În dimineaţa asta senină, soacra mică se plimba sub un dangăt de clopot şi se gîndea că femeile sunt ca anotimpurile. Cele frumoase îţi aprind repede instinctele primare, îţi reînvie pofta de viaţă ca o primavară neaşteptată, te îmbată prin miresme de prospeţime şi-ţi tulbură complet minţile. Cele urîte, te dezgustă ca ploile reci de toamnă. Cu timpul însă devin ca un balsam pentru suflet, prin gînduri şi sentimente profunde care-ţi aduc pacea în suflet. Un fel de frumuseţe pe care n-o vezi, dar o simţi cu interiorul.
Păcat că nu e posibilă o intercalare de două anotimpuri: o zi de primavară, alta de toamnă, una cu cireşi înfloriţi, alta cu…ploi triste cu frunze reci…
Cred că natura s-a gindit de o mie de ori înainte de a alege ordinea anotimpurilor. Altfel, am înnebuni cu toţii de frumuseţi încîlcite în timp.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu