Mesajul controversat al ţîţelor ;)

Despre toţi italienii pe care i-am întîlnit pînă acum pot spune doar una: nebunia italienească e surprinzător de compatibilă cu cea moldovenească. Constatarea acesta îmi încălzeşte sufletul ca un ceai de mentă într-o zi ploioasă. Dacă m-ar întreba cineva: "Cu cine din europeni vrei să te băgăm în aceeaşi celulă de temniţă". Eu aş răspunde surprinsă: "Cum cu cine? Cu una testa di cazzo, bineînţeles! Ce întrebare, voyons?!
Într-un cuvînt, de cînd am descoperit naţia lui Berlusconi, viaţa mea a prins gust. Şi dacă nu-mi iau doza zilnică de "tiramisu", simt cum ma cotilesc în mlaştina sugătoare a rutinei.

Am un coleg italian la serviciu pe care îl numesc cu tandreţe "pastila mea antidepresivă". "Pastila" e la singular, dacă aţi remarcat. Pentru că dacă doza jurnalieră se măreşte, devin deja eu "pastila lui depresivă". Deci, glumim, aiurim, ne luăm reciproc peste picior. El ma ia în Ferrari, eu - în căruţă (fără majusculă şi fără amortizare). Pricepeţi-vă cine e hurducat mai tare;)) Dacă cineva din noi are slăbiciunea de a se supăra, celălăt face uz de dreptul său excluziv de a lansa un va fa’n culo. Deocamdată, nu s-a ajuns la aşa "îndrumări". Totul e înainte, cum s-ar spune. Rămînem optimişti şi pozitivi.

Azi dimineaţă, P. (pastila) îmi priveşte ţîţele şi-mi zice îngîndurat:
- Ce ochi frumoşi ai.
- Ca întotdeauna, răspund un pic surprinsă că "m-o băgat în seamă" mai dimineaţă decît mă aşteptam.
- Nu, zice, azi sunt mai proeminenţi. Pe cine ai pus de gînd să seduci?
- Care seducere P., nu ciripi aiurea. Eu îs femeie serioasă şi n-am de gînd să-mi schimb statutul.
- Oh, ce mesaj controversat afişezi: priviţi-mi gurguiele, admiraţi-le cît vreţi, dar băgaţi de seamă că eu statutul nu mi-l schimb pentru atîta fleac. He-he-he.
- Care gurguie, P.? Ai mîncat aseară spaghetti cu sos din ciuperci halucinante, breeee!
- Dacă avea să mănînc ciupeci, cred că-ţi spuneam acum că văd patru sau şase gurguie, dar eu văd doar două. Dar tare… îndrăzneţe. Începe să se hlizească şi pleacă.
După cuvîntul "îndrăzneţe" am simţit c-ar trebui totuşi să mă cercetez atent la oglindă. Şi m-am vazut. Mdea… gurguiele erau la locul lor şi ... îndrăzneţe. Ce naiba! Le-am atins cu vîrful degetelor, apoi am ridicat puloverul. Erau nasturii de la cămaşa mea albă cu două buzunărele, plasate drept pe ţîţe. Şi pentru că puloverul e un pic mulat, acestea ieşeau în evidenţă. Bun efect, ce să spun.

Numai că… nasturii sunt plasati un pic mai sus decît gurguiele naturale. Chiar dacă acestea ar fi fost de fecioară tot nu aveau cum să provoace de la o aşa înălţime.

Pe semne că P. n-a vazut demult piept dezgolit de femeie:) Mdea…