Dacă prima literă din formula magică PMS înseamnă pre (cam pentru toate femeile), apoi la mine prefixul e diametral opus. Pre-ul ăsta întîrzie mereu şi se transformă în post. De la locul termenilor, însa, suma nu se schimbă. Efectul e acelaşi: adică de kkt.
Nu stiu cum e la pre, dar la post, de cum ma scol dimineaţa îmi sar repejor draci între ochi că nici nu reuşesc să mă dezmieticesc, păsările muţesc, soarele se acunde, iar cu el dispar toate culorile. Mă pomenesc subit într-o lume de umbre, contururi şi căcăţei de cîine pe trotuar. Atunci încă nu disper. Dacă nu văd culori, încerc să-mi alint macar auzul cu ceva vesel: şi ascult muzică, o oră-două ca apoi…iar să-mi apară draci între ochi, verzi de satisfacţie. Fie, îmi zic, să încerc atunci să măninc ceva gustos, să molfăi, să mă calmez. Cu juma de oră în urmă am înţeles că cerul gurii îmi este inflamat. Ce naiba?! Aiurea senzaţie vă spun eu. Cînd nu mai pot mînca nici ciocolată din cauza asta, simt cum încep să scîrţîi din încheieturi. Săgeata radarului lăuntric se apropie simţitor de nivelul critic.
E bine totuşi că perioada asta se termină exact cu cîteva secunde înainte de declanşarea alarmei, că de altfel, mulţi ar fi simţit un ţîuit insuportabil în urechi.
joi, mai 29, 2008
miercuri, mai 28, 2008
Angina ucraineasca si flacaii (tot ucraineni)
Pentru ca mai astau azi la pat cu angina mea aiurea, ma napadesc aminti de tot felul. Legate si ele de boala. Cind m-am trezit cu angina prima data in viata, eram departe de casa. Se facea la un "kurort" ucrainean. "Kurortul" cela era mai mult pentru maica-mea, ca pentru mine a fost o tortura din prima pina in ultima zi, plus efecte psihologice pentru citeva luni dupa aceea. Si asta din cauza ca trebuia sa ma scol dimineata pe la 7.30, sa ma car cumintica la sursa ca sa beu apa bihlita si sa-mi insuflu ca matelele mele se purifica, sa urmez toate procedurile cu tot babetul de pe-acolo, iar seara sa admir mosnegaraia cum cinta cu pasiune la garmosca sub copaci.
Se pare ca pe cineva din ceruri chinul meu nu l-a lasat indiferent, astfel incit ca a hotarit sa-mi trimita oleaca de divertisment pe cap. Mi l-a trimis cu salvarea, cu un medic tinerel, care dupa examinare, mi-a luat cu grija mina si i-a zis maicii-mele : "eeeee, fata matale e in stare grava, trebuie transportata de urgenta la spital, cu febra asta nu-i de glumit". Iaca asa m-am pomenit eu cu angina ucraineasca in corp moldovenesc, intr-un spital de fason sovietic, la o ora departare de sursa cu apa bihlita, intr-un hutoras uitat de lume si civilizatie.
Prima seara am dormit singura in salon. A doua seara a sosit o adolescenta fricoasa. Cind am vazut ca bea “furatilin”am intrebat-o curioasa:
-Cum is la gust?
-Amare, si s-a incretit
-Cine ti-a spus sa le bei?
-Sora medicala.
-Vino sa-ti arat ce trebuie sa faci cu pastilele. "Furatilinul" nu se bea, dizolvi citeva pastile in pahar cu apa calduta. Iei paharul, te duci la baie, faci gargare si incepi sa inneci gindacii din cada cu apa din gura. Nu iesi de acolo pina cind nu inneci macar vreo 20 gindaci, altfel nu simti usurare in git.
