Rataciti in… limbi straine (partea II)

Deci, odata cu lacrimile si mucii moldovenesti s-au scurs toate iluziile mele de fata desteapta pe pamint frantuzesc. Ma gindesc si acum cu tristete la profesorii nostri de acasa, care inca mai vorbesc prin somn in limba lui Balzac, visindu-se sub Turnul Effel sau in fata la Moulin Rouge. Mda, visuri ratacite in timp, neapdatate, rupte cu totul de realitate.

Puteam bineinteles sa adopt atitudinea « daca taceai, filosof ramineai », numai ca eu is femeie si tacerea pentru mine e chinuitoare chiar si intr-o limba straina ;) Asa ca atunci, cind am inteles in sfirsit ca m-am incadrat de minune in formula « am venit, am vazut, m-am prabusit », nu-mi raminea decit sa bag cu de-a sila anexa “m-am sculat, m-am scuturat si am mers mai departe”. Numai ca sa nu tac. Strategia era simpla de tot: mai intii trebuia sa ascult mai mult, sa memorizez expresii de uz cotidian, nu ezitam sa precizez civintele si expresii noi ca apoi sa le folosesc cu treaba si fara in contexte diferite. Intr-un cuvint, am inceput sa-mi « misc » limba in directia care trebuie :)) Odiseea continuie si pina in ziua de azi si va dati seama ca am trecut si prin situatii tragi-comice. Sa va povestesc una care-mi vine in minte acum.

O seara calda de octombrie, doua siluete se miscau pe plaja. Eu: mademoazela blonda, cu ochi bleu-vert, palton purpuriu si cu o geanta plina de conspecte, intr-un cuvint, studenta moldoveanca. Drept ca mai putin desteapta decit se credea cu o luna in urma. El: baiat josut, piele ciocolatie, cu ochii din aceeasi gama de culori inchise, geaca verde cu buzunare mari pe dinafara si unul mic pe dinauntru, in care purta o biblie mica (eu inca nu stiam atunci).

Ne plimbam fara graba, discutam despre orele pe care le-am avut la facultate. De fapt, vorbea mai mult el, ca eu nu ma saturam sa-i ascult franceza clara si curgatoare ca o apa de sursa. Dar cit poate sa dureze o discutie « serioasa » intre doi studenti tineri, de sex opus si culori in contrast? Treptat si fara graba, vorbele au prins o tonalitate mai galanta, au devenit lejer iscoditoare si chiar au prins la curaj, pauzele deveneau mai semnificative si… chiar vintul si-a schimbat directia suflarii :))))