Mai in scurt, dragii mei cititori fideli si ocazionali, iaca ce mi-a venit in capul meu ciufulit de week-end. Am hotarit sa parasesc blogspotul meu drag si sa ma instalez pe wordpress. Am motive serioase, sa nu credeti ca mi-a cazut ceasul cu pendul peste crestet si mi-a trevojit mintile. NU. Decizia a fost luata ieri, dupa trei cesti de cafea si framintari de citeva ore.Deci, am hotarit ca nu mai pot trai fara:
1. Search (m-am saturat sa ma caut pe google cind uit vreun titlu, am totusi mai multe de 70, UJAS!)
2. Imi place a desenez in text cu culori (nu pot sa-mi innadus spiritul artistic, iaca) si pe blogspot nu mai pot sa ma desfat in culori, plus la asta, wordpress-ul imi permite sa decupez textul, sa nu fie prea lung pe pagina. Cititorul sa decida sa continuie sa citeasca "bredul" meu sau sa se opreasca la prima fraza.Voi folosi uneori o fisca frumoasa :)))) Cind oi fi inervata vreau sa pot sa scriu cuvinte urite, dar...sa nu-mi pierd onoarea. Veti vedea cum.
3.Veti putea sa scormoniti mai usor in arhiva.
4. Vreau sa am mai multe pagini. Sa ma cracan in ginduri.
5. Chiar daca oi pleca in vacanta am sa programez niste texte cu ginduri pe care le-am scris odata si care vor aparea fara asistenta mea. Intr-un cuvint, cind imi voi praji curul la soare pe vreo plaja, voi veti avea impresia ca nu v-am uitat si veti citi o noua portie de "breduri" :)
Avantaje sunt mai multe, dar inca cred ca nici eu nu le-am descoperit ;) Ah, iaca imoticoanele vor capata fata.
Deci, daca nu ma credeti intrati aici sa vedeti blogul schimbat la fata. Mutatul abia a inceput. O sa fie transformari in fiecare zi, pina la instalarea definitiva.
Daca nu ma vedeti aici, sa stiti ca lucrez acolo
Daca nici aci si nici acolo, inseamna ca-s la scaldat :)))
Gata, am fugit sa-mi fac rucsacul. Plec in calatorie ;)
sâmbătă, iunie 28, 2008
vineri, iunie 27, 2008
Cărările noastre
Oamenii se schimbă.
Iaca se întîlnesc doi pe aceeaşi cărare şi continuă calea împreună. Cărarea e bună, luminoasă, uneori o ia prin pădure, alteori prin cîmpie, cîteodată se întretaie cu alte cărări. Uneori se desface în două cărări mai mici, ca mai tîrziu să redevină una singură. Atunci cei doi călători se despart şi ei pentru o vreme ca apoi să se regăsească. Pe aceeaşi cărare. Continuă călătoria împreună, îşi povestesc lucruri noi unul altuia, fac schimb de impresii, de gînduri. Şi fiecare pas făcut pe cărarea ceea parcă îi apropie şi mai mult, parcă le aduce mai multă bucurie, împlinire, complicitate. Devine acum cărarea lor. Cărarea ce-i duce spre paradis.
Şi iată că din nou cărarea se desface în două. Cînd vine vremea să redevină una singură, ca de obicei, aşa cum era firesc cu ceva timp în urmă, unul se întoarce, iar celălalt… încă nu. Încă nu se grăbeşte să revină. Celălalt a descoperit ceva nou, nemaivăzut şi nemaîntîlnit de frumos. Pe altă cărare. E atît de încîntat de descoperirea sa, încît paşii curioşi îl duc şi mai departe, pe cărăruşa ceea străină, care îi promite atît de multe…
Iar cel care îl aşteaptă, s-a aşezat obosit sub un tufar şi priveşte trist cărarea ce ducea cîndva spre… paradis?
Oamenii se schimbă. Oamenii îşi schimbă cărările.
Iaca se întîlnesc doi pe aceeaşi cărare şi continuă calea împreună. Cărarea e bună, luminoasă, uneori o ia prin pădure, alteori prin cîmpie, cîteodată se întretaie cu alte cărări. Uneori se desface în două cărări mai mici, ca mai tîrziu să redevină una singură. Atunci cei doi călători se despart şi ei pentru o vreme ca apoi să se regăsească. Pe aceeaşi cărare. Continuă călătoria împreună, îşi povestesc lucruri noi unul altuia, fac schimb de impresii, de gînduri. Şi fiecare pas făcut pe cărarea ceea parcă îi apropie şi mai mult, parcă le aduce mai multă bucurie, împlinire, complicitate. Devine acum cărarea lor. Cărarea ce-i duce spre paradis.
Şi iată că din nou cărarea se desface în două. Cînd vine vremea să redevină una singură, ca de obicei, aşa cum era firesc cu ceva timp în urmă, unul se întoarce, iar celălalt… încă nu. Încă nu se grăbeşte să revină. Celălalt a descoperit ceva nou, nemaivăzut şi nemaîntîlnit de frumos. Pe altă cărare. E atît de încîntat de descoperirea sa, încît paşii curioşi îl duc şi mai departe, pe cărăruşa ceea străină, care îi promite atît de multe…
Iar cel care îl aşteaptă, s-a aşezat obosit sub un tufar şi priveşte trist cărarea ce ducea cîndva spre… paradis?
Oamenii se schimbă. Oamenii îşi schimbă cărările.
joi, iunie 26, 2008
Hobby-șorul soacrei
Are soacra mică un hobby. Tare îi place sa bage tot ce se mișcă în obiectiv. Încă nu știe sa bage frumos și profesional, dar se antrenează conștiincios. Visul ei cel mare e să constate într-o zi că așa cum știe ea să bage, nimeni nu se mai pricepe. Doar printr-un singur gest și fără prelucrare suplimentară la calculator :)
Iată la care etapă mă aflu acum. Patru lucrări de ultimă oră.
Amețită în levănțică
Umbre de vară
Cerul paradisului
Mușcate în apocalipsă
Iată la care etapă mă aflu acum. Patru lucrări de ultimă oră.
Amețită în levănțică
Umbre de vară
Cerul paradisului
Mușcate în apocalipsă
miercuri, iunie 25, 2008
Şapte greşeli ale unui blogger debutant
Soacra mică are deja cîteva zeci de postări în arhivă şi i se pare că ajuns mare savantă. Făceţi-vă o pomană şi păstraţi-i iluzia. Nu e neapărat să aplaudaţi, dar nici cu tomate să nu aruncaţi. Într-un cuvînt, ne-am înţeles, da? (Aici e o iconiţă cu pocloane pîn’ la sol)
Deci, scoatem lentilele "rozove" şi ne apucăm uşurel de "inema" pentru că toate punctele încep cu NU şi chestia asta stresează tare:
1. NU scrieţi regulat? Vi-i lene, e prea cald afară, a murit muza aseară, a exploadat serverul? Hai sa fim seriosi! Cine vrea sa scrie, găseste 1000 de posibilităţi, cel ce nu vrea găseşte 1000 de motive ca să n-o facă. Motivul pe care îl accept eu poate fi doar acesta:"M-a înjurat de dimineaţă mama soacră". Alti cititori, o sa rămînă profund dezamagiţi dacă două săptămîini la rînd scrieţi ca un nebun, nu va puteţi opri, iar o lună luaţi pauza. Deci, faceţi un efort să scrieţi regulat. De ex. luni, miercuri, vineri scrieţi, iar restul zilelor răzbunaţi-vă pe soacră.
2. NU vă porniţi la drum cu gîndul să cîştigaţi milioane din blog. Eu una sunt convinsă că e mult mai uşor să devii milionar prin loterie (da, chiar şi cea moldovenească) decît să devii milionar prin blog. Dezamăgiţi? Bun, acum să vă aduc vestea cea bună. Dacă milionar nu veţi deveni la sigur, apoi aveţi toate şansele să deveniţi celebru. Dar nu uitaţi să băgaţi numărul de telefon mobil (nu de la serviciu, bine?) în profil. Pregătiţi-vă să recepţionaţi SMS-uri cochete înainte de culcare. Cu cît mai mult timp nu veţi publica fotografia în prima perioadă "blogo-bludnică" cu atît mai hot or să fie SMS-rile. Imaginaţia, dragii mei bloggeri visători, e un lucru mare. Profitaţi din plin. Mai ales de imaginaţia sexului frumos.
3. NU stiţi să vorbiţi în blog de la prima persoană? Păcat. Pentru că alţii s-au învaţat demult s-o facă şi respectiv au reuşit să fidelizeze cititorii. Lăsaţi la o parte visurile neîmplinite de reporter CCN, BBC sau Moldova 1 (asta în cadrul unui blog). Nu vorbiţi doar despre evenimente din departări ceţoase şi doar de la persoana a treia. Diminuaţi distanţa dintre voi şi cititorii. Alintaţi-i din cînd în cînd cu vreo poză în slipi făcută dimineaţa înainte de a posta pe blog. Credeţi-mă că slipii vor crea fel de fel de asociaţii: de la dezgust pînă la visări erotico-pornografice. Cert e că n-o să lase cititorii indiferenţi. Şapte din zece or să se întrebe a doua zi: "Da oare şi-a schimbat chiloţii nebunul cela din blog?" :)
4. NU stiţi ce sa mai scrieţi în blog şi incepeţi să băgaţi Copy/Paste-uri? De fapt, asta nu-i cel mai straşnic ce poate să i se întimple unui blogger disperat. Încercati doar să faceţi un efort ca să personalizaţi un pic informaţia găsită. În primul rînd nu uitaţi să băgaţi link-ul către autorul articolului şi apoi completaţi informaţia cu o valoare adăugată personală: o mini-analiză în urma unei cercetări pe net, un comentariu sau o glumiţă. Un fleac, dar să vă aparţină.
5. NU vi se pare important să răspundeţi la comentariile din blogul vostru? U-u-u-u-u-u! asta chiar e un gest nerespectuos faţă de interesul cititorilor. Dacă poate aţi uitat, vă aduc repejor aminte că blogul, în primul rînd, e un instrument de comunicare. Dacă îmi spuneţi: "Da mie îmi este interesant să vorbesc doar singur cu mine!" Apoi eu am să mă inervez oleacă şi am să vă răspund: "Păi, închideţi atunci comentariile sau, şi mai bine, închideţi accesul la blogul vostru". Masturbaţi-vă sănătoşi de cîteva ori pe zi de la propriile gînduri geniale fără ca să moronciţi capul cuiva.
6. NU vi se pare important să vizitaţi alte bloguri şi culmea! să lăsaţi comentarii pe ele? Mai citiţi o dată punctul five.
7. Încă NU aţi vizitat bloggerul.com? Poate că asta e cea mai mare greşeală pe care aţi făcut-o de la lansarea blogului vostru. Fugaaaa, într-acolo! Veţi găsi informaţie utilă cu tonele.
Deci, scoatem lentilele "rozove" şi ne apucăm uşurel de "inema" pentru că toate punctele încep cu NU şi chestia asta stresează tare:
1. NU scrieţi regulat? Vi-i lene, e prea cald afară, a murit muza aseară, a exploadat serverul? Hai sa fim seriosi! Cine vrea sa scrie, găseste 1000 de posibilităţi, cel ce nu vrea găseşte 1000 de motive ca să n-o facă. Motivul pe care îl accept eu poate fi doar acesta:"M-a înjurat de dimineaţă mama soacră". Alti cititori, o sa rămînă profund dezamagiţi dacă două săptămîini la rînd scrieţi ca un nebun, nu va puteţi opri, iar o lună luaţi pauza. Deci, faceţi un efort să scrieţi regulat. De ex. luni, miercuri, vineri scrieţi, iar restul zilelor răzbunaţi-vă pe soacră.
2. NU vă porniţi la drum cu gîndul să cîştigaţi milioane din blog. Eu una sunt convinsă că e mult mai uşor să devii milionar prin loterie (da, chiar şi cea moldovenească) decît să devii milionar prin blog. Dezamăgiţi? Bun, acum să vă aduc vestea cea bună. Dacă milionar nu veţi deveni la sigur, apoi aveţi toate şansele să deveniţi celebru. Dar nu uitaţi să băgaţi numărul de telefon mobil (nu de la serviciu, bine?) în profil. Pregătiţi-vă să recepţionaţi SMS-uri cochete înainte de culcare. Cu cît mai mult timp nu veţi publica fotografia în prima perioadă "blogo-bludnică" cu atît mai hot or să fie SMS-rile. Imaginaţia, dragii mei bloggeri visători, e un lucru mare. Profitaţi din plin. Mai ales de imaginaţia sexului frumos.
3. NU stiţi să vorbiţi în blog de la prima persoană? Păcat. Pentru că alţii s-au învaţat demult s-o facă şi respectiv au reuşit să fidelizeze cititorii. Lăsaţi la o parte visurile neîmplinite de reporter CCN, BBC sau Moldova 1 (asta în cadrul unui blog). Nu vorbiţi doar despre evenimente din departări ceţoase şi doar de la persoana a treia. Diminuaţi distanţa dintre voi şi cititorii. Alintaţi-i din cînd în cînd cu vreo poză în slipi făcută dimineaţa înainte de a posta pe blog. Credeţi-mă că slipii vor crea fel de fel de asociaţii: de la dezgust pînă la visări erotico-pornografice. Cert e că n-o să lase cititorii indiferenţi. Şapte din zece or să se întrebe a doua zi: "Da oare şi-a schimbat chiloţii nebunul cela din blog?" :)
4. NU stiţi ce sa mai scrieţi în blog şi incepeţi să băgaţi Copy/Paste-uri? De fapt, asta nu-i cel mai straşnic ce poate să i se întimple unui blogger disperat. Încercati doar să faceţi un efort ca să personalizaţi un pic informaţia găsită. În primul rînd nu uitaţi să băgaţi link-ul către autorul articolului şi apoi completaţi informaţia cu o valoare adăugată personală: o mini-analiză în urma unei cercetări pe net, un comentariu sau o glumiţă. Un fleac, dar să vă aparţină.
5. NU vi se pare important să răspundeţi la comentariile din blogul vostru? U-u-u-u-u-u! asta chiar e un gest nerespectuos faţă de interesul cititorilor. Dacă poate aţi uitat, vă aduc repejor aminte că blogul, în primul rînd, e un instrument de comunicare. Dacă îmi spuneţi: "Da mie îmi este interesant să vorbesc doar singur cu mine!" Apoi eu am să mă inervez oleacă şi am să vă răspund: "Păi, închideţi atunci comentariile sau, şi mai bine, închideţi accesul la blogul vostru". Masturbaţi-vă sănătoşi de cîteva ori pe zi de la propriile gînduri geniale fără ca să moronciţi capul cuiva.
6. NU vi se pare important să vizitaţi alte bloguri şi culmea! să lăsaţi comentarii pe ele? Mai citiţi o dată punctul five.