In a treia seara au aparut inca doua duduite localnice. Ucrainence. Niste blondinete palide. Se susoteau toata ziua intre ele, iar spre seara se incepea un ritual de mai mare dragul sa privesti :))) Aveau un magnetofon "kitaiskii", ascultau muzica si fitiiau bucile dupa hiturile de pe atunci. Bucile erau miscate frumos, chiar profesionist, as spune. La ora 8, zero-zero, se auzea un fluierat indelungat la fereastra. Cineva le transmitea (prin fereastra) ingrendiente pentru un fel de mincare stranie: macaroane (instantaneu, la noi era 1 leu pachetul patrat), rosii, oua, maioneza. Din curiozitate, am gustat si eu melanjul cela bizar la prima vedere, si… am ramas profund satisfacuta de gust. Dupa "cina cea de taina", fetele se pregateau de "iesire", rendez-vous adica. Coafura, machiaj, decolteu, buci reliefate, deodorant turcesc. La ora 23 si niste farimituri, se auzea deja nu unul ci citeva fluieraturi la fereastra. Fetele se catarau cochet pe pervaz si inainte de a pune piciorul pe solul "libertatii" ne rugau sa nu incuiem fereastra pe dinauntru. Se intorceau abia pe la 4-5 dimineata.
Am plecat din spital inaintea lor si nu stiu cit or mai fi stat acolo. Cert este ca scopul lor era ca "libertatea" ceea sa dureze :)
Dar eu acum macar am despre ce sa-mi aduc aminte :)
Se pare ca pe cineva din ceruri chinul meu nu l-a lasat indiferent, astfel incit ca a hotarit sa-mi trimita oleaca de divertisment pe cap. Mi l-a trimis cu salvarea, cu un medic tinerel, care dupa examinare, mi-a luat cu grija mina si i-a zis maicii-mele : "eeeee, fata matale e in stare grava, trebuie transportata de urgenta la spital, cu febra asta nu-i de glumit". Iaca asa m-am pomenit eu cu angina ucraineasca in corp moldovenesc, intr-un spital de fason sovietic, la o ora departare de sursa cu apa bihlita, intr-un hutoras uitat de lume si civilizatie.
Prima seara am dormit singura in salon. A doua seara a sosit o adolescenta fricoasa. Cind am vazut ca bea “furatilin”am intrebat-o curioasa:
-Cum is la gust?
-Amare, si s-a incretit
-Cine ti-a spus sa le bei?
-Sora medicala.
-Vino sa-ti arat ce trebuie sa faci cu pastilele. "Furatilinul" nu se bea, dizolvi citeva pastile in pahar cu apa calduta. Iei paharul, te duci la baie, faci gargare si incepi sa inneci gindacii din cada cu apa din gura. Nu iesi de acolo pina cind nu inneci macar vreo 20 gindaci, altfel nu simti usurare in git.
In a treia seara au aparut inca doua duduite localnice. Ucrainence. Niste blondinete palide. Se susoteau toata ziua intre ele, iar spre seara se incepea un ritual de mai mare dragul sa privesti :))) Aveau un magnetofon "kitaiskii", ascultau muzica si fitiiau bucile dupa hiturile de pe atunci. Bucile erau miscate frumos, chiar profesionist, as spune. La ora 8, zero-zero, se auzea un fluierat indelungat la fereastra. Cineva le transmitea (prin fereastra) ingrendiente pentru un fel de mincare stranie: macaroane (instantaneu, la noi era 1 leu pachetul patrat), rosii, oua, maioneza. Din curiozitate, am gustat si eu melanjul cela bizar la prima vedere, si… am ramas profund satisfacuta de gust. Dupa "cina cea de taina", fetele se pregateau de "iesire", rendez-vous adica. Coafura, machiaj, decolteu, buci reliefate, deodorant turcesc. La ora 23 si niste farimituri, se auzea deja nu unul ci citeva fluieraturi la fereastra. Fetele se catarau cochet pe pervaz si inainte de a pune piciorul pe solul "libertatii" ne rugau sa nu incuiem fereastra pe dinauntru. Se intorceau abia pe la 4-5 dimineata.
Am plecat din spital inaintea lor si nu stiu cit or mai fi stat acolo. Cert este ca scopul lor era ca "libertatea" ceea sa dureze :)
Dar eu acum macar am despre ce sa-mi aduc aminte :)
marți, mai 27, 2008
Despre cum sa vorbim in public. Nu ca politicienii nostri. (p 2)
Despre improvizare
Sunt sigura ca multi dintre voi prefera sa participe la niste dezbateri de opinii decit sa asculte discursuri lungi, plictisitoare, ticsite cu termeni specializati. De ce? Pentru ca anume in timpul dezbaterilor poti auzi replici si riposte interesante (mai ales de la perosane tip Jirinovski;)), reactii fara pregatire, inseparabile de emotiile participantilor si, prin urmare, autentice. Deci, asta e improvizarea, atunci cind trebuie sa raspunzi sau sa ripostezi imediat si convingator, fara repetitii in fata oglinzii.
