Complimentul cel mai...

Soacra mică a fost şi ea odată fată mare şi cel mai… ă-ă-ă-ă-ă-ă, cum să-i spun… "artistic" compliment l-a auzit anume în perioada ceea. Dar nu de la un flăcau, bărbat sau moş (aşa cum se cuvine), ci de la o fătucă. Povestesc.

Cînd eram studentă nebunatică, cu fluturi în cap şi vînt în plete, îmi făceam studiile în Franţa. Aveam o colegă bulgaroaică, Alexandra, cu care impărţeam un apartament micuţ dar cu gîndaci mari (despre sufletele lor chinuite voi povesti altă dată). Şi iată că într-o zi însorită ne vedem cu oaspeţi la uşa. O fătucă tinerică, frumuşică, proaspată, cu planuri mari de studii pentru următorul an academic. Mai mică cu cîţiva ani decît noi, dar cu ambiţii mai mari decît ale Alexandrei şi ale mele luate impreună şi înmulţite la şapte. Deci, era fătuca ceea o verisoară de-a colegei mele bulgaroaice. A stat la noi cîteva zile în care a reuşit sa mă cucerească prin farmecul ei de provincială nealterată, drăgălaşă tare şi sinceră pînă la perversitate.

Cu Alexandra mă înţelegeam în franceza, iar fetele vorbeau între ele în bulgară evident. Fătuca făcea încercări să vorbească şi ea cu mine în franceză, chiar insista să pălăvragesc fără încetare cu ea, mai ales că se pregătea pentru studii în franceză. Deci, pentru că timp aveam şi răbdare tot aveam destulă, pourquoi pas? Am tot vorbit cu viteza melcului ce sare peste bariere două zile. În dimineaţa zilei a treia, ma tîrîiam somnoroasă la bucatarie să-mi prepar cafeaua explozivă. Blondă, ciufulită, în topic şi pantaloni fini de mătasă albă. O vad pe fătucă venind în întimpinarea mea şi lansez un călduros: bonjour, mademoiselle! La care aud un bonjour abia şoptit însoţit de o privire admirativ-şocată. După două clipe mai aud: tu es belle comme… se opreşte brusc cu o expresie chinuitoare pe faţă în cautarea unui cuvint potrivit. Mă sprijin cu o mină de perete (gest antrenat în două zile) şi aştept dormind continuarea. Cînd în sfîrşit s-a luminat la faţă, a pronunţat răspicat: tu es belle comme une poubelle!

La un complimet de obicei raspund cu un merci scurt. Dar în momentul cela ma gîndeam mult ce reacţie să afişez. Am întrebat-o dacă era sigură de ceea ce avansează. Si atunci am auzit-o pe Alexandra cum se crăcăna de rîs în odaie strigînd în bulgară un fel de: fatooooo, nu poubelle ci poupée !!!!

Iaca asta-i altă treabă, i-am raspuns eu rîzînd ;) Pune mîna pe dictionar şi studiaza toate cuvintele de la poubelle la poupée. Nici nu ştii cum iţi va prinde bine vreunul la examene.