7. Încă NU aţi vizitat bloggerul.com? Poate că asta e cea mai mare greşeală pe care aţi făcut-o de la lansarea blogului vostru. Fugaaaa, într-acolo! Veţi găsi informaţie utilă cu tonele.
marți, iunie 24, 2008
Glamour-ul soacrei
Fiecare cu "tarakanii" săi (dracii, piticii, gîndacii, balaurii etc.). Dacă ţi-i cunoşti bine şi trăieşti în armonie cu ei, socoate că eşti norocos. Mai rău e atunci cînd "tarakanii" tăi nu numai că nu-ţi dau pace ţie să trăieşti, dar se mai bagă şi în sufletul altor "tarakani" de primprejur.
Soacra mică are draci. Ca orice soacră care se respectă. Fiecare drac are porecla şi pentru fiecare există un "approach". Totuşi, se mai întimplă ca negocierile "diabolice" să eşueze. Aşa că, dacă într-o zi (n-are importanţă de e senin sau înnourat) soacra mică poartă ochelari de soare (negri!), asta nu înseamnă că vrea să pară tare “glamurnaya”, căci îi stă bine (hai să-mi fac un "piarcic"). Asta înseamnă că negocierile au eşuat de dimineaţă şi e nevoită să-şi ascundă privirea plină de drăcoi veseli ce joacă "Ciuleandra" în ritmul cel nebun de la final.
Azi îs "glamurnaya" nevoie mare. E posibil ca ziua să se termine cu victime.
Cine încă nu s-a ascuns, nu-i vina mea.
Soacra mică are draci. Ca orice soacră care se respectă. Fiecare drac are porecla şi pentru fiecare există un "approach". Totuşi, se mai întimplă ca negocierile "diabolice" să eşueze. Aşa că, dacă într-o zi (n-are importanţă de e senin sau înnourat) soacra mică poartă ochelari de soare (negri!), asta nu înseamnă că vrea să pară tare “glamurnaya”, căci îi stă bine (hai să-mi fac un "piarcic"). Asta înseamnă că negocierile au eşuat de dimineaţă şi e nevoită să-şi ascundă privirea plină de drăcoi veseli ce joacă "Ciuleandra" în ritmul cel nebun de la final.
Azi îs "glamurnaya" nevoie mare. E posibil ca ziua să se termine cu victime.
Cine încă nu s-a ascuns, nu-i vina mea.
luni, iunie 23, 2008
Visarea şi verigheta
Cînd socrul mic e în deplasare, soacra mică se "cătăie" cu autobuzul. De buna voie şi nesilită de nimeni, evident. Cătăiala devine o călătorie şi mai agreabilă într-o dimineaţă cu soare proaspăt ca cea de azi.
În autobuzul semigol, am ales o despărţitură de patru scaune libere. Ascultam cuminţică muzică şi priveam de pe fereastră verdele aprins de soare. La staţia urmatoare, m-am văzut în faţă cu un cuplu care m-a făcut să-mi strîng picioarele din poziţie crăcănată în poziţie decentă. Îi simţeam prea aproape de mine, chiar stînjenitor de aproape. O intimitate ce m-a luat prin surprindere. Mi-am potrivit ochelarii de soare ca să creez iluzia de distanţă. Cuplul însă se simţea de minune, căci era de unul îndrăgostiţi. În afară de obiectul admiraţiei nu mai vedea nimic primprejur. În cîteva clipe mi-am dat seama că eu, de fapt, nici nu prea existam pentru ei. Eram ca un şurubaş la fereastră :)
Fata era aşezată în dreptul meu: micuţă, finuţă, cu păr luuuung ce se aprindea sistematic în roşcatul soarelui ca oranjul semaforului. Baiatul finuţ şi el, îi ţinea degetele cuibărite în palme, le mîngîia uşurel şi privea visător peste fereastră. Fata visa şi ea. Curenţii proaspeţi de aer din salon îi mişcau pletele ca o năframa în vînt, iar cînd razele de soare îi transformau ochii mici în struguri verzi transparenţi, ea îi închidea dulce, cu un zîmbet ascuns...
O tandreţe plutitoare ca un vis de vară. Dar… tot atît de trecătoare.
Gîndul mi-a fost confirmat de privirile neastepatat de insistente a fetei fixate pe mâinile mele. Brusc, m-am văzut transformată din şurubaş în femeie. Fata îmi privea atent verigheta. Se pare că detaliul acesta micuţ de tot, a trezit-o din visare.
După a şasea sau a şaptea privire, eram aproape gata să i-o ofer :))))) Si, sincer, cred că avea s-o fac, dacă eram să am măcar nişte diamante pe ea (ca să nu-mi fie ruşine de dar). Verigheta soacrei e tare modestă, însă... inscripţia din interior costă cît toate diamantele din lume ;)
Cine ştie... poate a simţit fata că mâinile mele ascund un cod preţios:) Parola o cunosc doar eu.
În autobuzul semigol, am ales o despărţitură de patru scaune libere. Ascultam cuminţică muzică şi priveam de pe fereastră verdele aprins de soare. La staţia urmatoare, m-am văzut în faţă cu un cuplu care m-a făcut să-mi strîng picioarele din poziţie crăcănată în poziţie decentă. Îi simţeam prea aproape de mine, chiar stînjenitor de aproape. O intimitate ce m-a luat prin surprindere. Mi-am potrivit ochelarii de soare ca să creez iluzia de distanţă. Cuplul însă se simţea de minune, căci era de unul îndrăgostiţi. În afară de obiectul admiraţiei nu mai vedea nimic primprejur. În cîteva clipe mi-am dat seama că eu, de fapt, nici nu prea existam pentru ei. Eram ca un şurubaş la fereastră :)
Fata era aşezată în dreptul meu: micuţă, finuţă, cu păr luuuung ce se aprindea sistematic în roşcatul soarelui ca oranjul semaforului. Baiatul finuţ şi el, îi ţinea degetele cuibărite în palme, le mîngîia uşurel şi privea visător peste fereastră. Fata visa şi ea. Curenţii proaspeţi de aer din salon îi mişcau pletele ca o năframa în vînt, iar cînd razele de soare îi transformau ochii mici în struguri verzi transparenţi, ea îi închidea dulce, cu un zîmbet ascuns...
O tandreţe plutitoare ca un vis de vară. Dar… tot atît de trecătoare.
Gîndul mi-a fost confirmat de privirile neastepatat de insistente a fetei fixate pe mâinile mele. Brusc, m-am văzut transformată din şurubaş în femeie. Fata îmi privea atent verigheta. Se pare că detaliul acesta micuţ de tot, a trezit-o din visare.
După a şasea sau a şaptea privire, eram aproape gata să i-o ofer :))))) Si, sincer, cred că avea s-o fac, dacă eram să am măcar nişte diamante pe ea (ca să nu-mi fie ruşine de dar). Verigheta soacrei e tare modestă, însă... inscripţia din interior costă cît toate diamantele din lume ;)
Cine ştie... poate a simţit fata că mâinile mele ascund un cod preţios:) Parola o cunosc doar eu.
sâmbătă, iunie 21, 2008
Sărutul norocului
Vine și ziua în care îți dai seama că norocul te iubește. Unul îl are la căpătîi de la naștere, altul doar a auzit de el și îl cîntă pe la sărbatori (Ș-așa-mi vine cîteodată). Trăiesti, muncești din greu cu anii, speri să vină ziua în care sa spui am și eu noroc în viața asta. În zădar.
Cînd ajungi să simți că speranța se stinge ca un chibrit într-un tunel, norocul te găsește, în sfîrșit. Te alege dintre ceilalți, te privește drept în ochi și... se îndrăgostește de tine. Atunci viața începe să înfloreasca în toate culorile, că nu-ți vine a crede ochilor. Și abia atunci înțelegi că pînă acum ea era doar o scîrțîială jalnică de vioară în comparație cu simfonia divină în care trăiesti.
Încetul cu încetul te deprinzi cu ea, cu viața de norocos, și începi să te comporți ca un amant tînăr după ce a sedus o femeie coaptă. Îți pare că fără tine nu mai poate trai, că tu ești stapînul ei, că respiră doar cu tine. Vii la ea cînd vrei, pleci cînd îți vine, căci ea, oricum te așteaptă răbdătoare și cuminte cu privirea-i îndrăgostită. Te îmbrățisează, îți sărută palmele… iar tu, gemi mulțămit și privești lumea cu ochi de învingător:"Vedeeeeți cît de mult mă iubeeeeește!"
Pînă într-o zi, cînd vei pleca de la ea spre zori, cu același zîmbet de învingător și nu vei ști că sărutul ei patimaș înainte de plecare, a fost… ultimul.
Pentru tine.
Cînd ajungi să simți că speranța se stinge ca un chibrit într-un tunel, norocul te găsește, în sfîrșit. Te alege dintre ceilalți, te privește drept în ochi și... se îndrăgostește de tine. Atunci viața începe să înfloreasca în toate culorile, că nu-ți vine a crede ochilor. Și abia atunci înțelegi că pînă acum ea era doar o scîrțîială jalnică de vioară în comparație cu simfonia divină în care trăiesti.
Încetul cu încetul te deprinzi cu ea, cu viața de norocos, și începi să te comporți ca un amant tînăr după ce a sedus o femeie coaptă. Îți pare că fără tine nu mai poate trai, că tu ești stapînul ei, că respiră doar cu tine. Vii la ea cînd vrei, pleci cînd îți vine, căci ea, oricum te așteaptă răbdătoare și cuminte cu privirea-i îndrăgostită. Te îmbrățisează, îți sărută palmele… iar tu, gemi mulțămit și privești lumea cu ochi de învingător:"Vedeeeeți cît de mult mă iubeeeeește!"
Pînă într-o zi, cînd vei pleca de la ea spre zori, cu același zîmbet de învingător și nu vei ști că sărutul ei patimaș înainte de plecare, a fost… ultimul.
Pentru tine.
vineri, iunie 20, 2008
IP location
Recunosc din start că nu prea mă pricep în informatică şi încă mă înec în beznele internetului, dar… asta nu e o un obstacol serios pentru curiozitatea mea de damă. Mai ales că… statutul meu de blogheriţă în pampers, mă obligă. Deci, cum aud ceva nou, scîrţîie fotoliul de sub buci de trei ori, scot limba afară şi iau poziţia de atac. Adică îl consult pe Dl Google. Într-un cuvînt, mă descurc cum pot :)
Nu demult am auzit o expresie magică "IP Location" şi m-am aprins pe loc: opaaa! poate să-mi prindă bine la gospodărie. Iaaaan să vedeeeeeem! În 1min. şi 32 sec. am înteles că site-ul cu programul în cauză poate să-mi fie extrem de util în cazul în care îmi pierd memoria şi nu mai ştiu unde se gaseşte casa mea, cu butonaşul violet al procesorului (bună justificare, nu-i aşa? ;)).
Cînd deschideţi site-ul acesta, în căsuţa ce apare între ochi e deja afişată adresa IP-lui vostru. Rămâne doar să apăsaţi pe OK. Asta am făcut-o şi eu. Mare mi-a fost dezamăgirea cînd am văzut că eu, femeie cum se cade şi aproape inteligentă, trăiesc în lumea reală ca un boschetar, fără acoperiş deasupra capului. Conform IP-lui meu, iese că de cîţiva anişori "mă cantuiesc" pe o platformă (bănuiesc că tare puturoasă) între două linii de cale ferată.
Vestea bună: nu puteţi să mă găsiţi uşor.
Vestea proastă: îmi este obijduitor totuşi.
Nu demult am auzit o expresie magică "IP Location" şi m-am aprins pe loc: opaaa! poate să-mi prindă bine la gospodărie. Iaaaan să vedeeeeeem! În 1min. şi 32 sec. am înteles că site-ul cu programul în cauză poate să-mi fie extrem de util în cazul în care îmi pierd memoria şi nu mai ştiu unde se gaseşte casa mea, cu butonaşul violet al procesorului (bună justificare, nu-i aşa? ;)).
Cînd deschideţi site-ul acesta, în căsuţa ce apare între ochi e deja afişată adresa IP-lui vostru. Rămâne doar să apăsaţi pe OK. Asta am făcut-o şi eu. Mare mi-a fost dezamăgirea cînd am văzut că eu, femeie cum se cade şi aproape inteligentă, trăiesc în lumea reală ca un boschetar, fără acoperiş deasupra capului. Conform IP-lui meu, iese că de cîţiva anişori "mă cantuiesc" pe o platformă (bănuiesc că tare puturoasă) între două linii de cale ferată.
Vestea bună: nu puteţi să mă găsiţi uşor.
Vestea proastă: îmi este obijduitor totuşi.
Un amurg văratic...
Eu iar am fost acolo...
În amurgul roșietic
Cu iz dulce de nectar
Înflorește levănțica
În albasru bestial;)
Lîngă lacul singuratic
Tresărind ușor în valuri
Priveam lebedele albe
Legănîndu-se spre maluri.
Iar în apa apă vie-caldă
Taiată de lebădioare
Soarele se oglindea
Înainte de culcare...
În amurgul roșietic
Cu iz dulce de nectar
Înflorește levănțica
În albasru bestial;)
Lîngă lacul singuratic
Tresărind ușor în valuri
Priveam lebedele albe
Legănîndu-se spre maluri.
Iar în apa apă vie-caldă
Taiată de lebădioare
Soarele se oglindea
Înainte de culcare...
joi, iunie 19, 2008
Poate fi arestat un blogger?
Poate. Tare uşor şi nici motiv mare nu trebuie pentru asta. Depinde, bineînţeles, de ţara unde te afli, limba în care scrii şi mai ales de subiectele tratate.
Dacă eram acum în China, mă numeam Li şi scriam cu ieroglife despre ţîţele de ieri, aveam să fiu aninată de cur pînă în seara zilei de ieri. Numai pentru articolul Sexul între domnii şi doamnele adevarate, era să fac 3 anişori de puşcărie, iar pentru Zodiacul meu fierbinte aveam să mă răcoresc tocmai 7 ani. Şi pentru că la racoare creierii mei lucrează mai bine, la ieşire aveam să mai public încă nişte zodiace (nu ştiu cît de fierbinţi) pentru paiangeni, gîndaci şi şobolani. Mă încearcă o suspiciune acum. Oare cel care a scris zodiacul chinezesc, nu se afla după gratii cumva? Bănuiesc că a stat exact 12 anişori. Trebuie să-l consult la acest subiect pe Domnul Google generos.
Dacă citiţi rîndurile acestea din USA, vă hliziţi sub musteţi şi sunteţi gata să-mi replicaţi: "Da eu, da eu îs pe pamintul făgăduinţei, aşa că "пешу как хачу" şi despre ce vreu, na". Apoi eu vă răspund doar cu o propoziţie "не смешите мои тапки" (traducerea: nu-mi faceţi caloşii să se cace de rîs). Trageţi o fugă aici şi fiţi atenţi la statisticile din rapoarte.
Vă las să vă faceţi propriile concluzii.
Să nu credeţi cumva că articolul dat e o formă de avertizare. Nu. Mesajul lui e chiar foarte pozitiv. Dacă s-a ajuns la arestarea bloggerilor în lume, înseamna că blogul devine o putere.