Pentru ca aceasta sa produca efectul dorit asupra ascultatorilor (nu uitati si de regula celor 3S), tineti cont de urmatoarele lucruri :
1. Nu intrati niciodata in dezbateri daca nu cunoasteti bine subiectul. Se va gasi cineva mai pro ca voi si nu e exclus sa va pomeniti intr-o situatie in care veti incepe sa va bilbiiti in public in lipsa de argumente. Doar cel care cunoaste la perfectie subiectul, are avantajele sa se exprime cu usurinta, fiind increzut in propriile forte. In orice situatie va gasi argumentele necesare ca sa convinga adversarul si auditoriul.
2. Prevedeti exemple de intrebari la care veti trebui sa raspundeti. Intrebati-va mereu : daca voi fi intrebat despre aceasta… cum as raspunde mai convingator?
Veti vedea ca antrenamentul acesta va va prinde bine. De la inceput e mai greu, cu timpul insa veti capata deprinderi. Cind va veti simti pregatit sa raspundeti la maximum de intrebari posibile, va va veti simti liber de emotiile in public si gata sa inteveniti ferm in momentele cele mai indicate.
3. Niciodata sa nu interveniti intr-o discutie daca nu aveti nimic a spune. Nu cautati pe dracul! Veti simti destule reactii jenante la adresa voastra. Nimic nu supara mai tare urechea publicului decit niste banalitati spuse la un moment nepotrivit.
Sunt sigura ca multi dintre voi prefera sa participe la niste dezbateri de opinii decit sa asculte discursuri lungi, plictisitoare, ticsite cu termeni specializati. De ce? Pentru ca anume in timpul dezbaterilor poti auzi replici si riposte interesante (mai ales de la perosane tip Jirinovski;)), reactii fara pregatire, inseparabile de emotiile participantilor si, prin urmare, autentice. Deci, asta e improvizarea, atunci cind trebuie sa raspunzi sau sa ripostezi imediat si convingator, fara repetitii in fata oglinzii.
Pentru ca aceasta sa produca efectul dorit asupra ascultatorilor (nu uitati si de regula celor 3S), tineti cont de urmatoarele lucruri :
1. Nu intrati niciodata in dezbateri daca nu cunoasteti bine subiectul. Se va gasi cineva mai pro ca voi si nu e exclus sa va pomeniti intr-o situatie in care veti incepe sa va bilbiiti in public in lipsa de argumente. Doar cel care cunoaste la perfectie subiectul, are avantajele sa se exprime cu usurinta, fiind increzut in propriile forte. In orice situatie va gasi argumentele necesare ca sa convinga adversarul si auditoriul.
2. Prevedeti exemple de intrebari la care veti trebui sa raspundeti. Intrebati-va mereu : daca voi fi intrebat despre aceasta… cum as raspunde mai convingator?
Veti vedea ca antrenamentul acesta va va prinde bine. De la inceput e mai greu, cu timpul insa veti capata deprinderi. Cind va veti simti pregatit sa raspundeti la maximum de intrebari posibile, va va veti simti liber de emotiile in public si gata sa inteveniti ferm in momentele cele mai indicate.
3. Niciodata sa nu interveniti intr-o discutie daca nu aveti nimic a spune. Nu cautati pe dracul! Veti simti destule reactii jenante la adresa voastra. Nimic nu supara mai tare urechea publicului decit niste banalitati spuse la un moment nepotrivit.
Ploiţa şi clopotele
Cînd aud clopote în timpul zilei înseamna că sunt acasă. Dacă le aud în cursul săptămîinii, aşa ca azi, înseamnă că stau la pat cu ochii spre cerul ce intra în odaie prin fereastra larg deschisă.
Azi cerul e înnourat şi plouă cu stropi mărunţi. Păsările se zbînţiue în cireşul din faţă, miroase a iarbă proaspăt tăiată şi a cafea de la terasa vecinilor.
Un dangăt de clopot se aude ca o ameninţare: o dată, de două ori, de trei... apoi se implică şi cîteva clopote mai mici. Ştiu că toată lumea se uită acum la oră. E amiază.
Se aşterne o liniste de mănăstire. Tainică, comodă, veşnică.
