Angina ucraineasca si flacaii (tot ucraineni)

Pentru ca mai astau azi la pat cu angina mea aiurea, ma napadesc aminti de tot felul. Legate si ele de boala. Cind m-am trezit cu angina prima data in viata, eram departe de casa. Se facea la un "kurort" ucrainean. "Kurortul" cela era mai mult pentru maica-mea, ca pentru mine a fost o tortura din prima pina in ultima zi, plus efecte psihologice pentru citeva luni dupa aceea. Si asta din cauza ca trebuia sa ma scol dimineata pe la 7.30, sa ma car cumintica la sursa ca sa beu apa bihlita si sa-mi insuflu ca matelele mele se purifica, sa urmez toate procedurile cu tot babetul de pe-acolo, iar seara sa admir mosnegaraia cum cinta cu pasiune la garmosca sub copaci.

Se pare ca pe cineva din ceruri chinul meu nu l-a lasat indiferent, astfel incit ca a hotarit sa-mi trimita oleaca de divertisment pe cap. Mi l-a trimis cu salvarea, cu un medic tinerel, care dupa examinare, mi-a luat cu grija mina si i-a zis maicii-mele : "eeeee, fata matale e in stare grava, trebuie transportata de urgenta la spital, cu febra asta nu-i de glumit". Iaca asa m-am pomenit eu cu angina ucraineasca in corp moldovenesc, intr-un spital de fason sovietic, la o ora departare de sursa cu apa bihlita, intr-un hutoras uitat de lume si civilizatie.

Prima seara am dormit singura in salon. A doua seara a sosit o adolescenta fricoasa. Cind am vazut ca bea “furatilin”am intrebat-o curioasa:
-Cum is la gust?
-Amare, si s-a incretit
-Cine ti-a spus sa le bei?
-Sora medicala.
-Vino sa-ti arat ce trebuie sa faci cu pastilele. "Furatilinul" nu se bea, dizolvi citeva pastile in pahar cu apa calduta. Iei paharul, te duci la baie, faci gargare si incepi sa inneci gindacii din cada cu apa din gura. Nu iesi de acolo pina cind nu inneci macar vreo 20 gindaci, altfel nu simti usurare in git.

In a treia seara au aparut inca doua duduite localnice. Ucrainence. Niste blondinete palide. Se susoteau toata ziua intre ele, iar spre seara se incepea un ritual de mai mare dragul sa privesti :))) Aveau un magnetofon "kitaiskii", ascultau muzica si fitiiau bucile dupa hiturile de pe atunci. Bucile erau miscate frumos, chiar profesionist, as spune. La ora 8, zero-zero, se auzea un fluierat indelungat la fereastra. Cineva le transmitea (prin fereastra) ingrendiente pentru un fel de mincare stranie: macaroane (instantaneu, la noi era 1 leu pachetul patrat), rosii, oua, maioneza. Din curiozitate, am gustat si eu melanjul cela bizar la prima vedere, si… am ramas profund satisfacuta de gust. Dupa "cina cea de taina", fetele se pregateau de "iesire", rendez-vous adica. Coafura, machiaj, decolteu, buci reliefate, deodorant turcesc. La ora 23 si niste farimituri, se auzea deja nu unul ci citeva fluieraturi la fereastra. Fetele se catarau cochet pe pervaz si inainte de a pune piciorul pe solul "libertatii" ne rugau sa nu incuiem fereastra pe dinauntru. Se intorceau abia pe la 4-5 dimineata.

Am plecat din spital inaintea lor si nu stiu cit or mai fi stat acolo. Cert este ca scopul lor era ca "libertatea" ceea sa dureze :)

Dar eu acum macar am despre ce sa-mi aduc aminte :)