miercuri, mai 21, 2008
Frămîntări...nocturne (p.2)
Inima: Cum să mă despart de o inimă de femeie care m-a făcut s-o iubesc ca un nebun, iar apoi m-a trădat și nici acum nu mă lasă să-mi cicatrizez rănile? Cum să o fac să înțeleagă că după mărturisirea ei că nu m-a iubit niciodată, îmi vine greu s-o privesc?
Rațiunea: Scrie o scrisoare de adio și dispari.
"Ai avut perfectă dreptate cînd ai hotarît să rupem relația noastră. Iți mulțumesc pentru plăcerea pe care mi-ai oferit-o, se pare că din milă. Ți-ai jucat rolul cu atîta măiestrie că n-am stat nici o clipă să mă întreb dacă mă iubești cu adevărat. M-ai sedus inteligent, nu ți-am putut rezista, m-ai făcut să-ți răspund sincer la sentimentele tale în care n-am simțit nici o notă falsă.
Să nu crezi că-ți scriu acum ca să te întorc. E prea tîrziu și sper să nu mai aud niciodată "te iubesc" de la tine. Îmi dau seama bine acum, cît de greu ți-a fost cu mine: să nu iubești, dar să te comporți ca o îndrăgostită. Nu mă mai cauta. Încearcă să faci un efort. Numai astfel vom putea uita unul de altul și de dragostea noastră cu față ipocrită. Îți doresc să găsești fericirea și fără mine!"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
wow....nu vreau sa-mi destainui aici viata personala dar cred ca aceasta scrisoare am sa o folosesc si eu...multumesc mult soacra mica...
boris, sper totusi sa nu ai ocazia s-o folosesti.
ca femeie iti spun, ca raneste tare mult, chiar daca e meritata.
Trimiteți un comentariu