Azi cerul e înnourat şi plouă cu stropi mărunţi. Păsările se zbînţiue în cireşul din faţă, miroase a iarbă proaspăt tăiată şi a cafea de la terasa vecinilor.
Un dangăt de clopot se aude ca o ameninţare: o dată, de două ori, de trei... apoi se implică şi cîteva clopote mai mici. Ştiu că toată lumea se uită acum la oră. E amiază.
Se aşterne o liniste de mănăstire. Tainică, comodă, veşnică.
luni, mai 26, 2008
Despre cum sa vorbim in public. Nu ca politicienii nostri. (p 1)
Spuneti sincer, care din politicienii nostri va fascineaza prin felul lor de a spune lucrurile? Pe cine sunteti gata sa-l urmati, doar dupa cinci minute de discurs? Sau, macar sa-l votati, ca tot suntem intr-un an preelectoral.
Nu stiu cum se face, dar oamenii care au ca meserie vorbitul in public, in frunte cu politicienii (de la noi mai ales), schiopateaza tare la capitolul acesta. Te plictisesti de moarte de discursurile din parlament sau de dezbateri politice televizate care se transforma in circ.
Am rasfoit nu demult conspectele din timpurile studentiei la arta oratorica. Chiar daca n-am facut stiinte politice, antrenamentul de la orele celea m-a salvat de nenumarate ori pe la interviuri si dezbateri. M-am gindit ca poate a prinde bine cuiva asa ca deschid un mini-ciclu de lectii despre cum sa vorbim in public.
N-am sa ma opresc la « confectionarea » discursurilor, ca-i plictisitoare tare treaba, ci la « punerea lor in scena », la confectionarea « sarmului » si mai ales ma voi opri de nenumarate ori la improvizare.
Incepem cu un exemplu arhicunoscut si convingator.
La o serata mondena, Lady Astor, se intoarce spre Winston Churchill, care obisnuia sa vorbeasca cu voce puternica, si-i spune:" Daca ati fi fost sotul meu, v-as fi strecurat otrava in ceasca cu ceai !" Churchill a ridicat sprincenele si i-a raspuns: "Daca as fi fost sotul dumneavoastra, l-as fi baut."
Deci, incercati sa porniti de la regula celor 3 S : sinceritate, spontaneitate, simplitate.
Sinceritate: cautati sa spuneti ceva cere vine din interiorul vostru, emotiile pe care le simtiti la moment. Nu incercati sa pareti ceea ce nu sunteti. Publicul simte foarte bine notele false in intonatia voastra.
Spontaneitate: cuvintele trebuie sa izvorasca cu usurinta din gura oratorului, sa fie destinate auditoriului astfel incit fiecare sa se recunoasca in ele.
Simplitate: nu faceti discursuri sau improvizari lungi. Publicul va aprecia mai mult o fraza spusa la timp si la momentul potrivit, decit un discurs lung si plictisitor pregatit zile intregi inainte.
Deci, nu uitati, ca orice aparitie in public, trebuie sa fie sincera, spontana si simpla. Ca sa fie apreciata ;)
Nu stiu cum se face, dar oamenii care au ca meserie vorbitul in public, in frunte cu politicienii (de la noi mai ales), schiopateaza tare la capitolul acesta. Te plictisesti de moarte de discursurile din parlament sau de dezbateri politice televizate care se transforma in circ.
Am rasfoit nu demult conspectele din timpurile studentiei la arta oratorica. Chiar daca n-am facut stiinte politice, antrenamentul de la orele celea m-a salvat de nenumarate ori pe la interviuri si dezbateri. M-am gindit ca poate a prinde bine cuiva asa ca deschid un mini-ciclu de lectii despre cum sa vorbim in public.
N-am sa ma opresc la « confectionarea » discursurilor, ca-i plictisitoare tare treaba, ci la « punerea lor in scena », la confectionarea « sarmului » si mai ales ma voi opri de nenumarate ori la improvizare.
Incepem cu un exemplu arhicunoscut si convingator.
La o serata mondena, Lady Astor, se intoarce spre Winston Churchill, care obisnuia sa vorbeasca cu voce puternica, si-i spune:" Daca ati fi fost sotul meu, v-as fi strecurat otrava in ceasca cu ceai !" Churchill a ridicat sprincenele si i-a raspuns: "Daca as fi fost sotul dumneavoastra, l-as fi baut."
