Cînd socrul mic e în deplasare, soacra mică se "cătăie" cu autobuzul. De buna voie şi nesilită de nimeni, evident. Cătăiala devine o călătorie şi mai agreabilă într-o dimineaţă cu soare proaspăt ca cea de azi.
În autobuzul semigol, am ales o despărţitură de patru scaune libere. Ascultam cuminţică muzică şi priveam de pe fereastră verdele aprins de soare. La staţia urmatoare, m-am văzut în faţă cu un cuplu care m-a făcut să-mi strîng picioarele din poziţie crăcănată în poziţie decentă. Îi simţeam prea aproape de mine, chiar stînjenitor de aproape. O intimitate ce m-a luat prin surprindere. Mi-am potrivit ochelarii de soare ca să creez iluzia de distanţă. Cuplul însă se simţea de minune, căci era de unul îndrăgostiţi. În afară de obiectul admiraţiei nu mai vedea nimic primprejur. În cîteva clipe mi-am dat seama că eu, de fapt, nici nu prea existam pentru ei. Eram ca un şurubaş la fereastră :)
Fata era aşezată în dreptul meu: micuţă, finuţă, cu păr luuuung ce se aprindea sistematic în roşcatul soarelui ca oranjul semaforului. Baiatul finuţ şi el, îi ţinea degetele cuibărite în palme, le mîngîia uşurel şi privea visător peste fereastră. Fata visa şi ea. Curenţii proaspeţi de aer din salon îi mişcau pletele ca o năframa în vînt, iar cînd razele de soare îi transformau ochii mici în struguri verzi transparenţi, ea îi închidea dulce, cu un zîmbet ascuns...
O tandreţe plutitoare ca un vis de vară. Dar… tot atît de trecătoare.
Gîndul mi-a fost confirmat de privirile neastepatat de insistente a fetei fixate pe mâinile mele. Brusc, m-am văzut transformată din şurubaş în femeie. Fata îmi privea atent verigheta. Se pare că detaliul acesta micuţ de tot, a trezit-o din visare.
După a şasea sau a şaptea privire, eram aproape gata să i-o ofer :))))) Si, sincer, cred că avea s-o fac, dacă eram să am măcar nişte diamante pe ea (ca să nu-mi fie ruşine de dar). Verigheta soacrei e tare modestă, însă... inscripţia din interior costă cît toate diamantele din lume ;)
Cine ştie... poate a simţit fata că mâinile mele ascund un cod preţios:) Parola o cunosc doar eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
cred că sânt anormală :D, căci verigheta nicioadată nu a fost vreo ambiţie sau vis! Nu am frica de a deveni fată bătrână sau vorbită de neamuri :lol: Nu mă grăbesc, căci fericirea conjugală e mai importantă decât ştampila din documente
Nu, nu esti anormala :)
Demult au trecut vremurile cind verigheta e un motiv de mindrie sau un simbol de fidelitate. Totusi cred ca in viata unei femei exista un moment in care se gindeste la atributul acesta: de la 2 sec pina...la obsesie:))))
Momentul acesta e in perioada de nebunie totala, adica de indragosteala, cind vezi viata printr-un obiectiv magic si ai tendinta necontrolata sa legi de tine persoana draga nu numai cu verigheta, dar si cu funia :)
Dupa trezire, bineinteles ca nu mai vrei sa auzi de nici un fel de verigheta. Chiar si de una ticsita cu diamante :))))
nu !! una tiksyty cu diaamante nu,s nu vrei s audz!!
shi esti baty!!!
Eu cind is baty, mintea mea e prea ralaxata ca sa se gindeasca la diamante :)
Gasesc lucruri mult mai interesante decit "lacrimile pretioase".
Golanii de Bucureşti zic(eau) la verighetă "buba pă deget". :lol: Mai ales între băieţi, să ai o gîlmă pe deget nu era tocmai ceva de laudă; era semn că eşti pierdut pentru grupul de prieteni...
"era semn că eşti pierdut pentru grupul de prieteni..."
Pai, chiar e adevarat,Pamfil. Citi barbati(anume barbati) intrerup orice relatie extra-familiala indata dupa casatorie. Ajunge uneori pina la ridicol. Cind voi avea ceva timp poate voi scrie despre "fenomenul" acesta. Deseori imi pun intrebari despre viata sociala "cu verigheta". Raspunsurile pe care le gasesc, ma deruteaza si mai mult.
Hmm, nu ştiu, poate depinde şi de cum îşi educă nevasta fiecare bărbat. Poate unii renunţă la a mai avea o părticică de viaţă personală din comoditate sau frică de gura femeii.
Nu ştiu cum e în Basarabia, dar dincoace de Prut sînt multe isterice. Dacă mai au şi un ascendent material asupra bărbatului (gen: casa e a ei sau din banii părinţilor ei), săracul om a cam îmbulinat-o.
În ultimii ani m-am trezit de vreo cîteva ori cu prieteni la uşă. Îi dăduseră nevestele afară (sau nu le-au mai dat drumul în casă), în urma unor certuri. I-am găzduit temporar, pînă la urmă s-au împăcat, dar figura se poate repeta oricînd.
Eu de-aia recomand tuturor, femei şi bărbaţi: casa jumi-juma, dacă e posibil, buget comun, dar conturi separate. Poate sună cinic, dar e mai sănătos.
"...dacă e posibil, buget comun, dar conturi separate. Poate sună cinic, dar e mai sănătos."
Nu stiu cit e de cinic, dar confirm si eu ca e sanatos:) Cel putin la mine in familie. Avem conturi separate, dar nu sta fiecare la gramajoara lui si nu e concurenta intre noi cine are mai multi bani pe cont (admit ca sunt familii cu atitudini din astea). De facturile comune are grija socrul mic. Are acces si la contul meu,chiar daca se baga tare rar pe acolo doar in cazuri de necesitate acuta si cu acordul meu. E un fel de libertate financiara necesara pentru fiecare din noi. Nu sta nici unul cu mina intinsa in fata celuilalt. E tare importanta chestia asta. Poate chiar suna straniu, dar acum chiar nu-mi inchipui sa fie altfel :)
Un mare mulțumire de la Maria Fieraru către DR DAWN pentru că m-ai ajutat să-mi reconstruiesc casa spartă. Incoerența a fost la ordinea zilei în casa și în căsătoria mea. Soțul meu a avut o problemă al naibii și îmi sfâșie carnea de când am început să avem prea multe dezacorduri. În unele zile tocmai a plecat și nu s-a întors decât în ultimele săptămâni. Am fost devastat și am încercat tot ce am putut pentru a remedia problemele, dar nu am reușit. A trebuit să caut ajutor și am fost îndrumat de un prieten să contactez DR DAWN, ceea ce am făcut. Nu am știut niciodată că va fi posibil pentru că problemele persistaseră timp de doi ani întregi. DR DAWN m-a liniştit şi mi-a spus să am încredere în el şi să cred că dorinţele mele se vor împlini. Mi-a reparat căsnicia cu relația sa puternică de reuniune de dragoste și casa mea este din nou grozavă și soțul meu este cu mine pentru a nu pleca niciodată. Contactează-l și tu și crezi că te poate ajuta pentru că nu are înregistrări proaste. Doar WhatsApp-i +2349046229159
sau e-mail-i prin: dawnacuna314@gmail.com
Trimiteți un comentariu