Dacă eram acum în China, mă numeam Li şi scriam cu ieroglife despre ţîţele de ieri, aveam să fiu aninată de cur pînă în seara zilei de ieri. Numai pentru articolul Sexul între domnii şi doamnele adevarate, era să fac 3 anişori de puşcărie, iar pentru Zodiacul meu fierbinte aveam să mă răcoresc tocmai 7 ani. Şi pentru că la racoare creierii mei lucrează mai bine, la ieşire aveam să mai public încă nişte zodiace (nu ştiu cît de fierbinţi) pentru paiangeni, gîndaci şi şobolani. Mă încearcă o suspiciune acum. Oare cel care a scris zodiacul chinezesc, nu se afla după gratii cumva? Bănuiesc că a stat exact 12 anişori. Trebuie să-l consult la acest subiect pe Domnul Google generos.
Dacă citiţi rîndurile acestea din USA, vă hliziţi sub musteţi şi sunteţi gata să-mi replicaţi: "Da eu, da eu îs pe pamintul făgăduinţei, aşa că "пешу как хачу" şi despre ce vreu, na". Apoi eu vă răspund doar cu o propoziţie "не смешите мои тапки" (traducerea: nu-mi faceţi caloşii să se cace de rîs). Trageţi o fugă aici şi fiţi atenţi la statisticile din rapoarte.
Vă las să vă faceţi propriile concluzii.
Să nu credeţi cumva că articolul dat e o formă de avertizare. Nu. Mesajul lui e chiar foarte pozitiv. Dacă s-a ajuns la arestarea bloggerilor în lume, înseamna că blogul devine o putere.
miercuri, iunie 18, 2008
Mesajul controversat al ţîţelor ;)
Despre toţi italienii pe care i-am întîlnit pînă acum pot spune doar una: nebunia italienească e surprinzător de compatibilă cu cea moldovenească. Constatarea acesta îmi încălzeşte sufletul ca un ceai de mentă într-o zi ploioasă. Dacă m-ar întreba cineva: "Cu cine din europeni vrei să te băgăm în aceeaşi celulă de temniţă". Eu aş răspunde surprinsă: "Cum cu cine? Cu una testa di cazzo, bineînţeles! Ce întrebare, voyons?!
Într-un cuvînt, de cînd am descoperit naţia lui Berlusconi, viaţa mea a prins gust. Şi dacă nu-mi iau doza zilnică de "tiramisu", simt cum ma cotilesc în mlaştina sugătoare a rutinei.
Am un coleg italian la serviciu pe care îl numesc cu tandreţe "pastila mea antidepresivă". "Pastila" e la singular, dacă aţi remarcat. Pentru că dacă doza jurnalieră se măreşte, devin deja eu "pastila lui depresivă". Deci, glumim, aiurim, ne luăm reciproc peste picior. El ma ia în Ferrari, eu - în căruţă (fără majusculă şi fără amortizare). Pricepeţi-vă cine e hurducat mai tare;)) Dacă cineva din noi are slăbiciunea de a se supăra, celălăt face uz de dreptul său excluziv de a lansa un va fa’n culo. Deocamdată, nu s-a ajuns la aşa "îndrumări". Totul e înainte, cum s-ar spune. Rămînem optimişti şi pozitivi.
Azi dimineaţă, P. (pastila) îmi priveşte ţîţele şi-mi zice îngîndurat:
- Ce ochi frumoşi ai.
- Ca întotdeauna, răspund un pic surprinsă că "m-o băgat în seamă" mai dimineaţă decît mă aşteptam.
- Nu, zice, azi sunt mai proeminenţi. Pe cine ai pus de gînd să seduci?
- Care seducere P., nu ciripi aiurea. Eu îs femeie serioasă şi n-am de gînd să-mi schimb statutul.
- Oh, ce mesaj controversat afişezi: priviţi-mi gurguiele, admiraţi-le cît vreţi, dar băgaţi de seamă că eu statutul nu mi-l schimb pentru atîta fleac. He-he-he.
- Care gurguie, P.? Ai mîncat aseară spaghetti cu sos din ciuperci halucinante, breeee!
- Dacă avea să mănînc ciupeci, cred că-ţi spuneam acum că văd patru sau şase gurguie, dar eu văd doar două. Dar tare… îndrăzneţe. Începe să se hlizească şi pleacă.
După cuvîntul "îndrăzneţe" am simţit c-ar trebui totuşi să mă cercetez atent la oglindă. Şi m-am vazut. Mdea… gurguiele erau la locul lor şi ... îndrăzneţe. Ce naiba! Le-am atins cu vîrful degetelor, apoi am ridicat puloverul. Erau nasturii de la cămaşa mea albă cu două buzunărele, plasate drept pe ţîţe. Şi pentru că puloverul e un pic mulat, acestea ieşeau în evidenţă. Bun efect, ce să spun.
Numai că… nasturii sunt plasati un pic mai sus decît gurguiele naturale. Chiar dacă acestea ar fi fost de fecioară tot nu aveau cum să provoace de la o aşa înălţime.
Pe semne că P. n-a vazut demult piept dezgolit de femeie:) Mdea…
Într-un cuvînt, de cînd am descoperit naţia lui Berlusconi, viaţa mea a prins gust. Şi dacă nu-mi iau doza zilnică de "tiramisu", simt cum ma cotilesc în mlaştina sugătoare a rutinei.
Am un coleg italian la serviciu pe care îl numesc cu tandreţe "pastila mea antidepresivă". "Pastila" e la singular, dacă aţi remarcat. Pentru că dacă doza jurnalieră se măreşte, devin deja eu "pastila lui depresivă". Deci, glumim, aiurim, ne luăm reciproc peste picior. El ma ia în Ferrari, eu - în căruţă (fără majusculă şi fără amortizare). Pricepeţi-vă cine e hurducat mai tare;)) Dacă cineva din noi are slăbiciunea de a se supăra, celălăt face uz de dreptul său excluziv de a lansa un va fa’n culo. Deocamdată, nu s-a ajuns la aşa "îndrumări". Totul e înainte, cum s-ar spune. Rămînem optimişti şi pozitivi.
Azi dimineaţă, P. (pastila) îmi priveşte ţîţele şi-mi zice îngîndurat:
- Ce ochi frumoşi ai.
- Ca întotdeauna, răspund un pic surprinsă că "m-o băgat în seamă" mai dimineaţă decît mă aşteptam.
- Nu, zice, azi sunt mai proeminenţi. Pe cine ai pus de gînd să seduci?
- Care seducere P., nu ciripi aiurea. Eu îs femeie serioasă şi n-am de gînd să-mi schimb statutul.
- Oh, ce mesaj controversat afişezi: priviţi-mi gurguiele, admiraţi-le cît vreţi, dar băgaţi de seamă că eu statutul nu mi-l schimb pentru atîta fleac. He-he-he.
- Care gurguie, P.? Ai mîncat aseară spaghetti cu sos din ciuperci halucinante, breeee!
- Dacă avea să mănînc ciupeci, cred că-ţi spuneam acum că văd patru sau şase gurguie, dar eu văd doar două. Dar tare… îndrăzneţe. Începe să se hlizească şi pleacă.
După cuvîntul "îndrăzneţe" am simţit c-ar trebui totuşi să mă cercetez atent la oglindă. Şi m-am vazut. Mdea… gurguiele erau la locul lor şi ... îndrăzneţe. Ce naiba! Le-am atins cu vîrful degetelor, apoi am ridicat puloverul. Erau nasturii de la cămaşa mea albă cu două buzunărele, plasate drept pe ţîţe. Şi pentru că puloverul e un pic mulat, acestea ieşeau în evidenţă. Bun efect, ce să spun.
Numai că… nasturii sunt plasati un pic mai sus decît gurguiele naturale. Chiar dacă acestea ar fi fost de fecioară tot nu aveau cum să provoace de la o aşa înălţime.
Pe semne că P. n-a vazut demult piept dezgolit de femeie:) Mdea…
marți, iunie 17, 2008
Povestea unui milionar
De fapt, nu e poveste. M-am gindit ca multi dintre voi (ca si mine ceva timp in urma) sunt curiosi sa afle cum un om simplu devine milionar. Asa ca va descriu procedura, ca sa stiti la ce sa va asteptati cind… intr-o zi descoperiti ca sunteti un fericit de milionar. Fericit? cred c-am exagerat nitel. Sa vedem.
Un nene frantuz, aflindu-se la Bruxelles pentru o conferinta internationala, si-a ratat la intoarcere trenul spre Paris. Ca sa-si scurteze timpul pina la urmatorul tren, a intrat intr-un press shop sa-si cumpere un ziar. Linga afisa Euromillions, lot de 180 milioane, a indeplinit fara graba 5 bilete =10 euro. A platit si dus a fost. Dus cu trenul, adica:)
Peste trei saptamini, in acelasi tren dar cu directie opusa citea alt ziar, mai proaspat:) A dat cu ochii de un articol care anunta ca lotul de 180 milioane, cel de citeva saptamiini in urma, a fost impartit frateste intre un francez, un portughez si un belgian. Cel din urma insa, inca nu si-a ridicat averea. Ultimele comentarii din articol se roiau in jurul unei singure intrebari: unde-i blegul de belgian? De ce nu-si ridica lotul? Mdea, si-a zis nenea frantuz, belgienii astea… Insa numarul 180 a inceput sa-i rascoleasca memoria, apoi l-a scuturat cu citiva volti in fotoliul confortabil al Thalys-lui. Pai si eu am cumparat citeva bilete de loterie cind ma aflam… in Belgia. Si-a scotocit poseta, a gasit cele 5 bilete si a inceput sa potriveasca numerele. Procedura a durat cam o ora, pentru ca de fiecare data cind lua un bilet in mina si incepea sa-l cerceteze cu atentie, portabilul de serviciu nu-l lasa in pace. A gasit in sfirsit un bilet cistigator si dupa calculele sale modeste urma sa puna mina pe 200.000 euro. Iupiiiiiii! A urlat omul multumit, cu banii acestea imi platesc creditul pe casa si ma linistesc pentru tot restul vietii.
A format imediat numarul serviciului clientela si a intrebat cind poate sa se prezinta ca sa-si ridice cele 200 de tone de euro. La auzul sumei doamna de la celalalt capat al firului, si-a dres vocea apoi i-a spus delicat ca… e vorba de alta suma, de fapt, si ca revine indata cu un apel. Apelul urmator l-a primit de la un psiholog care, dupa ce l-a prelucrat profesional, i-a anuntat in sfirsit vestea cea mare: cistigul lui era de 60 milioane de euro (el era "belgianul" cel bleg:)))).
Din clipa ceea s-a inceput paranoia in cel mai destructiv sens al cuvintului. Avea omul o idee obsesivo-maniacala: nu cumva sa piarda biletul pretios pina a ajunge la oficiul Euromillions. I-a schimbat ascunzisul de atitea ori ca se mira cum de nu l-a pierdut in cele din urma.
A simtit cu adevarat ca e milionar doar atunci cind intr-un salon de auto, si-a ales doua modele recente de mercedes si... inainte de iesire a incercat un Bentley. I-a placut atit de mult ca n-a mai ezitat sa-l cumpere. Atunci cind porti pantaloni de 10 euro si iti procuri o masina de 400.000 euro, te simti ca o zina cu bagheta magica.
Mdea…numai ca magia nu dureaza mult. Nu la nivel de cont bancar, nu, cu o dobinda de 8 mii de euro pe zi, e pacat sa te plingi. Treptat dar sigur vine epuizarea psihologica. Si aici parca va vad cum chicotiti sub nas: soacra o innebunit, care epuizare, breeee! Dati-mi macar 100.000 si ma vedeti epuizat la Pastele buburuzelor. Aga, cu 100.000 si eu nu m-as epuiza tare. Dara iaca citeva zeci de milioane…
Deci, fiti atenti, dupa euforie, paranoia si iar euforie vine pe neasteptate simtul culpabilitatii. Daca n-ati incercat niciodata simtul acesta, sunteti mai norocos decit un milionar, credeti-ma. Nenea frantuz milionar a inceput sa simta o culpabilitate infernala, adica de un million de ori mai ascutita decit doza pentru oricare din noi. Isi punea intrebari gen: de ce anume eu am cistigat atita banarit si nu vreun copil care visa sa-si cumpere o bicicleta? Cite milioane de sperante au fost cumparate cu 2 euro/biletul si am ajuns doar eu sa ma bucur de milioane? Oare n-am sa platesc pentru aceste milioane cu altceva mai scump ce nu poti cumpara cu bani?
Cind a inteles ca incepe sa-si iasa din minti sub povara intrebarilor retorice care ii impaiegeneau sufletul ca niste metastaze, frantuzul milionar s-a adresat unui psiholog de renume. Mai continuie si azi sa-l vada regulat.
Vreti sa deveniti milionar?
Deveniti mai intii un psiholog. De milioane.
Un nene frantuz, aflindu-se la Bruxelles pentru o conferinta internationala, si-a ratat la intoarcere trenul spre Paris. Ca sa-si scurteze timpul pina la urmatorul tren, a intrat intr-un press shop sa-si cumpere un ziar. Linga afisa Euromillions, lot de 180 milioane, a indeplinit fara graba 5 bilete =10 euro. A platit si dus a fost. Dus cu trenul, adica:)
Peste trei saptamini, in acelasi tren dar cu directie opusa citea alt ziar, mai proaspat:) A dat cu ochii de un articol care anunta ca lotul de 180 milioane, cel de citeva saptamiini in urma, a fost impartit frateste intre un francez, un portughez si un belgian. Cel din urma insa, inca nu si-a ridicat averea. Ultimele comentarii din articol se roiau in jurul unei singure intrebari: unde-i blegul de belgian? De ce nu-si ridica lotul? Mdea, si-a zis nenea frantuz, belgienii astea… Insa numarul 180 a inceput sa-i rascoleasca memoria, apoi l-a scuturat cu citiva volti in fotoliul confortabil al Thalys-lui. Pai si eu am cumparat citeva bilete de loterie cind ma aflam… in Belgia. Si-a scotocit poseta, a gasit cele 5 bilete si a inceput sa potriveasca numerele. Procedura a durat cam o ora, pentru ca de fiecare data cind lua un bilet in mina si incepea sa-l cerceteze cu atentie, portabilul de serviciu nu-l lasa in pace. A gasit in sfirsit un bilet cistigator si dupa calculele sale modeste urma sa puna mina pe 200.000 euro. Iupiiiiiii! A urlat omul multumit, cu banii acestea imi platesc creditul pe casa si ma linistesc pentru tot restul vietii.
A format imediat numarul serviciului clientela si a intrebat cind poate sa se prezinta ca sa-si ridice cele 200 de tone de euro. La auzul sumei doamna de la celalalt capat al firului, si-a dres vocea apoi i-a spus delicat ca… e vorba de alta suma, de fapt, si ca revine indata cu un apel. Apelul urmator l-a primit de la un psiholog care, dupa ce l-a prelucrat profesional, i-a anuntat in sfirsit vestea cea mare: cistigul lui era de 60 milioane de euro (el era "belgianul" cel bleg:)))).
