era pentru ca o ales bine marca laptop-lui. Ca-i rezistent dracul ;)

*n-am schimbat cuvintul ca sa nu se supere autoarea :)

Sentiment nedefinit

Exista un sentiment pe care nu stiu sa-l definesc. L-am incercat noaptea asta din nou la 1:43 si la 3:15.

Fiecare din noi se zbuciuma periodic prin clipe cind nu reuseste sa atipeasca, cind ramine in liniste cu sine, se gindeste la fleacuri, care…printr-un lant de asocieri aduc la diferite stari de suflet. Sunt pe lumea asta persoane pentru care simt o forma de recunostinta, de gratitudine. Niste fiinte deosebite pentru care nutresc cele mai calde ginduri si, ceea ce e cel mai important in « afacerea » asta ca ele nici nu-si dau seama de gindurile mele, ce reconstruiesc din cind in cind chipul lor drag in mintea mea.

In sentimentul acesta ca nu e loc pentru obligatie. Si asta pentru ca nimeni din persoanele acestea nu asteapta gesturi de recunostinta din partea mea. Mai mult, nici nu ma mai tin minte la fata si la chip. Ca daca as aparea in fata lor acum (fara pijamaua mea cu inimioare si dantelute ;)) cu flori de recunostinta si un zimbet, as citi in privirea lor o nedumerire profunda:

-tu…cine esti, de fapt?

Dimineaţă cu dulceaţă ;)

Să vă spun un lucru în dimineaţa asta de mai: un bărbat în duşuri bune e o dulceaţă de bărbat ;) Şi doar ştim noi ca chiar şi din cireşe amare sau ceapă puturoasă poate ieşi o dulceaţă minunată la gust.

Gîndul acesta delicios mi-a trecut prin cap exact la ora 7:58, în momentul în care, de obicei, creierul meu încerca să se conecteze la lumea exterioară şi atunci, cînd am remarcat într-un sfîrşit, că frînăm tare des, în dimineaţa asta. Socrul mic conducea maşina cîntînd şi … cedînd calea maşinilor (există la noi ulicioare prin care circuli doar pe bază de bun simţ) cu treabă şi fără treabă. M-am uitat cu nedumerire mai întîi la el, apoi cu frică la ceas. Bine, mi-am zis, pentru ca mai avem ceva timp să vedem ce iese din experimentul acesta. Hai să vedem la ce marcă de maşină i se va termina răbdarea şi "bunul simţ". Dar socrul mic cînta, avansa şi… iar ceda drumul acolo unde credea el ca cineva are nevoie mai mult decît dînsul.

Şi ştiţi ce vreau să vă spun acum? Am intrat în joc şi eu. Şi chiar am extras ceva plăcere. Mai ales în momentele cînd şoferii ridicau gratios mîna în semn de mulţămire şi… zîmbeau (mie la fel). Cu unul chiar ne-am aliniat la un semafor şi nu s-a lenevit să-şi mai confirme o dată recunoştinta printr-un zîmbet. Iar cînd de dimineaţă îţi zîmbesc 5 bărbaţi frumoşi cu ochelari de soare şi vreo două madame elegante (asta deam pentru socru mic:)) vă asigur că viaţa pare mai frumoasă :)

Şi ultimul gînd. Nu m-am aşteptat deloc ca şoferii să fie atît de recunoscători. Dacă nu era socrul mic în duşuri bune în dimineaţa asta… oare cum avea sa descopăr asta ;)))))