Exista un sentiment pe care nu stiu sa-l definesc. L-am incercat noaptea asta din nou la 1:43 si la 3:15.
Fiecare din noi se zbuciuma periodic prin clipe cind nu reuseste sa atipeasca, cind ramine in liniste cu sine, se gindeste la fleacuri, care…printr-un lant de asocieri aduc la diferite stari de suflet. Sunt pe lumea asta persoane pentru care simt o forma de recunostinta, de gratitudine. Niste fiinte deosebite pentru care nutresc cele mai calde ginduri si, ceea ce e cel mai important in « afacerea » asta ca ele nici nu-si dau seama de gindurile mele, ce reconstruiesc din cind in cind chipul lor drag in mintea mea.
In sentimentul acesta ca nu e loc pentru obligatie. Si asta pentru ca nimeni din persoanele acestea nu asteapta gesturi de recunostinta din partea mea. Mai mult, nici nu ma mai tin minte la fata si la chip. Ca daca as aparea in fata lor acum (fara pijamaua mea cu inimioare si dantelute ;)) cu flori de recunostinta si un zimbet, as citi in privirea lor o nedumerire profunda:
-tu…cine esti, de fapt?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
adica ei te cunosc in pijama de noapte doar :D
:) ei ma cunosc doar in pijama patata de stampila spitalului.
dar nu cel de nebuni. acolo am sa ajund doar peste citiva anisori. rindu-i tare mare. m-or primi si fara pijama ;)
eu cred ca e un rand mai mare de doritori sa te vada in pijama cu inimoare si dantelute :P
sorry de offtopic
...ciufulita si nemachiata...
garantat ca nu ma voi uita niciodata :))) asa fizionomii trebuie sa mai cauti :)
Trimiteți un comentariu