Din clipa ceea s-a inceput paranoia in cel mai destructiv sens al cuvintului. Avea omul o idee obsesivo-maniacala: nu cumva sa piarda biletul pretios pina a ajunge la oficiul Euromillions. I-a schimbat ascunzisul de atitea ori ca se mira cum de nu l-a pierdut in cele din urma.
A simtit cu adevarat ca e milionar doar atunci cind intr-un salon de auto, si-a ales doua modele recente de mercedes si... inainte de iesire a incercat un Bentley. I-a placut atit de mult ca n-a mai ezitat sa-l cumpere. Atunci cind porti pantaloni de 10 euro si iti procuri o masina de 400.000 euro, te simti ca o zina cu bagheta magica.
Mdea…numai ca magia nu dureaza mult. Nu la nivel de cont bancar, nu, cu o dobinda de 8 mii de euro pe zi, e pacat sa te plingi. Treptat dar sigur vine epuizarea psihologica. Si aici parca va vad cum chicotiti sub nas: soacra o innebunit, care epuizare, breeee! Dati-mi macar 100.000 si ma vedeti epuizat la Pastele buburuzelor. Aga, cu 100.000 si eu nu m-as epuiza tare. Dara iaca citeva zeci de milioane…
Deci, fiti atenti, dupa euforie, paranoia si iar euforie vine pe neasteptate simtul culpabilitatii. Daca n-ati incercat niciodata simtul acesta, sunteti mai norocos decit un milionar, credeti-ma. Nenea frantuz milionar a inceput sa simta o culpabilitate infernala, adica de un million de ori mai ascutita decit doza pentru oricare din noi. Isi punea intrebari gen: de ce anume eu am cistigat atita banarit si nu vreun copil care visa sa-si cumpere o bicicleta? Cite milioane de sperante au fost cumparate cu 2 euro/biletul si am ajuns doar eu sa ma bucur de milioane? Oare n-am sa platesc pentru aceste milioane cu altceva mai scump ce nu poti cumpara cu bani?
Cind a inteles ca incepe sa-si iasa din minti sub povara intrebarilor retorice care ii impaiegeneau sufletul ca niste metastaze, frantuzul milionar s-a adresat unui psiholog de renume. Mai continuie si azi sa-l vada regulat.
Vreti sa deveniti milionar?
Deveniti mai intii un psiholog. De milioane.
luni, iunie 16, 2008
Iaca aşa…
În sfîrşit mi-am dat seama cît de prefăcută pot fi. Fără ca să vreau, îmi modelez tonalitatea vocii în funcţie de interlocutor. La serviciu vocea-mi balansează între sever şi dulceag, cu socru mic se transforma brusc în mieunat, iar spre seara, cînd ajung să vorbesc cu buburuza mea de fată încep a chiţcăi ca şoricelul din Tom şi Jerry.
Mă bucur totuşi că numărul lor nu depăşeşte cifra trei. De fapt, naiba ştie cîte oi avea la număr? Că dacă s-ar găsi cineva să-mi înregistreze o zi întreagă fluctuaţiile vocii, parcă mă văd cum mă apuc să caut frenetic nişte cursuri de dicţie sau vreun "corector de voce". Interesant, oare există aşa meserie? Corector de voce. Te duci la medic şi chiţcăieşti cît poţi tu de duios: Domn’ doctor. Tare vreu să-mi transformaţi vocea de cumatră isterică în voce gravă de doamnă respectabilă. Să fie cam aşa ca la … staţi să mă gîndesc ca la cine vreu... o! ca la Olga Ciolacu. Aşa cum vorbeşte ea la televiziune, prin interviuri. Că acasă cine ştie, poate se odihneşte femeia în soprano. Mai în scurt, (şi aici pui mâinile în şolduri), fără alto nu plec din cabinet.
Iaca aşa, azi am la ce mă gîndi toata ziulica.
Mă bucur totuşi că numărul lor nu depăşeşte cifra trei. De fapt, naiba ştie cîte oi avea la număr? Că dacă s-ar găsi cineva să-mi înregistreze o zi întreagă fluctuaţiile vocii, parcă mă văd cum mă apuc să caut frenetic nişte cursuri de dicţie sau vreun "corector de voce". Interesant, oare există aşa meserie? Corector de voce. Te duci la medic şi chiţcăieşti cît poţi tu de duios: Domn’ doctor. Tare vreu să-mi transformaţi vocea de cumatră isterică în voce gravă de doamnă respectabilă. Să fie cam aşa ca la … staţi să mă gîndesc ca la cine vreu... o! ca la Olga Ciolacu. Aşa cum vorbeşte ea la televiziune, prin interviuri. Că acasă cine ştie, poate se odihneşte femeia în soprano. Mai în scurt, (şi aici pui mâinile în şolduri), fără alto nu plec din cabinet.
Iaca aşa, azi am la ce mă gîndi toata ziulica.
duminică, iunie 15, 2008
Izvarul de la Waterloo
Cînd mi-e pofta de o cană de izvar ca acasă, îmi caut opincile și mă pornesc la Waterloo ;)
Îmi găsesc refugiul într-un colț răcoros de restaurant, cu testamentul lui Napoleon deasupra șemineului și savureeeeez în voie fiecare înghitițură aromată de vin dulce.
Duminica asta a fost mai multa lume ca de obicei, astfel încît refugiul meu s-a transformat în loc public și gălăgios. S-a schimbat decorul de vizitatori, dar ambianța a rămas aceeași: o răcoare de cu iz de veșnicie, praf istoric peste drapeluri agățate de tavan și obiecte pe care le mai poți vedea doar în muzee. Ai impresia că te afli într-o lume...care nu știe de calculatoare, GPS-uri, telefoane mobile etc.
Postez cîteva fotografii ca să înțelegeți despre ce vorbesc:
Pe nenea în costum albastru nu l-am scăpat nici pentru o clipă din ochi. Și-a dat omul seama de lucrul acesta și mi-a făcut o surpriză. Mi-a dorit foarte elegant poftă bună cînd a trecut pe lînga masa mea. Atît de uimită am rămas că mai nu m-am înecat cu pătlăgica pe care o rugumam la moment.
Alte decoruri din refugiul meu: ferestruica cu sfeșnice si o bucățică de șemineu de pe tipurile lui Napoleon.
Iar în exterior Leul mai stă la locul său tot atît de măreț și grandios ca Bonaparte cîndva.
Și cerul, azi cerul a fost de un volum deosebit de impresionant.
Îmi găsesc refugiul într-un colț răcoros de restaurant, cu testamentul lui Napoleon deasupra șemineului și savureeeeez în voie fiecare înghitițură aromată de vin dulce.
Duminica asta a fost mai multa lume ca de obicei, astfel încît refugiul meu s-a transformat în loc public și gălăgios. S-a schimbat decorul de vizitatori, dar ambianța a rămas aceeași: o răcoare de cu iz de veșnicie, praf istoric peste drapeluri agățate de tavan și obiecte pe care le mai poți vedea doar în muzee. Ai impresia că te afli într-o lume...care nu știe de calculatoare, GPS-uri, telefoane mobile etc.
Postez cîteva fotografii ca să înțelegeți despre ce vorbesc:
Pe nenea în costum albastru nu l-am scăpat nici pentru o clipă din ochi. Și-a dat omul seama de lucrul acesta și mi-a făcut o surpriză. Mi-a dorit foarte elegant poftă bună cînd a trecut pe lînga masa mea. Atît de uimită am rămas că mai nu m-am înecat cu pătlăgica pe care o rugumam la moment.
Alte decoruri din refugiul meu: ferestruica cu sfeșnice si o bucățică de șemineu de pe tipurile lui Napoleon.
Iar în exterior Leul mai stă la locul său tot atît de măreț și grandios ca Bonaparte cîndva.
Și cerul, azi cerul a fost de un volum deosebit de impresionant.
sâmbătă, iunie 14, 2008
Despre homosexualitatea moldovenească virtuală
Mă conving pentru a cîta oară că suntem rătăciţi rău de tot. Mai rău nici că se poate.
De la parada eşuată a gay-lor din Moldova a trecut ceva timp, dar articolele la acest subiect tot mai continuie să apară. Din ce în ce mai provocatoare şi agresive. Puteţi să vă convingeţi pe curaj.net, însă nu vă sfătui să pierdeţi timpul aiurea, că mi l-am pierdut deja eu destul.
Ultimele articole mi-au confirmat suspiciunile pe care le aveam de la bun început. În Moldova există mai mulţi homosexuali virtuali decît reali. Pentru că cei adevăraţi şi cu bun simţ, nu scriu pe forumuri şi nici măcar nu ştiu de curaj.net. Din partea mea, doar pentru lucrul acesta cei din urmă merită respect.
Homosexualii virtuali însă, se pare că prind orgasme de la articolele publicate pe curaj.net. Altfel nu pot să-mi explic la ce serveşte provocarea evidentă din conţinutul lor. Admit că poate fi o strategie a site-ului pentru a ademeni un numar mai mare de vizitatori (heterosexuali, evident), care răspund la aceste provocări programate. Şi dacă urmărim un pic statisticile site-ului, se pare că le-a reuşit. Recunosc că am căzut şi eu în plasa lor, postînd cîteva comentarii. Credeam că sunt sinceri în demersul lor iniţial de a se face auziţi. Acum aproape că sunt sigură că e doar o politică artificială. Păcat că pentru acest scop se speculează şi cu simboluri naţionale (plasate măreţ pe site). Asta pentru nişte statistici ieftine. Încă un proiect eşuat pentru tinerii din ţară, care se lasă uşor manipulaţi. Doar că mulţi încă nu-şi dau seama.
Trist.
De la parada eşuată a gay-lor din Moldova a trecut ceva timp, dar articolele la acest subiect tot mai continuie să apară. Din ce în ce mai provocatoare şi agresive. Puteţi să vă convingeţi pe curaj.net, însă nu vă sfătui să pierdeţi timpul aiurea, că mi l-am pierdut deja eu destul.
Ultimele articole mi-au confirmat suspiciunile pe care le aveam de la bun început. În Moldova există mai mulţi homosexuali virtuali decît reali. Pentru că cei adevăraţi şi cu bun simţ, nu scriu pe forumuri şi nici măcar nu ştiu de curaj.net. Din partea mea, doar pentru lucrul acesta cei din urmă merită respect.
Homosexualii virtuali însă, se pare că prind orgasme de la articolele publicate pe curaj.net. Altfel nu pot să-mi explic la ce serveşte provocarea evidentă din conţinutul lor. Admit că poate fi o strategie a site-ului pentru a ademeni un numar mai mare de vizitatori (heterosexuali, evident), care răspund la aceste provocări programate. Şi dacă urmărim un pic statisticile site-ului, se pare că le-a reuşit. Recunosc că am căzut şi eu în plasa lor, postînd cîteva comentarii. Credeam că sunt sinceri în demersul lor iniţial de a se face auziţi. Acum aproape că sunt sigură că e doar o politică artificială. Păcat că pentru acest scop se speculează şi cu simboluri naţionale (plasate măreţ pe site). Asta pentru nişte statistici ieftine. Încă un proiect eşuat pentru tinerii din ţară, care se lasă uşor manipulaţi. Doar că mulţi încă nu-şi dau seama.
Trist.
vineri, iunie 13, 2008
Vineri, 13
Nici alarma, nici clopotele, nici ceasul cu pendul ce anunţă gradios fiecare sfert de oră, nu e în stare să mă trezească în dimineţile de vară. Am însă mare noroc că se scoală unii mai devreme ca mine ca să debiteze prostii matinale la radio :) Numai o prostie, în sensul cel mai frumos al cuvîntului, spusă cu voce convingatoare poate să mă facă să deschid un ochi, să mă întreb dacă mi s-o năzărit, ş-apoi să-mi conectez minţile la realitate. Aşa că, vă pricepeţi deam că pe mine cu banalităţi deştepte nu ma treziţi ;)
Azi dimineaţă aud prin somn nişte exclamaţii la radio : waaaaw, un văleleu belgian, un ah, bon? francez şi un international da chiar nu ştiam, iaca măi… Am înţeles că cineva nu ştie ceva şi ceilalţi se miră cum de cineva nu poate şti aşa ceva despre acel ceva într-o zi ca asta. Da ce zi e azi? Am deschis un ochi de curiozitate. Poate nu trebuie să mă duc la lucru?
E vineri cu 13 pisici negre, paiangeni, cadavre, cranii… Mare eveniment, oameni buni. Păcat totuşi că trebuie de lucrat în toate vinerile de 13. Oricum toată lumea e preocupată de tot felul de superstiţii ridicole, dar interesante c-au reuşit să mă scoale uşor în dimineaţa asta.
Am să-mi pun la încercare memoria cu care am înregistrat unele superstiţii radio-matinale în timp ce-mi spălam colţii. Deci:
· Dacă a intrat o viespe în casă, înseamnă că veţi avea oaspeti nepoftiţi. Şi, Doamne fereste, s-o pocniţi cu vreo gazetă în cap, c-o să vă pomeniţi cu oaspeti la fel de ...cantujiţi la cap. Adică dezagreabili. Văleleu!!!
· Dacă primul fluture pe care l-aţi zărit vara asta e de culoare alb-imaculat, aşteptaţi-vă la un noroc sălbatic în caniculă. Într-un cuvînt, investiţi bani în loterie. Fluturaşul o să vă facă milionar. Waaaaaw!
· Dacă (asta doar dacă) faceţi patul dimineaţa, să nu vă lasaţi sustraşi de alte treburi pînă cînd nu vedeţi patul făcut pînă la urmă. În caz contrar, riscaţi să aveţi o zi agitată. Da chiar nu ştiam, iaca măi...că eu nu fac niciodată patul.
· Dacă (asta doar dacă) măturaţi prin casă, să nu lăsaţi mătura sprijinită de pat, veţi deranja spiritele casei şi vor porni certuri în familie. Ah, bon? Iaca la ce serveşte un aspirator. La pastrarea echilibrului spiritelor din casă. :)
O zi buna la fiecare!
Cu 13 zîmbete de la necunoscuţi (te) drăguţe, sărutări de tot felul şi doar noutăţi bune!
Azi dimineaţă aud prin somn nişte exclamaţii la radio : waaaaw, un văleleu belgian, un ah, bon? francez şi un international da chiar nu ştiam, iaca măi… Am înţeles că cineva nu ştie ceva şi ceilalţi se miră cum de cineva nu poate şti aşa ceva despre acel ceva într-o zi ca asta. Da ce zi e azi? Am deschis un ochi de curiozitate. Poate nu trebuie să mă duc la lucru?
E vineri cu 13 pisici negre, paiangeni, cadavre, cranii… Mare eveniment, oameni buni. Păcat totuşi că trebuie de lucrat în toate vinerile de 13. Oricum toată lumea e preocupată de tot felul de superstiţii ridicole, dar interesante c-au reuşit să mă scoale uşor în dimineaţa asta.
