Cînd mi-e pofta de o cană de izvar ca acasă, îmi caut opincile și mă pornesc la Waterloo ;)
Îmi găsesc refugiul într-un colț răcoros de restaurant, cu testamentul lui Napoleon deasupra șemineului și savureeeeez în voie fiecare înghitițură aromată de vin dulce.
Duminica asta a fost mai multa lume ca de obicei, astfel încît refugiul meu s-a transformat în loc public și gălăgios. S-a schimbat decorul de vizitatori, dar ambianța a rămas aceeași: o răcoare de cu iz de veșnicie, praf istoric peste drapeluri agățate de tavan și obiecte pe care le mai poți vedea doar în muzee. Ai impresia că te afli într-o lume...care nu știe de calculatoare, GPS-uri, telefoane mobile etc.
Postez cîteva fotografii ca să înțelegeți despre ce vorbesc:
Pe nenea în costum albastru nu l-am scăpat nici pentru o clipă din ochi. Și-a dat omul seama de lucrul acesta și mi-a făcut o surpriză. Mi-a dorit foarte elegant poftă bună cînd a trecut pe lînga masa mea. Atît de uimită am rămas că mai nu m-am înecat cu pătlăgica pe care o rugumam la moment.
Alte decoruri din refugiul meu: ferestruica cu sfeșnice si o bucățică de șemineu de pe tipurile lui Napoleon.
Iar în exterior Leul mai stă la locul său tot atît de măreț și grandios ca Bonaparte cîndva.
Și cerul, azi cerul a fost de un volum deosebit de impresionant.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Mică sugestie legată de linkuri: e mai bine ca orice linkuri bagi, să faci astfel încît să se deschidă în altă fereastră, altfel omul pleacă din pagina ta şi poate rămâne acolo, iar interesul tău e să se întoarcă, după ce vede la ce l-ai trimis tu.
Nu unosc interfaţa în care lucrezi, dar dacă le editezi în html, e simplu, în tagul href bagi şi target="_blank", asta înseamnă că îţi deschide adresa la care trimiţi într-o pagină nouă, cea cu blogul tău rămînînd deschisă.
Pamfil, multumesc pentru sugestie. Nu stiam cum se face lucrul acesta. Am invatat ceva nou datorita tie:) Cu blogul acesta invat de toate citeoleaca si pare ca abia sunt la capitolul "introducere".:)
MERCI ;)
Bai, muiere.
Voiesc eu sa iti spun tie in cest ceas de noapte ca fututul asta de blog e cel mai pizdet din cate am citit vreodata.
Scuze de cuvinte prea moi, pentru orgasmul asta in cuvinte.
Sa nu te prind vreodata ca renunti sa mai scrii, ca vin eu personal din impersonalul loc unde ma aflu si iti administrez tot ce ai nevoie pana te apuci sa scrii din nou. Asa proza buna nu am citit de la Creanga, si tare ma intreb, or mai fi ca tine pe net?
Toate cele bune si de folos sa iti dea Domnul, ca esti un om genial.
Pupici
Trimiteți un comentariu