Secretul

Ca si toata lumea soacra mica are un secret. E atit de delicat si "original" ca nici macar socrul mic nu-si da seama de existenta lui. El, cu ochi de vultur si psihanaliza Freud-eana, nici nu banuieste omul ca femei-sa prinde caif nemaipomenit de la "voyage" -urile in transportul public. Mdea, este asa ceva pe lume, nu va mirati tare. Cred ca se numeste "autobuzofilie". Si pentru ca auziti un "z " si un "f" in cuvint, putem spune chiar ca secretul meu pute a perversitate. Asa ca… trebuie sa ramina de doua ori mai secret decit oricare altul. Sau poate chiar de cinci ori ;)

Cind se prezinta macar un firicel de ocazie, soacra mica incearca sa schimbe masina confortabila a socrului pe o hurducare matinala in autobuz. In ultimul timp, insa, ii vine tot mai greu sa gaseasca pretexte plauzibile pentru aceasta feblete. Credeti-ma, e mult mai complicat sa gasesti un motiv pentru o calatorie cu bus-ul decit unul ca sa fugi la un rendez-vous cu un amant.

Va explic de ce.

In primul rind, nimeni n-o sa ma ia in serios, nu-i asa? Ca si voi acum.
Intr-al doilea rind, am sa aud in urma mea vaicareli gen: "aaaaa, te plictisesc deja, ai jurat sa ma iubesti toata viata (da, da chiar si in masina) iar acum cauti pe dracu…vrei autobuz prafuit pe roti…cu publicitate" si patati-patata. Chiar daca poate n-o sa aud ultimele fraze cu voce, dar precis ca gindurile astea or sa treaca prin capul…cuiva ;) Cred ca am sa ma simt si mai aiurea atunci. Asa ca, deocamdata, nu-mi ramine decit sa-mi antrenez mai departe imaginatia, compunind motive noi pentru escapadele mele si sa savurez din plin fiecare calatorie publica.

Aaaaaah si un voyage ideal se produce cam asa.
Ies eu dimineata pe racoare din casa, plutind usurel intr-un nor de parfum Chloé. Pasarelele cinta, levantica infloreste, vintul imi gidila narile iar eu… il astept. Iaca il zaresc apropiindu-se vajnic de oprire, albastru, cu floricele albe de publicitatre pe crestet, ca o coronita. Imi deschide portile drept in fata. Sar repejor inauntru, aleg un locusor linga fereastra, bag muzica in urechi, potrivesc ochelarii de soare pe nas si…incep vinatoarea. Stiti ce e important intr-o vinatoare? Vederea buna, of course. Reperez usor "victima", fac un zoom cu privirea si.. ma apuc s-o studiez atent. Nu ratez nici un pixel de placere.

Intr-un cuvint, profit temporar de faptul ca traiesc intr-un oras - caleidoscop, in care se amesteca culturi si religii de care vreti, credeti-ma, ca nu mi-e greu sa gasesc exemplare "exluzive". Poate voi deschide chiar o categorie noua in blog "Portrete paralele". Vom vedea ;)

Stiti deja ce-o sa ma coste initiativa asta :)))))
Perversa initiativa.
Perversa de tot.