Duminică am fost iar la lacul verde. Așa îl numesc eu pentru că strălucește în toate nuanțele de verde în apusul sfios de soare: de la verde de urzică proaspătă pînă la verde umed de castan. Ador să stau așezată pe digul de lemn ce se leagănă ușurel sub pașii vreunui iubitor de verde ca mine. Să urmăresc cum vîntul suflă în vălurele răcoroase, cum licăririle slabe de apus se oglindesc în apă, iar firele invizibile de paiangen prind ultimele raze de soare ca să se prefacă în ațe de aur.
Verde proaspăt aici
Verde umed aici
Verde în albastru de seară aici
Verde topit în seară albastră aici
Ahhh, și lebedele, bineînțeles. :) O familie din zece membri (opt bobocei). Dar, vai, cît sunt de caraghioase cînd eleganța lor plutitoare se transforma în pași tereștri.
O lebădă n-ar trebui sa-și arate picioarele :)))))
Dacă nu vă vine a crede tîț aici să vedeți o mamă lebădoaică.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
mda.. lebedele pe uscat se transforma in gashte ...
ai dreptate :)
Transformarea e atit de brutala, incit ramii chiar deceptionat. S-apoi in perioada bobocilor, lebadoaica si lebadoiul sunt niste parinti extra-protectori si agresivi cu exteriorul. Tata lebadoi statea chiar pe cararusa care ducea spre dig. Isi pasea femela si bobocii. Cind am incercat sa trec pe linga el, si-a intins gitul ca sa ma apuce de pantalon. Am fost nevoita sa fac un detur prin urzica ca sa ajung unde-mi trebuia. :)))
iaca asa am fost agresata de o lebada ;)
o, ce să zic eu dacă lacul meu preferat a fost secat din motive foarte inclare şi acum în locul lui stă o groapă imensă???
of, am auzit ca nu mai e lacul cela, ca am amintiri frumoase de acolo :((
Un lac trebuie intretinut si respectat si nu e vorba doar de bani.
Trist, mai ales pentru cei care n-au ocazia sa plece acum din oras si sunt nevoiti sa stea la bloc o vara intreaga fara verde si albastru.
Trimiteți un comentariu