Deci, incercati sa porniti de la regula celor 3 S : sinceritate, spontaneitate, simplitate.
Sinceritate: cautati sa spuneti ceva cere vine din interiorul vostru, emotiile pe care le simtiti la moment. Nu incercati sa pareti ceea ce nu sunteti. Publicul simte foarte bine notele false in intonatia voastra.
Spontaneitate: cuvintele trebuie sa izvorasca cu usurinta din gura oratorului, sa fie destinate auditoriului astfel incit fiecare sa se recunoasca in ele.
Simplitate: nu faceti discursuri sau improvizari lungi. Publicul va aprecia mai mult o fraza spusa la timp si la momentul potrivit, decit un discurs lung si plictisitor pregatit zile intregi inainte.
Deci, nu uitati, ca orice aparitie in public, trebuie sa fie sincera, spontana si simpla. Ca sa fie apreciata ;)
duminică, mai 25, 2008
Frămîntări...nocturne (p.5)
Inima: El e!!!! L-am întîlnit, în sfîrșit! E bărbatul vieții mele! E dragostea cea adevărată, dragoste la prima vedere. Cea, la care mulți visează, dar puțini o intîlnesc. Cea, despre care s-au scris milioane de cărți și paramilioane de poezii ! E…
Rațiunea: Ah, inimă…nu…
Inima: De ce nu înțelegi, rațiune? E atît de evident. Chiar dacă ne cunoaștem doar de cîteva zile, nu-mi mai pot imagina viața fără el. Am trăit ca într-un film alb-negru pînă acum. Azi totul a prins culoare, totul e plin de sens, de melodie, de poezie, de farmec… Îmi e frică să dorm prea mult, ca să nu pierd nici o clipă din fericirea atăt de prețioasa alături de el.
Doar cu el vreau sa fiu! E darul cel mai frumos pe care mi l-a oferit viața. La dracu, cu casa, lucrul și totul ce a fost pîna la el!
Rațiunea: Nu cred că vei înțelege acum ceea ce am sa încerc sa-ți spun. Nu-ți va plăcea deloc și vei începe din nou să mă convingi pîna la nesfîrșit.
Naivitatea … ca și frumusețea sau tinerețea, dispare cu timpul. Vezi, doar… ca să nu fie prea tîrziu. Ține minte, inimă, că iubirea adevărată constă în anii trăiți împreuna, nu în doar cîteva nopți fierbinți. Ai să înțelegi acest adevăr peste mulți ani, doar dacă nu vei face prea multe greșeli pînă atunci.
Rațiunea: Ah, inimă…nu…
Inima: De ce nu înțelegi, rațiune? E atît de evident. Chiar dacă ne cunoaștem doar de cîteva zile, nu-mi mai pot imagina viața fără el. Am trăit ca într-un film alb-negru pînă acum. Azi totul a prins culoare, totul e plin de sens, de melodie, de poezie, de farmec… Îmi e frică să dorm prea mult, ca să nu pierd nici o clipă din fericirea atăt de prețioasa alături de el.
Doar cu el vreau sa fiu! E darul cel mai frumos pe care mi l-a oferit viața. La dracu, cu casa, lucrul și totul ce a fost pîna la el!
Rațiunea: Nu cred că vei înțelege acum ceea ce am sa încerc sa-ți spun. Nu-ți va plăcea deloc și vei începe din nou să mă convingi pîna la nesfîrșit.
Naivitatea … ca și frumusețea sau tinerețea, dispare cu timpul. Vezi, doar… ca să nu fie prea tîrziu. Ține minte, inimă, că iubirea adevărată constă în anii trăiți împreuna, nu în doar cîteva nopți fierbinți. Ai să înțelegi acest adevăr peste mulți ani, doar dacă nu vei face prea multe greșeli pînă atunci.
eBay si singele pe Dostoievski
In ultimul timp eBay a devenit o pierdere de timp amuzanta pentru socrii mici. Se fac niste tranzactii pe-acolo de-a dreptul "miraculoase" si chiar … "sexoase". Dar ca sa le identifici iti trebuie ceva timp de "research" sistematic. Amuzant, ce mai ;) A venit si clipa in care socrul mic, a hotarit sa imbine placutul cu utilul, asa ca intr-o seara am auzit:
- Femeie, nu vrei 24 volume de literatura sec. XIX-XX, pentru un pret ridicol?
