Nivelul critic

Dacă prima literă din formula magică PMS înseamnă pre (cam pentru toate femeile), apoi la mine prefixul e diametral opus. Pre-ul ăsta întîrzie mereu şi se transformă în post. De la locul termenilor, însa, suma nu se schimbă. Efectul e acelaşi: adică de kkt.

Nu stiu cum e la pre, dar la post, de cum ma scol dimineaţa îmi sar repejor draci între ochi că nici nu reuşesc să mă dezmieticesc, păsările muţesc, soarele se acunde, iar cu el dispar toate culorile. Mă pomenesc subit într-o lume de umbre, contururi şi căcăţei de cîine pe trotuar. Atunci încă nu disper. Dacă nu văd culori, încerc să-mi alint macar auzul cu ceva vesel: şi ascult muzică, o oră-două ca apoi…iar să-mi apară draci între ochi, verzi de satisfacţie. Fie, îmi zic, să încerc atunci să măninc ceva gustos, să molfăi, să mă calmez. Cu juma de oră în urmă am înţeles că cerul gurii îmi este inflamat. Ce naiba?! Aiurea senzaţie vă spun eu. Cînd nu mai pot mînca nici ciocolată din cauza asta, simt cum încep să scîrţîi din încheieturi. Săgeata radarului lăuntric se apropie simţitor de nivelul critic.

E bine totuşi că perioada asta se termină exact cu cîteva secunde înainte de declanşarea alarmei, că de altfel, mulţi ar fi simţit un ţîuit insuportabil în urechi.