Am să-mi pun la încercare memoria cu care am înregistrat unele superstiţii radio-matinale în timp ce-mi spălam colţii. Deci:
· Dacă a intrat o viespe în casă, înseamnă că veţi avea oaspeti nepoftiţi. Şi, Doamne fereste, s-o pocniţi cu vreo gazetă în cap, c-o să vă pomeniţi cu oaspeti la fel de ...cantujiţi la cap. Adică dezagreabili. Văleleu!!!
· Dacă primul fluture pe care l-aţi zărit vara asta e de culoare alb-imaculat, aşteptaţi-vă la un noroc sălbatic în caniculă. Într-un cuvînt, investiţi bani în loterie. Fluturaşul o să vă facă milionar. Waaaaaw!
· Dacă (asta doar dacă) faceţi patul dimineaţa, să nu vă lasaţi sustraşi de alte treburi pînă cînd nu vedeţi patul făcut pînă la urmă. În caz contrar, riscaţi să aveţi o zi agitată. Da chiar nu ştiam, iaca măi...că eu nu fac niciodată patul.
· Dacă (asta doar dacă) măturaţi prin casă, să nu lăsaţi mătura sprijinită de pat, veţi deranja spiritele casei şi vor porni certuri în familie. Ah, bon? Iaca la ce serveşte un aspirator. La pastrarea echilibrului spiritelor din casă. :)
O zi buna la fiecare!
Cu 13 zîmbete de la necunoscuţi (te) drăguţe, sărutări de tot felul şi doar noutăţi bune!
joi, iunie 12, 2008
Blonda "care rîde"
Preludiul la textul dat îl găsiţi aici.
18.45. Sîmbătă. Mă legănam uşurel spre casă în autobuzul nr. 95. Ploua cu găleata. Timpul de la Bruxelles te impune să porţi cu tine umbrelă, dar nu toată lumea are nevoie de atributul acesta. Mai ales tinerii. Pletele umede sunt la modă aici. M-am convins şi eu că şuviţele umede degajă un farmec aparte. Mai ales cînd ai destul timp să admiri un profil de baiat drăguţ :)), cu plete negre strălucitoare şi picături reci prelingîndu-i-se pe pomeţii netezi.
La staţia Troon, a urcat o blondă cu o căţeluşă. Şi ea blonduţă. O femeie tînără cu alură de adolescentă. Păr scurt, de un blond muiat, ceafa ciufulită ca o codiţă de raţuşcă, nas ascuţit, pomeţi de ceară. O faţă ştearsă de culori. Şi doar o privire de un verde umezit îţi mai dădea speranţa că femeia era vie.
Avea chipul ei ceva care mă tulbura şi mă fascina în acelaşi timp. Privirea mi se plimba de-a lungul unei cicatrici brutale, de culoarea sîngelui închegat, ce-i brăzda nemilos faţa din colţul gurii pînă la urechea stîngă. O amprentă a unui moment agresiv, ce i-a împărţit faţa gingaşă în două profiluri: unul care rîde forţat şi altul - liber în expresie. În clipele celea profilul drept era trist, cu ochii pe căţeluşa din braţe ce tremura de frig sau de boală. Părea că şi-a adunat toată tandreţea în vîrful degetelor pentru a mîngîia năsucul căteluşei, umezit în stropii de ploaie.
Îmi plac feţele cu cicătrici. Sunt ca nişte coduri secrete care ascund momente speciale, clipe de nebunie, emoţii puternice în care a fost implicat proprietarul. Sunt ca nişte link-uri care te ademenesc să faci click pe ele, în speranţa că vei descoperi ceva interesant. Şi mare e dezamăgirea cînd dai peste pagina albă: " … cannot display the webpage"
Acolo unde privirea nu poate merge mai departe, îţi rămîne doar imaginaţia ca să încerci să răspunzi aproximativ la nişte întrebări prea indiscrete.
18.45. Sîmbătă. Mă legănam uşurel spre casă în autobuzul nr. 95. Ploua cu găleata. Timpul de la Bruxelles te impune să porţi cu tine umbrelă, dar nu toată lumea are nevoie de atributul acesta. Mai ales tinerii. Pletele umede sunt la modă aici. M-am convins şi eu că şuviţele umede degajă un farmec aparte. Mai ales cînd ai destul timp să admiri un profil de baiat drăguţ :)), cu plete negre strălucitoare şi picături reci prelingîndu-i-se pe pomeţii netezi.
La staţia Troon, a urcat o blondă cu o căţeluşă. Şi ea blonduţă. O femeie tînără cu alură de adolescentă. Păr scurt, de un blond muiat, ceafa ciufulită ca o codiţă de raţuşcă, nas ascuţit, pomeţi de ceară. O faţă ştearsă de culori. Şi doar o privire de un verde umezit îţi mai dădea speranţa că femeia era vie.
Avea chipul ei ceva care mă tulbura şi mă fascina în acelaşi timp. Privirea mi se plimba de-a lungul unei cicatrici brutale, de culoarea sîngelui închegat, ce-i brăzda nemilos faţa din colţul gurii pînă la urechea stîngă. O amprentă a unui moment agresiv, ce i-a împărţit faţa gingaşă în două profiluri: unul care rîde forţat şi altul - liber în expresie. În clipele celea profilul drept era trist, cu ochii pe căţeluşa din braţe ce tremura de frig sau de boală. Părea că şi-a adunat toată tandreţea în vîrful degetelor pentru a mîngîia năsucul căteluşei, umezit în stropii de ploaie.
Îmi plac feţele cu cicătrici. Sunt ca nişte coduri secrete care ascund momente speciale, clipe de nebunie, emoţii puternice în care a fost implicat proprietarul. Sunt ca nişte link-uri care te ademenesc să faci click pe ele, în speranţa că vei descoperi ceva interesant. Şi mare e dezamăgirea cînd dai peste pagina albă: " … cannot display the webpage"
Acolo unde privirea nu poate merge mai departe, îţi rămîne doar imaginaţia ca să încerci să răspunzi aproximativ la nişte întrebări prea indiscrete.
miercuri, iunie 11, 2008
Zodiac fierbinte ;)
Ghid pentru femei
Intrare interzisă pentru domnii adevarați
Berbecul
Dacă ai o viață sexuală picantă, înseamnă că in ea e implicată un Berbec. Fii sigură că Berbecuțul tău dinamic a inventat sexul în grup și a avut curajul să-l pună în acțiune. Dacă te-ai încurcat cu un Berbec, cred că ți-a propus să fii protagonistă în una din fanteziile lui sexuale favorite: îmbracată într-un tricou oranj, cu cifra 7 pe sfîrcurile libere, vei face dragoste într-o mașină decapotabilă, asta ca să ai libertate în mișcări cînd vei fi pe genunchii lui. Mașina va fi condusă evident de unul din prietenii săi. Cu viteză nebună. Acesta nu se va jena să-ți urmarească prin oglindă mișcarea gurguilor în ritmul nebunatic al muzicii. Ai să înțelegi mai tîrziu că ai de afacere cu…2 Berbeci. Noapte torrrrrrridă…
P.S. Te pricepi că în treaba asta vei fi dominată, nu-i așa?
Taurul
Dacă cineva îți trage palme la buci, de cîteva ori pe zi și fârnîie de placere, înseamnă că ai alături un Taur. Te sărută, te gîdilă, te mângîie, dar nu prea se grăbește la pat. Cînd ajungeți totuși între cearșafuri, preludiul abia începe. Îți savurează fiecare părticică a corpului de parcă îți face o termoscanare. Chiar dacă ești deja încinsă de-a binelea,Taurul încă mai zăbovește în regiunea pieptului. Cînd te aude că gemi toată în așteptare, poate să te întrebe pe neașteptate: "Te-am mușcat cumva prea tare, iubito?" Atunci îl apuci cu pasiune de gît (zona lui erogenă) și îi strigi la ureche (și ea o zonă erogenă): "Guuuuura! Ia-mă imediat și ține-mă mai strîns de coapse!!! Fooooc, iubite, foc!"
P.S. Așa cum Taurașul tau e super gurmand, cînd strigi Foc! nu uita să-i amintești că ai ceva taaaaaare gustos în frigider. Asta ca să fii sigură că ritmul va trece brusc de la adagio la presto.
Gemenii
Dacă mai ești alături de nestatornicul Gemeni, înseamnă ca ești o femeie de nota 20. Adică o bijuterie de femeie inteligentă și isteață cu care încă nu a epuizat toate subiectele de discuție. Pentru că e un bun strateg și stăpinește arta vorbirii ai sa te lași fascinată de parole, parole, parole ca o păpușă. Știe să spună femeii ceea ce ea își dorește, însă… vei aștepta cam multișor pîna cînd te va invita în pat. Preludiul va dura cîteva ore de conversație ca apoi să ajungă la un act scurt și sălbatic. Amant ideal pentru femeile ce au nevoie să-și deschidă larg porțile sufletului. Dar atenție! Nu uitați să le închideți repejor, altfel se plictisește mai repede decît își poate imagina chiar el.
P.S. Se pare că doar Gemenii sunt capabili să plătească o prostituată doar ca să discute cu ea. O face din curiozitate bineînțeles, nu din altruism.
Racul
E un maestru al cochetării, dar asta doar dacă reușești să-l scoți din carapacea sa comodă. Pe lîngă calendarul tău de ciclu, nu uita să mai duci unul și pentru Racul tău dependent de fazele lunii. Vei putea să eviți astfel salturile sale de dispoziție. Dacă ești casnică și te desparți greu de sobă, Racul e partenerul tău ideal. În tehnicile amorului trebuie mereu încurajat și dacă ai destulă răbdare… mmmm nu regreți deloc. Își folosește cu măiestrie degetele în jocurile erotice, acestea fiind de o sensibilitate ma-gi-că! Deci, încurajează-l în permanență și îți va fi de folos în gospodărie.
P.S. Să nu fii prea șocata dacă vei descoperi într-o zi un sertar tainic plin cu chilotei fini de damă. Are omul slabiciunile sale.
Leul
Vei trona lîngă un Leu numai daca ești foarte frumoasă și dacă îl admiri la nesfîrșit, indiferent de starea ta de suflet sau vremea de afară. Ne-în-ce-tat! Să porți mai des rochii fine de culoarea albă și eventual o coroniță de flori de cimp pe creștet. Leul e super romantic și doar o Zînă a Codrilor, ușoară ca o visare și de o integralitate morală impecabilă are dreptul să-l țină de braț. Trebuie să fii ready pentru el în orice clipă. Și laudă-i, laudă-i cît mai mult tehnicile în pat. Leul disprețuiește femeile ușoare, chiar dacă nu prea se pricepe la femei în general. Doamne ferește, să-i vorbești de dublă penetrare sau sex anal. Ai să cazi brusc de la înălțimea statutului de Zînă la cel mai inferior statut, adică cel de Bleadină de Curvadjio.
P.S. Dacă ai recunoscut în exibiționistul de lingă casă Leul tău, înseamnă că nu i-ai lăudat destul atrubutul sexual. Caută omul admirație și recunoștință publică. Și e doar vina ta bineînțeles.
Fecioara
Spre deosebire de Leu, cu o Fecioară nu trebuie să te prefaci. Te vei simți comod în orice discuție: de la banalități drăguțe pînă la analize complicate. Dar fii totuși atentă la comportamentul tău pînă a ajunge la sex-ul banal. La prima întîlnire cu o Fecioară, purtarea ta trebuie să fie o capodoperă de prudență: nici prea vulgară, nici prea virgină. Deci ai libertatea să cauți un echilibru între cele două litere de v. Ideal ar fi să-ți expui cu delicatețe bucile la vederea sa imediată, dar…cu pomeți îmbujorați și o privire plină de pudoare. Într-un cuvînt, să nu inversezi cumva ordinea termenilor în formula: doamna în societate şi curvă în pat. Chiar dacă bărbatul Fecioară n-o să refuze o doamnă în pat, o curvă în societate nu va tolera.
P.S. Ai grijă ca sertarul tainic din bibliotecă să fie plin cu reviste pornografice. Chiar dacă se va opune înverșunat, fii sigură că le va răsfoi periodic din curiozitate. Vei simți efectul în dormitor.
Balanța
Dacă îți plac bărbații frumoți, instruiți și ingenioți, Balanța te va satisface din plin. Este dotat cu destulă imaginație și răbdare ca să-ți ofere toată gama de plăceri trupești cu multă asiduitate și dăruire de sine. Îți va face propuneri sexuale mai puțin ordinare, dar foarte inspirate. Spre exemplu îți va propune să te picteze din vîrful nasului pînă la degetul mic de la piciorul drept cu acuarelă comestibilă și miros de fructe. Te vei simți ca o capodoperă de artă cînd îți va face cîteva poze ca să le posteze în blogul său și ca o zeiță atunci cînd te va spăla de toate culorile cu limba lui jucăușă. Mneam-mneam..:)
P.S. Cred că n-o sa te mire tare faptul că faci parte din haremul lui de capodopere. O să rămîi un pic șocată totuși cînd vei afla că haremul nu constă doar din femei.
Scorpionul
Bărbatul acesta are o putere sexuala explozivă (cola light + mentos). E un adevărat vulcan ce erupe în toate parțile cînd te aștepti cel mai puțin. Dacă crezi că poți cocheta cu el fără urmari … sexuale, vai cît greșești! Odată ce a pus ochiul pe tine va face TOTUL ca să te vadă în pat la el. Vînatoarea îl excită la culme și puține sunt victimile care fiind strînse de el la perete au îndrăznit să i se opună. Le devorează acolo pe loc, din picioare, cu patimă și foc. Nu-i va păsa dacă lasă semne sau vînătăi pe corpurile lor.
P.S. Dacă în fantasmele tale sexuale te vezi violată, bruscată sexual și dominată, nu ezita să te adresezi unui Scorpion. Se pricepe de minune să îmbine plăcerea cu durerea. Orgasm sadic garantat.
Săgetătorul
Pentru ca Săgetătorul să-și îndrepte arcul spre tine, trebuie să știi: a) să arăți bine b) să arăți bine picioarele. E un as în mesaje erotice prin care cucerește …momente erotice. Sexul nu-l plictisește niciodată și îți va propune să prelucrați cu asiduitate toate pozițiile din Kama Sutra. Unde vrei tu, cînd vrei tu și în compania pe care ți-o dorești tu. Dacă ai nevoie de un amant ideal pentru cîteva nopți înflăcărate, fără de obligații, Săgetătorul e candidatul ideal.
P.S. Poate să-ți ceară respectuos să te deghizezi în…gardiană de lagăr nazist. Severă, dură, îmbrăcată în camașă gri și la cravată neagră. Fusta scurtă e obligatorie. Picioarele trebuie să fie accesibile în orice moment și din orice unghi.
Capricornul
E atît de sigur de șarmul său irezistibil că nici măcar nu se străduie să placă femeilor. E o tactică bună, pentru că acestea roiesc în jurul lui ca sateliții în jurul lui Saturn. De regulă, faci tu primul pas, dar nu insista prea mult. Nu ezita să-i faci complimente sincere în momentele potrivite. Cu siguranță că le va aprecia. Îi place mult să danseze. Va alege o parteneră frumoasă (mult mai tînără decît el) și se va legăna cu ea în ritmul muzicii. Preferă un dormitor comod, cu lumină difuză și băutură mai specială.