- Vreu. Dar sa vad mai intii cum arata, adica daca le-as putea incadra "armonios" in zidul meu de carti. (naiba stie de unde mi-a venit pretentia asta? ca pina acum eram bucuroasa de orice petic de carte)
Poza "marfii" m-a sedus intr-o clipa. 24 volume de marime medie, cu coperta de piele alba, in care sunt incrustate cu argint numele autorului si titlul cartii. Intr-un cuvint, am inteles repede ca cartile acestea vor da bibliotecii mele o nota fina de sic :)
Tranzactie inchisa.
Cind le-am vazut acasa, m-am apucat sa le lustruiesc un pic. Trecind de la volumul « Fort comme la mort » de Maupassant, la « Crime et Châtiment» de Dostoievski am zarit pe partea laterala a cartii niste stropi mici de culoare bruna, uscati de multa vreme, pentru ca-mi venea cam greu sa le inlaturi de pe coperta alba. Erau prea concentrate pentru a fi urme de cafea. S-apoi de la umezeala cirpei se dizolvau in nuante singerii. Precis ca e singe, am constatat cu surprindere si m-am apucat sa cercetez frenetic cartile care mi-au mai ramas de lustruit. Inca vreo 5 aveau aceleasi pete minuscule pe partea laterala.
Continuam sa le sterg pe fiecare in parte si ma gindeam (femeie paranoica ce sunt) la romanul Agathei Christi "Cadavrul in biblioteca". Pina la urma n-am putut pastra "taina" in maiinile mele fragede si sufletul meu suspicios si-i spun socrului mic:
- Descrie-mi, te rog, proprietarul cartilor si anturajul sau.
"O femeie singuratica de vreo 45 ani intr-o proprietate un pic mai izolata de restul caselor printr-un drum de cale ferata, intr-un satuc de sub Bruxelles."
Mdea, am oftat cu tristete, exact ce vroiam sa aud.
-Deci, ce sa scriu in evaluare (pentru proprietarul de pe eBay)?
-Scrie… ca l-am trimis pe Dostoievski la expertiza.
- Femeie, nu vrei 24 volume de literatura sec. XIX-XX, pentru un pret ridicol?
- Vreu. Dar sa vad mai intii cum arata, adica daca le-as putea incadra "armonios" in zidul meu de carti. (naiba stie de unde mi-a venit pretentia asta? ca pina acum eram bucuroasa de orice petic de carte)
Poza "marfii" m-a sedus intr-o clipa. 24 volume de marime medie, cu coperta de piele alba, in care sunt incrustate cu argint numele autorului si titlul cartii. Intr-un cuvint, am inteles repede ca cartile acestea vor da bibliotecii mele o nota fina de sic :)
Tranzactie inchisa.
Cind le-am vazut acasa, m-am apucat sa le lustruiesc un pic. Trecind de la volumul « Fort comme la mort » de Maupassant, la « Crime et Châtiment» de Dostoievski am zarit pe partea laterala a cartii niste stropi mici de culoare bruna, uscati de multa vreme, pentru ca-mi venea cam greu sa le inlaturi de pe coperta alba. Erau prea concentrate pentru a fi urme de cafea. S-apoi de la umezeala cirpei se dizolvau in nuante singerii. Precis ca e singe, am constatat cu surprindere si m-am apucat sa cercetez frenetic cartile care mi-au mai ramas de lustruit. Inca vreo 5 aveau aceleasi pete minuscule pe partea laterala.
Continuam sa le sterg pe fiecare in parte si ma gindeam (femeie paranoica ce sunt) la romanul Agathei Christi "Cadavrul in biblioteca". Pina la urma n-am putut pastra "taina" in maiinile mele fragede si sufletul meu suspicios si-i spun socrului mic:
- Descrie-mi, te rog, proprietarul cartilor si anturajul sau.
"O femeie singuratica de vreo 45 ani intr-o proprietate un pic mai izolata de restul caselor printr-un drum de cale ferata, intr-un satuc de sub Bruxelles."
Mdea, am oftat cu tristete, exact ce vroiam sa aud.
-Deci, ce sa scriu in evaluare (pentru proprietarul de pe eBay)?
-Scrie… ca l-am trimis pe Dostoievski la expertiza.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
