Povestea unui blogger aiuratec

Pentru ca soacra mica are imaginatie cit pentru o casa de nebuni cu tot cu director in frunte, i-a trecut prin cap in dimineata asta sa compuna o poveste. De dragoste matinca. Dar sa vedem cum a iesi.

Traia pe lume un blogger. El inca nu stia ca e unul dintre cei care se incepe cu litera "b". Urma sa se descopere pe sine insusi, un pic mai tirziu, in tot sensul celor 7 litere aranjate in ordinea cuvenita. Pentru ca omul avea acces nelimitat la net, pe linga treburile cotidiene, vizita cite-un forum pe ici colo, mai citea, mai facea cite-un comentariu acid sau cochet si se linistea pentru o vreme. Pina intr-un moment de plictis extrem, cind ii veni in cap sa-si faca un blog. Al sau personal.

Nu era o ambitie ca a altor bloggeri, care visau sa poarte cravata nu doar in lumea reala dar si cea virtuala. Nu. Era doar un capriciu de moment. Lasa sa fie, si-a zis, numai sa nu ma simt singur. Deci, si-a marcat spatiul virtual cu un nume si…a lasat usile deschise pentru toata lumea.

Scria in fiecare zi, tot ce-i trecea prin cap. Avea si cite-un comentariu pe ici colo. Si parca incepu sa-i placa. Dar, vizitind intr-o buna zi blogul lui cristal si numarind in partea dreapta cinci casute cu forme si culori interesante, s-a gindit ca anume una din casutele celea nu-i ajunge blogului sau. Si-a deschis repejor un cont de monitorizare a utilizatorilor si a inceput sa astepte "victimele" ca o vulpe isteata ce astepta cu rabdare sa numere gainusele curioase din cotet.

Inca n-ati ajuns la erectie? Iaca-iaca, amus-amus ?
Mergem mai departe!

Si gainusele au inceput a-si scoate capsoarele, adica IP-rile :)
Si chiar daca erau doar citeva, omul nostru se simtea acum ca un adevarat blogger. In toate cele 7 litere.
De citeva ori pe zi deschidea cotetul cu parola, le numara, le mingiia cu privirea si scria…Pentru ele scria. Le incuraja sa depuna ousoare, ca sa se inmulteasca. Nu prea ii reusea. Poate ca cocosul avea saminta slaba, sau poate ca gainele fugeau de el. In fine…peisajul raminea neschimbat.
Dar intr-o zi, sau poate ca era noapte totusi, a observat prin statisticile sale o gainusa…mai deosebita, nu ca altele. Una foarte fidela. Cu acelasi IP 81.242.255.212

Numarul acesta il stia pe de rost. Era ca un cod secret al fericirii sale. Fantasma siropos pe el zi si noapte. Se intreba de o mie de ori : oare cine se ascunde in spatele lui? Precis ca o femeie. Aaaah, si neaparat e blonda, da-da-da, cu titisoarele grele sprijinite pe tastatura si degetele fine dind click pe adresa blogului sau. Mmmmm…

Am atins culmea sau inca nu?
Dinamo!

-Bogdaaaaaaaan! Vino incoa’ omule ! a auzit vocea sotiei din odaia de alaturi.
-Ce e femeie?
-Ia uite ce scrie zapacitul acesta pe blog…
N-o mai auzea, pentru ca si-a zarit modelul blogului intre ochi…Culorile celea cu care s-a jucat de mii de ori, le-a potrivit asa cum stia el mai bine si...ultimul sau titlu…de dimineata.

Gainusa ceea fidela era femeia sa.
Nici blonda, nici titoasa…
In schimb…fidela.