Socrul mic doarme. Soacra mică sta pe gînduri. Gîndurile roiesc asupra unui ceas mare cu pendul, proaspăt cumpărat de socru mic. Acesta iși așteaptă clipa cînd va fi agățat pe peretele vis-à-vis de bibliotecă. Evenimentul trebuie sa se produca azi și soacra mică abia așteaptă să vadă cum se scurge timpul prin bijuteria asta de 10 kg de la care nu-și poate rupe ochii.
Prima dată am văzut un ceas cu pendul într-un episod cu Sherlock Holmes. Apoi la muzeu. Nu demult într-un magazin de anticariat. Nici n-am îndrăznit vreodată să mă gîndesc c-aș putea avea unul acasă. Mi se parea un lux imposibil, care se transmite fie prin moștenire, fie … cred că tot numai prin moștenire.
Și iaca acum stau și-l privesc și nu-mi vine a crede că-i al meu. Mi l-au adus, atît de frumos și elegant (și atenție, fara CUC) apoi m-au întrebat: îl vrei? iar eu, cu răsuflarea întretăiata de surprindere și un pic jenată n-am putut să răspund ceva mai inteligent decît: aha.
N-o sa ma credeți dar am impresia ca ceasul acesta e viu și el, numai că nu se mișcă pentru că doarme acum. Abia aștept să se trezească socrul mic și… ceasul.
Mă duc să mănînc o înghețată și sa ma gîndesc la un prenume pentru el, că face parte din familie deja ;)
L.E.
Oameni buni, ceasul meu nu numai că-i mai frumos şi mai elegant decît mine, dar şi mai deştept!
La fiecare primele 15 min, cînta cam aşa:
tam-tam-tam-tam
La juma de oră:
tam-tam-tam-tam-tam-tam-tam-tam
La 45 min
mai adăugaţi la cele precedente încă 4 tam-uri
La ora exactă cîntă toată melodia şi ora care trebuie.
Într-un cuvînt, sunt satisfăcută, dar...oleacă complexată totuşi.
Două capuri mai deştepte decît mine sub acelaşi acoperiş e prea greu de suportat ;)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu