Strănutul şi nebunii

Cînd soacra mică strănută, înseamnă că e excitată, adică se gîndeşte la porcării plăcute:) Dacă socrul mic e prin apropiere, îi urează în grabă şi din tot sufletul un orgasm demenţial, dar nu uită sa-şi propună candidatura pentru coordonarea procesului :)
De cînd a zăbovit soarele în capitala ploioasă a Europei, soacra a început sa strănute des şi în cele mai neaşteptate locuri. După un strănut proaspăt lîngă porţile cimitirului, socrul mic a privit-o cu interes şi în loc de urarea de serviciu i-a spus:
-Perverse gînduri îţi trec prin cap, femeie.
-Te asigur că nu. Nu şi de data asta. Pe semne că e o reactie alergică la polen.
-Straniu-straniu, a spus socrul gînditor, parcă am întîlnit multe primăveri împreună, dar nu-mi aduc aminte de aşa ceva. Tu - "copil al Cernobîlului", ai trecut prin atîtea mizerii de poluare şi n-ai avut nimic. Acum că trăiesti de cîţiva ani într-un mediu mult mai curat, ai hotărît să recuperezi;)))
-Pe semne... a raspuns soacra cochet ;)

Cît despre efectele Cernobîlului, îmi aduc aminte acum de o întimplare dezgustătoare. Aveam un coleg francez care insista un timp sa merg cu el la piscină. Am refuzat de mai multe ori. Refuzul meu venea de la situaţia mea financiară sarăcacioasă de student, el însa, cum am descoperit eu mai tîrziu, era ferm convins că îmi era ruşine să dezgolesc o parte din corp. După cercetări de cîteva luni, a ajuns la concluzia că, mai mult ca probabil, ruşinea mea se trăgea de la picioare, adică, după calculele lui, trebuia sa am cîte 6 degete la picioare. Şi mare i-a fost surprinderea, cînd plimbîndu-ne odată pe plajă, la un moment dat, m-am oprit să mă descalţ. Cînd l-am vazut aruncîndu-se la picioarele mele, numărîndu-mi cu sîrguinţă degetele, credeam că glumea. Greşeam. Nu glumea deloc.