ATENȚIE!!!! Soacra mică s-a cărăbănit pe http://soacramica.wordpress.com/ !!!!!!!!!

sâmbătă, mai 17, 2008

Rataciti...in limbi straine (partea III)

Deci, sub farmecul serii si curentii maritimi am trecut pe neobservate de la « registre courant » (academic) al conversatiei la « registre familier », mai liber si lejer. Lejer pentru cei care inteleg nuantele, ooof, dar eu inca nu le intelegeam.

Dupa niste apropouri echivoce si glumite nostime din partea baiatului, am ajuns la un moment in care i se paru ca paltonul meu purpuriu nu era destul de caldut ca sa faca fata brizei maritime racoroase. Imi lua cu delicatete mina si o baga in buzunarul sau de la geaca verde. Sa ma incalzesc. La gestul acela neasteptat din partea lui am reactionat tot atit de derutant pentru el. Mi-am retras cu fermitate degetelele cu manichiura proaspata si ni le-am asezat comod inapoi la mine in buzunare. Fara nici un comentariu. Baiatul s-a oprit locului, m-a privit cu neliniste si a ciripit cu mezzo voce :
-Tu m’en veux?
Abia la momentul acesta am trasarit cu adevarat, pentru ca la capul meu blond au ajuns cu totul alte cuvinte si numai trei: tu ma vrei + tonalitatea intrebatoare.

Mai nu m-am inecat de indignare: pe semne ca a capiat baiatul, mi-am zis. Sa fie Clooney in carne si oase (acum si cu Martini in mina dreapta) in locul lui ca tot n-as raspunde afirmativ (in voce, bineinteles ;)). Ptiu, ptiu, ptiu am scuipat in minte, iaca tupeu! Si raspund repejor: Nuuuuu! Cu un fel de “fii linistit”in tonalitate.
- Atunci e bine, raspunde usurat baiatul, si am continuat calea mai departe.

Reactia lui imi convenea la moment si n-am mai dezvoltat subiectul, totusi, un graunte de banuiala imi sfredelea usurel mintea. De regula, orice baiat ar fi reactionat altfel la un refuz atit de evident. In orice caz, n-ar fi rasuflat cu usurare. Hmmm, simtisem atunci ca ceva mi-a scapat in conversatie ceea.

Va dati seama ca primul meu gest de cum am ajuns acasa a fost sa caut in dictionar toate expresiile cu verbul vouloir. Am gasit-o si pe cea in intrebarea de pe plaja. En vouloir à qqn, care insemna a fi suparat pe cineva, a avea pica. En acesta, pe care nu l-am reperat la timp, a schimbat din talpa sensul verbului vouloir, a vrea.

Iaca de ce raspunsul meu negativ era asteptat cu multa speranta ;)

2 comentarii:

Metal spunea...

Daca de mai lucrat asupra proiectului "Rataciti...in limbi straine" cred ca s-ar putea de montat o piesa de teatru nemaipomenita...la partea a 2-ua am ramas rece, insa partea a 3-a m-a dat pe spate....am ras cum nu am mai ras demult....

Soacra mi(ţiţi)că spunea...

asta e viata;) am avut mai multe situatii comice.
acum rid si eu :)
atunci recunosc ca imi era un pic frica... pina cind am vazut reactia "de usurare" a baiatului :)
sincer, ma asteptam la orice.