Femei fără de hotare

Recunosc cu tristeţe că în ultimii ani m-am dezvăţat de frumuseţea de acasă, de cea moldovenească. Şi aşa mă înăduşă cîteodată un dor de ea! Un fel de dor de sărbătoare cu un pahar de vin dulce. Să mă ameţească, să plutesc de plăcere, să mă-mbăt la urma urmei şi să urlu din cerdacul casei spre grădina vecinei:
-Faaaaaaaaw Liduuuuuuuuţă! Tu ştii ca ai cur frumos? Şi ţîţele tale îs mai chipoase decît balcoanele siliconate ale Victoriei Silvstedt! Ştii sau nu ştii? Picioarele tale zvelte, Liduţăăăă, nu trebuie să le porţi în caloşi, proasto! Eşti aşa de sexoasă c-ar trebui să-ţi schimbi pînă şi numele. Să fii Liduţa Belucci !!! Of, Liduţă, matincă nu ştii pentru ce-i trebuiesc femeii o pereche de picioare epilate.

Atunci cînd am să tac pentru o clipă ca să mă gîndesc să mai dezvolt sau nu subiectul, am să aud vocea mamei mele, aruncată şi ea peste gard:
-Liduţă, vezi ce-o făcut strainatatea din fata mea? N-o lua în serios, te rog. Am înteles şi eu că s-o trevojit oleacă la cap, cînd mi-a spus că maslinele de lingă "seliodka" put a hlorcă.

-Tanti Maria, d-apoi ele chiar put. Că şi eu am cumpărat ieri de celea, aud vocea piţigăiată a Liduţei de peste gard.
Opa! voi tresări atunci de plăcere. Mai am un aliat în caloşi pe lumea asta.

Apoi aud cum Liduţa îşi drege vocea ca să strige deam spre mine.
-Ap’ ce spuneai tu acolo despre picioare epilate, straniero?!
Ca să onorez atentia vecinei, provocată de respectul meu profund sexual (e frumoasă vecina mea, ce mai!) am să scot capul pe jumate din fereastră, ca să mai constat o dată că nu e doar arătoasă, dar şi curioasă, ca o adevarată moldoveancă ce se respectă :
-Ca să fie sărutate, trebuie mai întîi epilate, Liduşka!
-De cîte ori pe zi?
-Epilate?
-Sărutate!

Mai departe dialogul va prinde o tonalitate intimă şi se va muta într-un local mai ferit de urechile lumii. Liduţa cu ochii bulbucaţi de nedumerire, eu-cu aere de guru (altfel nu pot cu un litru de vin în sînge) şi mama cu un măturoi în mînă şi cu o voce jalnică de parcă s-ar justifica în faţa lui Sf. Agaton.
-N-o crede Liduţă, nu vezi că-i după al doilea ulcior de vin? N-o crede!

Asta a fost introducerea, care s-a transformat în partea I din ceea ce-am vrut să spun sub titlul articolului. Iaca aşa-i tot timpul, mă pornesc la drum cu gînduri serioase şi globale ca să termin cu aiureli traditional-regionale :))))

À suivre…