P.S. N-ai știut că Capricornul e un magistru în autosatisfacere? Vîrsta nu contează, poate să o facă pînă la adînci bătrînețe. Mirată? Șocată? Indignată? Nu pierde timpul cu prostiile, mai bine privește-l cu atenție cum o face. Mmmm, excitare în stare pura. Ai sa sari peste el mai repede decît crezi.
Vărsătorul
Vărsător-ul e visul oricarei femei. Femeia îl interesează ca om nu ca obiect sexual. Fără o potrivire spirituală nu poate ajunge la cea senzuală. Privește sexul ca pe un păcat. Deci, cred că te pricepi că ai șanse mari să-l găsești doar la o…mănăstire. Dacă faci parte din categoria femeilor care știu ce vor, vei putea să-l seduci chiar și acolo. Un pic de tact și imaginație la răcoarea unui izvor cu apă cristalină din pădure…Sper că nu visezi la o căsătorie cu el. Îngroapă de pe acum visul acesta. E mai ireal decît o fantezie sexuală la cel mai superior grad de perversitate.
P.S. Ideea obraznică de a seduce un calugăr nu ți-a venit doar ție în cap. În buzunarul interior de la sutana neagră care te-a excitat de nenumărate ori, vei găsi un block-notes cu zeci de nume femeiești. Ghici din care duzină faci parte?
Peștii
Încă o zodie careia îi plac Zînele și Ilenele Cosînzenele. Le idealizează pînă la imposibil. Faptul că acestea sunt profund căsătorite nu prea îl deranjează. Îi place să sufere din dragoste, să fie rănit pînă la durere și să transforme toată energia în artă. Dacă Peștele nu suferă, nu mai simte că trăiește. Se implică cu tot sufletul său de poet în aventuri amoroase dubioase.
P.S. Puțini din Pești vor îndrăzni să-ți spună că frecventează cluburi sado-mazo sau de travestiți. Păi nu poate cere el de la o Zînă sau Ileană Cosînzeană să țină un bici în mînă sau să-i împrumute pentru o noapte lengeria, nu-i așa?
Autor: Soacra mica
Intrare interzisă pentru domnii adevarați
Berbecul
Dacă ai o viață sexuală picantă, înseamnă că in ea e implicată un Berbec. Fii sigură că Berbecuțul tău dinamic a inventat sexul în grup și a avut curajul să-l pună în acțiune. Dacă te-ai încurcat cu un Berbec, cred că ți-a propus să fii protagonistă în una din fanteziile lui sexuale favorite: îmbracată într-un tricou oranj, cu cifra 7 pe sfîrcurile libere, vei face dragoste într-o mașină decapotabilă, asta ca să ai libertate în mișcări cînd vei fi pe genunchii lui. Mașina va fi condusă evident de unul din prietenii săi. Cu viteză nebună. Acesta nu se va jena să-ți urmarească prin oglindă mișcarea gurguilor în ritmul nebunatic al muzicii. Ai să înțelegi mai tîrziu că ai de afacere cu…2 Berbeci. Noapte torrrrrrridă…
P.S. Te pricepi că în treaba asta vei fi dominată, nu-i așa?
Taurul
Dacă cineva îți trage palme la buci, de cîteva ori pe zi și fârnîie de placere, înseamnă că ai alături un Taur. Te sărută, te gîdilă, te mângîie, dar nu prea se grăbește la pat. Cînd ajungeți totuși între cearșafuri, preludiul abia începe. Îți savurează fiecare părticică a corpului de parcă îți face o termoscanare. Chiar dacă ești deja încinsă de-a binelea,Taurul încă mai zăbovește în regiunea pieptului. Cînd te aude că gemi toată în așteptare, poate să te întrebe pe neașteptate: "Te-am mușcat cumva prea tare, iubito?" Atunci îl apuci cu pasiune de gît (zona lui erogenă) și îi strigi la ureche (și ea o zonă erogenă): "Guuuuura! Ia-mă imediat și ține-mă mai strîns de coapse!!! Fooooc, iubite, foc!"
P.S. Așa cum Taurașul tau e super gurmand, cînd strigi Foc! nu uita să-i amintești că ai ceva taaaaaare gustos în frigider. Asta ca să fii sigură că ritmul va trece brusc de la adagio la presto.
Gemenii
Dacă mai ești alături de nestatornicul Gemeni, înseamnă ca ești o femeie de nota 20. Adică o bijuterie de femeie inteligentă și isteață cu care încă nu a epuizat toate subiectele de discuție. Pentru că e un bun strateg și stăpinește arta vorbirii ai sa te lași fascinată de parole, parole, parole ca o păpușă. Știe să spună femeii ceea ce ea își dorește, însă… vei aștepta cam multișor pîna cînd te va invita în pat. Preludiul va dura cîteva ore de conversație ca apoi să ajungă la un act scurt și sălbatic. Amant ideal pentru femeile ce au nevoie să-și deschidă larg porțile sufletului. Dar atenție! Nu uitați să le închideți repejor, altfel se plictisește mai repede decît își poate imagina chiar el.
P.S. Se pare că doar Gemenii sunt capabili să plătească o prostituată doar ca să discute cu ea. O face din curiozitate bineînțeles, nu din altruism.
Racul
E un maestru al cochetării, dar asta doar dacă reușești să-l scoți din carapacea sa comodă. Pe lîngă calendarul tău de ciclu, nu uita să mai duci unul și pentru Racul tău dependent de fazele lunii. Vei putea să eviți astfel salturile sale de dispoziție. Dacă ești casnică și te desparți greu de sobă, Racul e partenerul tău ideal. În tehnicile amorului trebuie mereu încurajat și dacă ai destulă răbdare… mmmm nu regreți deloc. Își folosește cu măiestrie degetele în jocurile erotice, acestea fiind de o sensibilitate ma-gi-că! Deci, încurajează-l în permanență și îți va fi de folos în gospodărie.
P.S. Să nu fii prea șocata dacă vei descoperi într-o zi un sertar tainic plin cu chilotei fini de damă. Are omul slabiciunile sale.
Leul
Vei trona lîngă un Leu numai daca ești foarte frumoasă și dacă îl admiri la nesfîrșit, indiferent de starea ta de suflet sau vremea de afară. Ne-în-ce-tat! Să porți mai des rochii fine de culoarea albă și eventual o coroniță de flori de cimp pe creștet. Leul e super romantic și doar o Zînă a Codrilor, ușoară ca o visare și de o integralitate morală impecabilă are dreptul să-l țină de braț. Trebuie să fii ready pentru el în orice clipă. Și laudă-i, laudă-i cît mai mult tehnicile în pat. Leul disprețuiește femeile ușoare, chiar dacă nu prea se pricepe la femei în general. Doamne ferește, să-i vorbești de dublă penetrare sau sex anal. Ai să cazi brusc de la înălțimea statutului de Zînă la cel mai inferior statut, adică cel de Bleadină de Curvadjio.
P.S. Dacă ai recunoscut în exibiționistul de lingă casă Leul tău, înseamnă că nu i-ai lăudat destul atrubutul sexual. Caută omul admirație și recunoștință publică. Și e doar vina ta bineînțeles.
Fecioara
Spre deosebire de Leu, cu o Fecioară nu trebuie să te prefaci. Te vei simți comod în orice discuție: de la banalități drăguțe pînă la analize complicate. Dar fii totuși atentă la comportamentul tău pînă a ajunge la sex-ul banal. La prima întîlnire cu o Fecioară, purtarea ta trebuie să fie o capodoperă de prudență: nici prea vulgară, nici prea virgină. Deci ai libertatea să cauți un echilibru între cele două litere de v. Ideal ar fi să-ți expui cu delicatețe bucile la vederea sa imediată, dar…cu pomeți îmbujorați și o privire plină de pudoare. Într-un cuvînt, să nu inversezi cumva ordinea termenilor în formula: doamna în societate şi curvă în pat. Chiar dacă bărbatul Fecioară n-o să refuze o doamnă în pat, o curvă în societate nu va tolera.
P.S. Ai grijă ca sertarul tainic din bibliotecă să fie plin cu reviste pornografice. Chiar dacă se va opune înverșunat, fii sigură că le va răsfoi periodic din curiozitate. Vei simți efectul în dormitor.
Balanța
Dacă îți plac bărbații frumoți, instruiți și ingenioți, Balanța te va satisface din plin. Este dotat cu destulă imaginație și răbdare ca să-ți ofere toată gama de plăceri trupești cu multă asiduitate și dăruire de sine. Îți va face propuneri sexuale mai puțin ordinare, dar foarte inspirate. Spre exemplu îți va propune să te picteze din vîrful nasului pînă la degetul mic de la piciorul drept cu acuarelă comestibilă și miros de fructe. Te vei simți ca o capodoperă de artă cînd îți va face cîteva poze ca să le posteze în blogul său și ca o zeiță atunci cînd te va spăla de toate culorile cu limba lui jucăușă. Mneam-mneam..:)
P.S. Cred că n-o sa te mire tare faptul că faci parte din haremul lui de capodopere. O să rămîi un pic șocată totuși cînd vei afla că haremul nu constă doar din femei.
Scorpionul
Bărbatul acesta are o putere sexuala explozivă (cola light + mentos). E un adevărat vulcan ce erupe în toate parțile cînd te aștepti cel mai puțin. Dacă crezi că poți cocheta cu el fără urmari … sexuale, vai cît greșești! Odată ce a pus ochiul pe tine va face TOTUL ca să te vadă în pat la el. Vînatoarea îl excită la culme și puține sunt victimile care fiind strînse de el la perete au îndrăznit să i se opună. Le devorează acolo pe loc, din picioare, cu patimă și foc. Nu-i va păsa dacă lasă semne sau vînătăi pe corpurile lor.
P.S. Dacă în fantasmele tale sexuale te vezi violată, bruscată sexual și dominată, nu ezita să te adresezi unui Scorpion. Se pricepe de minune să îmbine plăcerea cu durerea. Orgasm sadic garantat.
Săgetătorul
Pentru ca Săgetătorul să-și îndrepte arcul spre tine, trebuie să știi: a) să arăți bine b) să arăți bine picioarele. E un as în mesaje erotice prin care cucerește …momente erotice. Sexul nu-l plictisește niciodată și îți va propune să prelucrați cu asiduitate toate pozițiile din Kama Sutra. Unde vrei tu, cînd vrei tu și în compania pe care ți-o dorești tu. Dacă ai nevoie de un amant ideal pentru cîteva nopți înflăcărate, fără de obligații, Săgetătorul e candidatul ideal.
P.S. Poate să-ți ceară respectuos să te deghizezi în…gardiană de lagăr nazist. Severă, dură, îmbrăcată în camașă gri și la cravată neagră. Fusta scurtă e obligatorie. Picioarele trebuie să fie accesibile în orice moment și din orice unghi.
Capricornul
E atît de sigur de șarmul său irezistibil că nici măcar nu se străduie să placă femeilor. E o tactică bună, pentru că acestea roiesc în jurul lui ca sateliții în jurul lui Saturn. De regulă, faci tu primul pas, dar nu insista prea mult. Nu ezita să-i faci complimente sincere în momentele potrivite. Cu siguranță că le va aprecia. Îi place mult să danseze. Va alege o parteneră frumoasă (mult mai tînără decît el) și se va legăna cu ea în ritmul muzicii. Preferă un dormitor comod, cu lumină difuză și băutură mai specială.
P.S. N-ai știut că Capricornul e un magistru în autosatisfacere? Vîrsta nu contează, poate să o facă pînă la adînci bătrînețe. Mirată? Șocată? Indignată? Nu pierde timpul cu prostiile, mai bine privește-l cu atenție cum o face. Mmmm, excitare în stare pura. Ai sa sari peste el mai repede decît crezi.
Vărsătorul
Vărsător-ul e visul oricarei femei. Femeia îl interesează ca om nu ca obiect sexual. Fără o potrivire spirituală nu poate ajunge la cea senzuală. Privește sexul ca pe un păcat. Deci, cred că te pricepi că ai șanse mari să-l găsești doar la o…mănăstire. Dacă faci parte din categoria femeilor care știu ce vor, vei putea să-l seduci chiar și acolo. Un pic de tact și imaginație la răcoarea unui izvor cu apă cristalină din pădure…Sper că nu visezi la o căsătorie cu el. Îngroapă de pe acum visul acesta. E mai ireal decît o fantezie sexuală la cel mai superior grad de perversitate.
P.S. Ideea obraznică de a seduce un calugăr nu ți-a venit doar ție în cap. În buzunarul interior de la sutana neagră care te-a excitat de nenumărate ori, vei găsi un block-notes cu zeci de nume femeiești. Ghici din care duzină faci parte?
Peștii
Încă o zodie careia îi plac Zînele și Ilenele Cosînzenele. Le idealizează pînă la imposibil. Faptul că acestea sunt profund căsătorite nu prea îl deranjează. Îi place să sufere din dragoste, să fie rănit pînă la durere și să transforme toată energia în artă. Dacă Peștele nu suferă, nu mai simte că trăiește. Se implică cu tot sufletul său de poet în aventuri amoroase dubioase.
P.S. Puțini din Pești vor îndrăzni să-ți spună că frecventează cluburi sado-mazo sau de travestiți. Păi nu poate cere el de la o Zînă sau Ileană Cosînzeană să țină un bici în mînă sau să-i împrumute pentru o noapte lengeria, nu-i așa?
Autor: Soacra mica
marți, iunie 10, 2008
Lacul celor zece lebede
Duminică am fost iar la lacul verde. Așa îl numesc eu pentru că strălucește în toate nuanțele de verde în apusul sfios de soare: de la verde de urzică proaspătă pînă la verde umed de castan. Ador să stau așezată pe digul de lemn ce se leagănă ușurel sub pașii vreunui iubitor de verde ca mine. Să urmăresc cum vîntul suflă în vălurele răcoroase, cum licăririle slabe de apus se oglindesc în apă, iar firele invizibile de paiangen prind ultimele raze de soare ca să se prefacă în ațe de aur.
Verde proaspăt aici
Verde umed aici
Verde în albastru de seară aici
Verde topit în seară albastră aici
Ahhh, și lebedele, bineînțeles. :) O familie din zece membri (opt bobocei). Dar, vai, cît sunt de caraghioase cînd eleganța lor plutitoare se transforma în pași tereștri.
O lebădă n-ar trebui sa-și arate picioarele :)))))
Dacă nu vă vine a crede tîț aici să vedeți o mamă lebădoaică.
Verde proaspăt aici
Verde umed aici
Verde în albastru de seară aici
Verde topit în seară albastră aici
Ahhh, și lebedele, bineînțeles. :) O familie din zece membri (opt bobocei). Dar, vai, cît sunt de caraghioase cînd eleganța lor plutitoare se transforma în pași tereștri.
