Preludiul la textul dat îl găsiţi aici.
18.45. Sîmbătă. Mă legănam uşurel spre casă în autobuzul nr. 95. Ploua cu găleata. Timpul de la Bruxelles te impune să porţi cu tine umbrelă, dar nu toată lumea are nevoie de atributul acesta. Mai ales tinerii. Pletele umede sunt la modă aici. M-am convins şi eu că şuviţele umede degajă un farmec aparte. Mai ales cînd ai destul timp să admiri un profil de baiat drăguţ :)), cu plete negre strălucitoare şi picături reci prelingîndu-i-se pe pomeţii netezi.
La staţia Troon, a urcat o blondă cu o căţeluşă. Şi ea blonduţă. O femeie tînără cu alură de adolescentă. Păr scurt, de un blond muiat, ceafa ciufulită ca o codiţă de raţuşcă, nas ascuţit, pomeţi de ceară. O faţă ştearsă de culori. Şi doar o privire de un verde umezit îţi mai dădea speranţa că femeia era vie.
Avea chipul ei ceva care mă tulbura şi mă fascina în acelaşi timp. Privirea mi se plimba de-a lungul unei cicatrici brutale, de culoarea sîngelui închegat, ce-i brăzda nemilos faţa din colţul gurii pînă la urechea stîngă. O amprentă a unui moment agresiv, ce i-a împărţit faţa gingaşă în două profiluri: unul care rîde forţat şi altul - liber în expresie. În clipele celea profilul drept era trist, cu ochii pe căţeluşa din braţe ce tremura de frig sau de boală. Părea că şi-a adunat toată tandreţea în vîrful degetelor pentru a mîngîia năsucul căteluşei, umezit în stropii de ploaie.
Îmi plac feţele cu cicătrici. Sunt ca nişte coduri secrete care ascund momente speciale, clipe de nebunie, emoţii puternice în care a fost implicat proprietarul. Sunt ca nişte link-uri care te ademenesc să faci click pe ele, în speranţa că vei descoperi ceva interesant. Şi mare e dezamăgirea cînd dai peste pagina albă: " … cannot display the webpage"
Acolo unde privirea nu poate merge mai departe, îţi rămîne doar imaginaţia ca să încerci să răspunzi aproximativ la nişte întrebări prea indiscrete.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
cât de mult îmi place să te citesc! Ai un fel de a scrie că rămâi cu sufletul la gură "Ce să fie mai departe?" *dreamin' with the eyes*
mie transportul public îmi oferă altă plăcere. Simt că aş putea merge de la un capăt în altul şi mă las dusă de gânduri. Desigur nu din picioare :)) îmi place să descoper femei frumoase care nu ştiu că sânt astfel, să le analizez farmecul şi tristeţea din ochi. Îmi vine să le strig că nu observă asta...
"îmi place să descoper femei frumoase care nu ştiu că sânt astfel, să le analizez farmecul şi tristeţea din ochi. Îmi vine să le strig că nu observă asta..."
Ceziceu, din pacate, e foarte complicat sa gasesti la majoritatea femeilor noastre (in transportul public) un farmec aparte ce vine din interior. Cred ca stii de ce? Pentru ca la noi femeile poarta deseori masti. Ca sa fie ca toata lumea. Daca are cumva vreo cicatrice urita pe fata sau niste pete vizibile, precis ca se izoleaza de lume, de frica sa nu fie luata in ris sau sa auda comentarii jenante. Lumea de la noi accepta doar frumusetea ce vine din reviste. Adica artificiala. Inca nu stim sa deosebim o frumusete confectionata de una veritabila. De unde vin dezamagirile la orice pas.
Si eu am fost asa.
Acum incerc sa ma deprind cu alte feluri de frumuseti. :)))
mie mi'au placut intotdeauna femeile cu "miez", cu fata mai mult clasica decat dulce, naturale (nu in sensul "neingrijite"), care nu au acele trasaturi perfecte.
Ce ma deranjeaza este ca femeile in Moldova ori sunt prea fardate si machiate, sau sunt neingrijite. A 3 varianta este o raritate.
Trimiteți un comentariu