Nebunul si geografia

Soacra mica inca nu a iesit la pensie, intr-un fel inca-i tinerica ;) si mai are de lucru pentru multi anisori. Alaturi de zavidenia unde munceste zi de zi ca o albinuta, se afla o ambasada. Intr-o zi cu ploaie si vint, a trecut pe la ea "o personalitate" la cravata de acolo si i-a spus pe un ton vajnico-diplomatic: "nu stiu daca a trecut sau nu pe la voi, dar ma simt obligat sa va informez ca se plimba un nebun prin regiunea asta. Ne viziteaza regulat si nu mai stim cum sa ne descotorosim de el. Asa ca, bagati de seama".

Nu stiu altii cum sint, dar eu, cind aud ca cineva imi spune (chiar si din cele mai bune intentii) ca trebuie sa iau seama de cineva, il privesc cu mare suspiciune si simt cum se trezeste in mine adolescenta razvratita. Deci, la auzul noutatii, imi intrept spatele, imi schimb rasuflarea si declar la rindul meu: "Da lasa sa treaca! Vreu si eu sa vad nebunul!"

L-am asteptat. O luna, doua, trei. Nu vine nebunul. Am inceput sa-mi fac chiar griji (nu ma credeti asa-i ?) si chiar m-am simtit un pic defavorizata. Pai cum vine asta, aproape pe toti din regiune i-a vizitat (m-am informat), dar pe noi ne evita.

Azi, exact la 8:23 am simtit o privirea grea asupra mea. M-am pomenit in fata cu o fiinta corpolenta, nici femeie, nici barbat, cu ochi maruntei, ascunsi dupa niste lentile groase, cu o rasuflare adinca si zgomotoasa.
-Si tu, madame, de unde te-ai luat, deam?
-Buna ziua, ii raspund cuviincios, adica… cum de unde… ?
-Din ce tara, madame, ca nu te-am vazut pe aici ?
-Aaaa! am zimbit usor. Oooof, de tare departe. (Si nu stiu, ce naiba m-a prins c-am depus atita suflet in "of "-ul cela).
Nebunul ma masoara cu privirea din cap pina in picoare si spune intr-un sfirsit:
-Din Noua Zelanda?

Pentru doar citeva clipe am amutit, pentru ca in capul meu se perindau imagini gen: soacra mica cu panerul de kiwi, pozeaza pentru revista, ca moldovencele la cules poama pe coperta cartii “Moldova mea”. Apoi repede imi revin si spun cu ton jucaus:
-Ei, nu chiar asa de departe. Vin dintr-o tara situata intre Ucraina si Romania. (si rasuflu cu satisfactie, ahaaaaaa, ian sa mai vedem o mutra in incurcatura)
-MOLDOVA ! lanseaza fara ezitare "nebunul".
-Bingo! exclam cu admiratie in voce si un degetel in sus (gest aiurea recunosc). Sunteti una din rarele persoane care cunosc bine geografia.

Atunci "nebunul" se apropie de mine si ingina cu o voce abia soptita, inchinzind pe jumate ochiul drept:
-Eu cunosc mai multe decit geografia, madame. Dar in regiunea asta nu am cu cine discuta.

N-a mai asteptat raspunsul meu, s-a indreptat spre iesire. Dar inainte de a inchide cu zgomot usa de la intrare a mai adaugat :
-Am sa mai trec pe-aici, madame. Am sa mai trec.