O lebădă n-ar trebui sa-și arate picioarele :)))))
Dacă nu vă vine a crede tîț aici să vedeți o mamă lebădoaică.
luni, iunie 09, 2008
Euro-2008 şi piticii albaştri :)
Aseară mi-am sunat neamurile din Grecia să văd dacă nu s-au speriat tare de cutremurul de ieri. Vine rîndul să vorbesc cu cumnată-mea. Simt o tonalitate stranie în vocea ei, mai meditativă ca de obicei, mai nu stiu cum altfel şi o întreb delicat:
- Pe semne că încă nu ţi-ai revenit din şoc, da?
-Ai dreptate, (aici am simţit un of moldovenesc) mai sunt încă şocată uşurel… Dar nu de cutremur, că-s deprinsă cu ele. Sunt şocată de comportamentul soţului.
Aici, am devenit tacuta eu, că nu mai ştiam dacă mai trebuie sau nu s-o fac să-mi explice ce a avut în vedere.
A continuat singură. Redau pe scurt povestirea ei.
Deci, în timpul cutremurului de ieri, destul de simţitor, cumnată-mea îşi aude soţul strigînd din odaia de alături :
-Iriniiiiiiiiii, vinoooo, vinooooooo repede încoaaaaaa!
Cumnată-mea, s-a lasat repejor sedusă de gîndul că sotul ei "la nevoie se cunoaşte". Ia uite cum o strigă, o cheamă, îşi face griji omul. Mare minune e cutremurul ista. Aleargă într-o răsuflare în odaia de unde "se neliniştea" soţul şi … ce vede?
Îşi vede soţul în genunchi, tinînd cu ambele mâini ecranul plat LCD cumparat recent special for evenimentul Euro-2008, aşteaptînd-o nerăbdator pe femei-sa. Cum o vede strigă:
-Ia repejor lap top-ul de pe masă ca să nu cada şi pune-l pe pat !!!!!
- Pe semne că încă nu ţi-ai revenit din şoc, da?
-Ai dreptate, (aici am simţit un of moldovenesc) mai sunt încă şocată uşurel… Dar nu de cutremur, că-s deprinsă cu ele. Sunt şocată de comportamentul soţului.
Aici, am devenit tacuta eu, că nu mai ştiam dacă mai trebuie sau nu s-o fac să-mi explice ce a avut în vedere.
A continuat singură. Redau pe scurt povestirea ei.
Deci, în timpul cutremurului de ieri, destul de simţitor, cumnată-mea îşi aude soţul strigînd din odaia de alături :
-Iriniiiiiiiiii, vinoooo, vinooooooo repede încoaaaaaa!
Cumnată-mea, s-a lasat repejor sedusă de gîndul că sotul ei "la nevoie se cunoaşte". Ia uite cum o strigă, o cheamă, îşi face griji omul. Mare minune e cutremurul ista. Aleargă într-o răsuflare în odaia de unde "se neliniştea" soţul şi … ce vede?
Îşi vede soţul în genunchi, tinînd cu ambele mâini ecranul plat LCD cumparat recent special for evenimentul Euro-2008, aşteaptînd-o nerăbdator pe femei-sa. Cum o vede strigă:
-Ia repejor lap top-ul de pe masă ca să nu cada şi pune-l pe pat !!!!!
duminică, iunie 08, 2008
Miledy, femme fatale
De obicei, sîmbătă seara ochii mei se odihnesc pe youporn sau youtube. Aseară, pentru că îmi luasem deja doza de pornografie în real life, m-am băgat oleacă pe youtube. Nu ştiu cum voi, dar eu, fac ce dreg şi tot ajung să privesc secvenţe din filme sovietice. Ieri căutam să-l revăd pe Athos din "Cei trei muşchetari". L-am găsit exact în starea de suflet care mă scotea atunci din minţi: triiiist, abătut, suferind din dragoste pentru o femeie care nu-l merită. Of, cred că mulţi bărbaţi nu-şi dau seama cît de seducători pot fi atunci cînd suferă. Din dragoste, bineînteles, nu de dureri de dinţi :)
Se schimbă totul atunci în ei, de la gînduri pînă la privire şi tonalitatea vocii. Într-un cuvînt, devin filozofi. Iar pentru multe femei, un filozof în suferinţe e o adevărată provocare ;)
Cînd eram domnişorică numai bună de gîdilit şi priveam exaltată secvenţa aceasta, mă vedeam Miledy -femme fatale, cea pentru care cînta sfîşiiat de amor rănit, dragul meu Athos. Visul meu era să devin o femeie periculoasă ca Milady, care seduce şi manipulează prin frumusetea ei. Îmi plăcea nebunia ei naturală, felul ei leger de a trata bărbaţii şi … visam bineînţeles la un tatuaj ascuns pe braţ. Lilium regale.
Mdea… îndrăzneţe visări, mai ales pentru o şcolăriţă sovietică cu înfăţişare standard şi purtare exemplară (ă-ă-ă, cu cîteva excepţii mici dar cu efecte mari). De fiecare dată, cînd imi cercetam face-ul în oglindă, eram convinsă că pentru a deveni o adevărată Miledy îmi trebuiau doar niște plete blonde lungi și încîlcite, pomeți alungiți și un nas frumos ascuțit. Iaca la nas, visurile mele se cam întunecau la culoare. Pentru că acesta nu numai că nu era ascuțit dar, culmea, avea forma unei fasolici cu pistrui. Și atunci în sufletul meu romantic se furișau niște întrebari răscolitoare: oare ar putea sau nu, un bărbat ca Athos să ardă în flăcări de iubire pentru un nas cu pistrui?
Ce s-a ales acum din visul meu?
Am devenit nebunatică, da. Nici nu trebuie să mă prefac măcar.
Fasolica mea a crescut și s-a transformat miraculos din defect în efect.
Tatuaj încă nu am reușit sa-mi fac, dar mi-e plină casa de simboluri regale. Și abia azi mi-am dat seama de lucrul acesta.
Pentru cineva totuși am reușit (fără ca să vreau) să fiu Miledy a vieții sale. A se citi : stervă cu majusculă și cu trei semne de exclamare la urmă.
Încă un bărbat cum se cade a devenit filozof pe lumea asta.
Poate din cauza secvenței de mai sus?
Cine știe...
Se schimbă totul atunci în ei, de la gînduri pînă la privire şi tonalitatea vocii. Într-un cuvînt, devin filozofi. Iar pentru multe femei, un filozof în suferinţe e o adevărată provocare ;)
Cînd eram domnişorică numai bună de gîdilit şi priveam exaltată secvenţa aceasta, mă vedeam Miledy -femme fatale, cea pentru care cînta sfîşiiat de amor rănit, dragul meu Athos. Visul meu era să devin o femeie periculoasă ca Milady, care seduce şi manipulează prin frumusetea ei. Îmi plăcea nebunia ei naturală, felul ei leger de a trata bărbaţii şi … visam bineînţeles la un tatuaj ascuns pe braţ. Lilium regale.
Mdea… îndrăzneţe visări, mai ales pentru o şcolăriţă sovietică cu înfăţişare standard şi purtare exemplară (ă-ă-ă, cu cîteva excepţii mici dar cu efecte mari). De fiecare dată, cînd imi cercetam face-ul în oglindă, eram convinsă că pentru a deveni o adevărată Miledy îmi trebuiau doar niște plete blonde lungi și încîlcite, pomeți alungiți și un nas frumos ascuțit. Iaca la nas, visurile mele se cam întunecau la culoare. Pentru că acesta nu numai că nu era ascuțit dar, culmea, avea forma unei fasolici cu pistrui. Și atunci în sufletul meu romantic se furișau niște întrebari răscolitoare: oare ar putea sau nu, un bărbat ca Athos să ardă în flăcări de iubire pentru un nas cu pistrui?
Ce s-a ales acum din visul meu?
Am devenit nebunatică, da. Nici nu trebuie să mă prefac măcar.
Fasolica mea a crescut și s-a transformat miraculos din defect în efect.
Tatuaj încă nu am reușit sa-mi fac, dar mi-e plină casa de simboluri regale. Și abia azi mi-am dat seama de lucrul acesta.
Pentru cineva totuși am reușit (fără ca să vreau) să fiu Miledy a vieții sale. A se citi : stervă cu majusculă și cu trei semne de exclamare la urmă.
Încă un bărbat cum se cade a devenit filozof pe lumea asta.
Poate din cauza secvenței de mai sus?
Cine știe...
sâmbătă, iunie 07, 2008
Frămîntări...nocturne (p.6)
Inima: Cum trebuie sa fie un amant ideal? Ce trebuie să poată face ca să-mi dau seama că e iscusit în arta amorului? Să fie tandru și răbdător sau pasional și spontan?
Rațiunea: Dacă vrei să eviți dezamăgirile, nu încerca să compari barbații și să pui note pentru performanțele lor sexuale. Un amant ideal nu e apreciat după cantitatea de orgasme pe oră, după frumusețea sa exterioara sau tehnicile sexuale. Ai să înțelegi că ai alături bărbatul care te face să te simți femeie, doar atunci cînd nu vei mai remarca alți bărbați. Cînd ai să te prinzi la gîndul că în timp ce-ați fost împreună nu poți să-ți aduci aminte de nici un alt chip de bărbat, în afară de al lui. Cînd ai să simți cu tot corpul că nu mai poți face dragoste cu nimeni altul decît cu el. Îți vei da seama că e amantul ideal, atunci cînd vei înțelege pe deplin sensul cuvîntului "fidelitate".
Rațiunea: Dacă vrei să eviți dezamăgirile, nu încerca să compari barbații și să pui note pentru performanțele lor sexuale. Un amant ideal nu e apreciat după cantitatea de orgasme pe oră, după frumusețea sa exterioara sau tehnicile sexuale. Ai să înțelegi că ai alături bărbatul care te face să te simți femeie, doar atunci cînd nu vei mai remarca alți bărbați. Cînd ai să te prinzi la gîndul că în timp ce-ați fost împreună nu poți să-ți aduci aminte de nici un alt chip de bărbat, în afară de al lui. Cînd ai să simți cu tot corpul că nu mai poți face dragoste cu nimeni altul decît cu el. Îți vei da seama că e amantul ideal, atunci cînd vei înțelege pe deplin sensul cuvîntului "fidelitate".
vineri, iunie 06, 2008
Femei fără de hotare (continuare)
Nu mai ştiu cum arată femeile de vîrsta mea la mine în ţară. Ştiu însă foarte bine, la ce se gîndesc ele, indiferent de localizarea lor geografică, atunci cînd se privesc dimineaţa în oglindă. Unele constată cu tristeţe: "Of, încep să seamăn cu mama". Altele se autoconsolează cum pot: "Ei şi ce dacă mi-au apărut nişte riduri, în schimb Mirela are buci mai grase şi pline de celulită". Mai sunt şi de celea care adoptă un approach filozofico-isteric: "Da, da, da! nu mai sunt o fetiţă –romaniţă, în schimb sunt mult mai deşteaptă ca înainte!!! Iaca".
Adevărul e ca toate cele trei categorii se simt aiurea pînă la cafeluţă de dimineaţă. Primele beau cafea Nescafé solubilă, a doua categorie – Senseo doux, şi a treia – Nespresso gold, gîndindu-se evident la… George Clooney. What else?
Inka, e o blondă naturală, o dulceaţă de femeie care zîmbeşte mereu (dupa primul Nespresso, evident). Intr-o dimineaţă a intrat neaşteptat de tristă în birou.
-Inka, îi zic eu, cu braţul acesta superb de flori nu ai dreptul să fii tristă.
A zîmbit. A ezitat un pic şi mi-a răspuns:
-Mi l-am cumpărat singură. E ziua mea de naştere.
-La multi ani! i-am spus exaltată. Eşti una din femeile norocoase pe care vîrsta nu şi-a lăsat amprentele. Arăti ca o adolescentă romantică. Voi, femeile nordice, arătaţi mereu mai bine decît...ă-ă-ă noi, adică celelalte (bine, azi trebuie să mă arăt mărinimoasă, mi-am zis).
A zîmbit din nou. Trist de tooooot.
Aşa cum un barbat întelege suferinţa altuia fără multă vorbă, exact aşa şi o femeie îşi dă bine seama cînd cealaltă plînge, chiar dacă lacrimile îi sunt ascunse după un zîmbet.
Ah, Inka dragă, m-am gîndit atunci, cu numele tău de învingator la Formula 1, doar un zîmbet de campioană te prinde la faţă.
N-am mai spus nimic cu voce. Cînd nu cunoşti bine sufletul persoanei, mai bine taci, îţi cauţi de treabă, o laşi să-şi reia răsuflarea în voie.
Indiferent de continent, ţară, regiune, femeile după 30 de ani sunt foarte vulnerabile, pentru că multe încă se mai agaţă de iluzii, se amăgesc, se reconstruiesc ca apoi să se prăbuşească iar în speranţe deşarte. Iluziile pierdute nu ţin doar de înfăţişarea lor. Voi m-aţi înteles (aici e o iconiţă cu zîmbet trist)
Ah şi florile.
Florile, devin pentru multe din ele, un simbol al singurătăţii.
Adevărul e ca toate cele trei categorii se simt aiurea pînă la cafeluţă de dimineaţă. Primele beau cafea Nescafé solubilă, a doua categorie – Senseo doux, şi a treia – Nespresso gold, gîndindu-se evident la… George Clooney. What else?
Inka, e o blondă naturală, o dulceaţă de femeie care zîmbeşte mereu (dupa primul Nespresso, evident). Intr-o dimineaţă a intrat neaşteptat de tristă în birou.
-Inka, îi zic eu, cu braţul acesta superb de flori nu ai dreptul să fii tristă.
A zîmbit. A ezitat un pic şi mi-a răspuns:
-Mi l-am cumpărat singură. E ziua mea de naştere.
-La multi ani! i-am spus exaltată. Eşti una din femeile norocoase pe care vîrsta nu şi-a lăsat amprentele. Arăti ca o adolescentă romantică. Voi, femeile nordice, arătaţi mereu mai bine decît...ă-ă-ă noi, adică celelalte (bine, azi trebuie să mă arăt mărinimoasă, mi-am zis).
A zîmbit din nou. Trist de tooooot.
Aşa cum un barbat întelege suferinţa altuia fără multă vorbă, exact aşa şi o femeie îşi dă bine seama cînd cealaltă plînge, chiar dacă lacrimile îi sunt ascunse după un zîmbet.
Ah, Inka dragă, m-am gîndit atunci, cu numele tău de învingator la Formula 1, doar un zîmbet de campioană te prinde la faţă.
N-am mai spus nimic cu voce. Cînd nu cunoşti bine sufletul persoanei, mai bine taci, îţi cauţi de treabă, o laşi să-şi reia răsuflarea în voie.
Indiferent de continent, ţară, regiune, femeile după 30 de ani sunt foarte vulnerabile, pentru că multe încă se mai agaţă de iluzii, se amăgesc, se reconstruiesc ca apoi să se prăbuşească iar în speranţe deşarte. Iluziile pierdute nu ţin doar de înfăţişarea lor. Voi m-aţi înteles (aici e o iconiţă cu zîmbet trist)
Ah şi florile.
