Inima: De ce cînd îmi place un bărbat și-i dau de înțeles lucrul acesta, mai întîi se arată plăcut surprins, iar apoi se retrage treptat "din aventură" ? Ce se întîmplă ? Nu-i mai plac, s-a răzgîndit, s-a speriat ?
Rațiunea: Ține minte, inimă, că deși bărbaților le plac femeile cu inițiativă și sincere, în același timp, se tem de cele care se oferă singure, care nu știu să-i provoace prin felul lor de a fi. Dependența lor afectivă, începe să-i plictisească, apoi să-i irite. Doar ceea ce s-a obținut prin eforturi mari, se prețuiește cu adevărat.
Inima: De ce unii bărbați continuă sa fie insistenți, chiar dacă au auzit de nenumărate ori un refuz din partea mea? De ce o fac ? Din ambiție? Din supărare ? Din…ce ?
Rațiunea: Cînd un bărbat nu poate avea femeia pe care și-o dorește, crede-mă, inimă, va face tot posibilul și chiar imposibilul ca s-o cucerească. E ca o nebunie fără sfîrșit. Cu cît femeia se îndepărtează, cu atît mai mult bărbatul vrea să se apropie de ea. Uneori nebunia asta se numește dragoste și poate dura o viață întreagă. Cred că înțelegi mai bine decît mine, inimă, cum e să te zbuciumi într-o iubire neîmpărtășită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
imi plac monoloagele.
ma bucur ca ti-au placut, paul
am sa mai monologhez asupra noptii ;)
de asa ceva is buna :))))
Trimiteți un comentariu