Florile, devin pentru multe din ele, un simbol al singurătăţii.
joi, iunie 05, 2008
Femei fără de hotare
Recunosc cu tristeţe că în ultimii ani m-am dezvăţat de frumuseţea de acasă, de cea moldovenească. Şi aşa mă înăduşă cîteodată un dor de ea! Un fel de dor de sărbătoare cu un pahar de vin dulce. Să mă ameţească, să plutesc de plăcere, să mă-mbăt la urma urmei şi să urlu din cerdacul casei spre grădina vecinei:
-Faaaaaaaaw Liduuuuuuuuţă! Tu ştii ca ai cur frumos? Şi ţîţele tale îs mai chipoase decît balcoanele siliconate ale Victoriei Silvstedt! Ştii sau nu ştii? Picioarele tale zvelte, Liduţăăăă, nu trebuie să le porţi în caloşi, proasto! Eşti aşa de sexoasă c-ar trebui să-ţi schimbi pînă şi numele. Să fii Liduţa Belucci !!! Of, Liduţă, matincă nu ştii pentru ce-i trebuiesc femeii o pereche de picioare epilate.
Atunci cînd am să tac pentru o clipă ca să mă gîndesc să mai dezvolt sau nu subiectul, am să aud vocea mamei mele, aruncată şi ea peste gard:
-Liduţă, vezi ce-o făcut strainatatea din fata mea? N-o lua în serios, te rog. Am înteles şi eu că s-o trevojit oleacă la cap, cînd mi-a spus că maslinele de lingă "seliodka" put a hlorcă.
-Tanti Maria, d-apoi ele chiar put. Că şi eu am cumpărat ieri de celea, aud vocea piţigăiată a Liduţei de peste gard.
Opa! voi tresări atunci de plăcere. Mai am un aliat în caloşi pe lumea asta.
Apoi aud cum Liduţa îşi drege vocea ca să strige deam spre mine.
-Ap’ ce spuneai tu acolo despre picioare epilate, straniero?!
Ca să onorez atentia vecinei, provocată de respectul meu profund sexual (e frumoasă vecina mea, ce mai!) am să scot capul pe jumate din fereastră, ca să mai constat o dată că nu e doar arătoasă, dar şi curioasă, ca o adevarată moldoveancă ce se respectă :
-Ca să fie sărutate, trebuie mai întîi epilate, Liduşka!
-De cîte ori pe zi?
-Epilate?
-Sărutate!
Mai departe dialogul va prinde o tonalitate intimă şi se va muta într-un local mai ferit de urechile lumii. Liduţa cu ochii bulbucaţi de nedumerire, eu-cu aere de guru (altfel nu pot cu un litru de vin în sînge) şi mama cu un măturoi în mînă şi cu o voce jalnică de parcă s-ar justifica în faţa lui Sf. Agaton.
-N-o crede Liduţă, nu vezi că-i după al doilea ulcior de vin? N-o crede!
Asta a fost introducerea, care s-a transformat în partea I din ceea ce-am vrut să spun sub titlul articolului. Iaca aşa-i tot timpul, mă pornesc la drum cu gînduri serioase şi globale ca să termin cu aiureli traditional-regionale :))))
À suivre…
-Faaaaaaaaw Liduuuuuuuuţă! Tu ştii ca ai cur frumos? Şi ţîţele tale îs mai chipoase decît balcoanele siliconate ale Victoriei Silvstedt! Ştii sau nu ştii? Picioarele tale zvelte, Liduţăăăă, nu trebuie să le porţi în caloşi, proasto! Eşti aşa de sexoasă c-ar trebui să-ţi schimbi pînă şi numele. Să fii Liduţa Belucci !!! Of, Liduţă, matincă nu ştii pentru ce-i trebuiesc femeii o pereche de picioare epilate.
Atunci cînd am să tac pentru o clipă ca să mă gîndesc să mai dezvolt sau nu subiectul, am să aud vocea mamei mele, aruncată şi ea peste gard:
-Liduţă, vezi ce-o făcut strainatatea din fata mea? N-o lua în serios, te rog. Am înteles şi eu că s-o trevojit oleacă la cap, cînd mi-a spus că maslinele de lingă "seliodka" put a hlorcă.
-Tanti Maria, d-apoi ele chiar put. Că şi eu am cumpărat ieri de celea, aud vocea piţigăiată a Liduţei de peste gard.
Opa! voi tresări atunci de plăcere. Mai am un aliat în caloşi pe lumea asta.
Apoi aud cum Liduţa îşi drege vocea ca să strige deam spre mine.
-Ap’ ce spuneai tu acolo despre picioare epilate, straniero?!
Ca să onorez atentia vecinei, provocată de respectul meu profund sexual (e frumoasă vecina mea, ce mai!) am să scot capul pe jumate din fereastră, ca să mai constat o dată că nu e doar arătoasă, dar şi curioasă, ca o adevarată moldoveancă ce se respectă :
-Ca să fie sărutate, trebuie mai întîi epilate, Liduşka!
-De cîte ori pe zi?
-Epilate?
-Sărutate!
Mai departe dialogul va prinde o tonalitate intimă şi se va muta într-un local mai ferit de urechile lumii. Liduţa cu ochii bulbucaţi de nedumerire, eu-cu aere de guru (altfel nu pot cu un litru de vin în sînge) şi mama cu un măturoi în mînă şi cu o voce jalnică de parcă s-ar justifica în faţa lui Sf. Agaton.
-N-o crede Liduţă, nu vezi că-i după al doilea ulcior de vin? N-o crede!
Asta a fost introducerea, care s-a transformat în partea I din ceea ce-am vrut să spun sub titlul articolului. Iaca aşa-i tot timpul, mă pornesc la drum cu gînduri serioase şi globale ca să termin cu aiureli traditional-regionale :))))
À suivre…
miercuri, iunie 04, 2008
Secretul
Ca si toata lumea soacra mica are un secret. E atit de delicat si "original" ca nici macar socrul mic nu-si da seama de existenta lui. El, cu ochi de vultur si psihanaliza Freud-eana, nici nu banuieste omul ca femei-sa prinde caif nemaipomenit de la "voyage" -urile in transportul public. Mdea, este asa ceva pe lume, nu va mirati tare. Cred ca se numeste "autobuzofilie". Si pentru ca auziti un "z " si un "f" in cuvint, putem spune chiar ca secretul meu pute a perversitate. Asa ca… trebuie sa ramina de doua ori mai secret decit oricare altul. Sau poate chiar de cinci ori ;)
Cind se prezinta macar un firicel de ocazie, soacra mica incearca sa schimbe masina confortabila a socrului pe o hurducare matinala in autobuz. In ultimul timp, insa, ii vine tot mai greu sa gaseasca pretexte plauzibile pentru aceasta feblete. Credeti-ma, e mult mai complicat sa gasesti un motiv pentru o calatorie cu bus-ul decit unul ca sa fugi la un rendez-vous cu un amant.
Va explic de ce.
In primul rind, nimeni n-o sa ma ia in serios, nu-i asa? Ca si voi acum.
Intr-al doilea rind, am sa aud in urma mea vaicareli gen: "aaaaa, te plictisesc deja, ai jurat sa ma iubesti toata viata (da, da chiar si in masina) iar acum cauti pe dracu…vrei autobuz prafuit pe roti…cu publicitate" si patati-patata. Chiar daca poate n-o sa aud ultimele fraze cu voce, dar precis ca gindurile astea or sa treaca prin capul…cuiva ;) Cred ca am sa ma simt si mai aiurea atunci. Asa ca, deocamdata, nu-mi ramine decit sa-mi antrenez mai departe imaginatia, compunind motive noi pentru escapadele mele si sa savurez din plin fiecare calatorie publica.
Aaaaaah si un voyage ideal se produce cam asa.
Ies eu dimineata pe racoare din casa, plutind usurel intr-un nor de parfum Chloé. Pasarelele cinta, levantica infloreste, vintul imi gidila narile iar eu… il astept. Iaca il zaresc apropiindu-se vajnic de oprire, albastru, cu floricele albe de publicitatre pe crestet, ca o coronita. Imi deschide portile drept in fata. Sar repejor inauntru, aleg un locusor linga fereastra, bag muzica in urechi, potrivesc ochelarii de soare pe nas si…incep vinatoarea. Stiti ce e important intr-o vinatoare? Vederea buna, of course. Reperez usor "victima", fac un zoom cu privirea si.. ma apuc s-o studiez atent. Nu ratez nici un pixel de placere.
Intr-un cuvint, profit temporar de faptul ca traiesc intr-un oras - caleidoscop, in care se amesteca culturi si religii de care vreti, credeti-ma, ca nu mi-e greu sa gasesc exemplare "exluzive". Poate voi deschide chiar o categorie noua in blog "Portrete paralele". Vom vedea ;)
Stiti deja ce-o sa ma coste initiativa asta :)))))
Perversa initiativa.
Perversa de tot.
Cind se prezinta macar un firicel de ocazie, soacra mica incearca sa schimbe masina confortabila a socrului pe o hurducare matinala in autobuz. In ultimul timp, insa, ii vine tot mai greu sa gaseasca pretexte plauzibile pentru aceasta feblete. Credeti-ma, e mult mai complicat sa gasesti un motiv pentru o calatorie cu bus-ul decit unul ca sa fugi la un rendez-vous cu un amant.
Va explic de ce.
In primul rind, nimeni n-o sa ma ia in serios, nu-i asa? Ca si voi acum.
Intr-al doilea rind, am sa aud in urma mea vaicareli gen: "aaaaa, te plictisesc deja, ai jurat sa ma iubesti toata viata (da, da chiar si in masina) iar acum cauti pe dracu…vrei autobuz prafuit pe roti…cu publicitate" si patati-patata. Chiar daca poate n-o sa aud ultimele fraze cu voce, dar precis ca gindurile astea or sa treaca prin capul…cuiva ;) Cred ca am sa ma simt si mai aiurea atunci. Asa ca, deocamdata, nu-mi ramine decit sa-mi antrenez mai departe imaginatia, compunind motive noi pentru escapadele mele si sa savurez din plin fiecare calatorie publica.
Aaaaaah si un voyage ideal se produce cam asa.
Ies eu dimineata pe racoare din casa, plutind usurel intr-un nor de parfum Chloé. Pasarelele cinta, levantica infloreste, vintul imi gidila narile iar eu… il astept. Iaca il zaresc apropiindu-se vajnic de oprire, albastru, cu floricele albe de publicitatre pe crestet, ca o coronita. Imi deschide portile drept in fata. Sar repejor inauntru, aleg un locusor linga fereastra, bag muzica in urechi, potrivesc ochelarii de soare pe nas si…incep vinatoarea. Stiti ce e important intr-o vinatoare? Vederea buna, of course. Reperez usor "victima", fac un zoom cu privirea si.. ma apuc s-o studiez atent. Nu ratez nici un pixel de placere.
Intr-un cuvint, profit temporar de faptul ca traiesc intr-un oras - caleidoscop, in care se amesteca culturi si religii de care vreti, credeti-ma, ca nu mi-e greu sa gasesc exemplare "exluzive". Poate voi deschide chiar o categorie noua in blog "Portrete paralele". Vom vedea ;)
Stiti deja ce-o sa ma coste initiativa asta :)))))
Perversa initiativa.
Perversa de tot.
marți, iunie 03, 2008
Povestea unui blogger aiuratec
Pentru ca soacra mica are imaginatie cit pentru o casa de nebuni cu tot cu director in frunte, i-a trecut prin cap in dimineata asta sa compuna o poveste. De dragoste matinca. Dar sa vedem cum a iesi.
Traia pe lume un blogger. El inca nu stia ca e unul dintre cei care se incepe cu litera "b". Urma sa se descopere pe sine insusi, un pic mai tirziu, in tot sensul celor 7 litere aranjate in ordinea cuvenita. Pentru ca omul avea acces nelimitat la net, pe linga treburile cotidiene, vizita cite-un forum pe ici colo, mai citea, mai facea cite-un comentariu acid sau cochet si se linistea pentru o vreme. Pina intr-un moment de plictis extrem, cind ii veni in cap sa-si faca un blog. Al sau personal.
Nu era o ambitie ca a altor bloggeri, care visau sa poarte cravata nu doar in lumea reala dar si cea virtuala. Nu. Era doar un capriciu de moment. Lasa sa fie, si-a zis, numai sa nu ma simt singur. Deci, si-a marcat spatiul virtual cu un nume si…a lasat usile deschise pentru toata lumea.
Scria in fiecare zi, tot ce-i trecea prin cap. Avea si cite-un comentariu pe ici colo. Si parca incepu sa-i placa. Dar, vizitind intr-o buna zi blogul lui cristal si numarind in partea dreapta cinci casute cu forme si culori interesante, s-a gindit ca anume una din casutele celea nu-i ajunge blogului sau. Si-a deschis repejor un cont de monitorizare a utilizatorilor si a inceput sa astepte "victimele" ca o vulpe isteata ce astepta cu rabdare sa numere gainusele curioase din cotet.
Inca n-ati ajuns la erectie? Iaca-iaca, amus-amus ?
Mergem mai departe!
Si gainusele au inceput a-si scoate capsoarele, adica IP-rile :)
Si chiar daca erau doar citeva, omul nostru se simtea acum ca un adevarat blogger. In toate cele 7 litere.
De citeva ori pe zi deschidea cotetul cu parola, le numara, le mingiia cu privirea si scria…Pentru ele scria. Le incuraja sa depuna ousoare, ca sa se inmulteasca. Nu prea ii reusea. Poate ca cocosul avea saminta slaba, sau poate ca gainele fugeau de el. In fine…peisajul raminea neschimbat.
Dar intr-o zi, sau poate ca era noapte totusi, a observat prin statisticile sale o gainusa…mai deosebita, nu ca altele. Una foarte fidela. Cu acelasi IP 81.242.255.212
Numarul acesta il stia pe de rost. Era ca un cod secret al fericirii sale. Fantasma siropos pe el zi si noapte. Se intreba de o mie de ori : oare cine se ascunde in spatele lui? Precis ca o femeie. Aaaah, si neaparat e blonda, da-da-da, cu titisoarele grele sprijinite pe tastatura si degetele fine dind click pe adresa blogului sau. Mmmmm…
Am atins culmea sau inca nu?
Dinamo!
-Bogdaaaaaaaan! Vino incoa’ omule ! a auzit vocea sotiei din odaia de alaturi.
-Ce e femeie?
-Ia uite ce scrie zapacitul acesta pe blog…
N-o mai auzea, pentru ca si-a zarit modelul blogului intre ochi…Culorile celea cu care s-a jucat de mii de ori, le-a potrivit asa cum stia el mai bine si...ultimul sau titlu…de dimineata.
Gainusa ceea fidela era femeia sa.
Nici blonda, nici titoasa…
In schimb…fidela.
Traia pe lume un blogger. El inca nu stia ca e unul dintre cei care se incepe cu litera "b". Urma sa se descopere pe sine insusi, un pic mai tirziu, in tot sensul celor 7 litere aranjate in ordinea cuvenita. Pentru ca omul avea acces nelimitat la net, pe linga treburile cotidiene, vizita cite-un forum pe ici colo, mai citea, mai facea cite-un comentariu acid sau cochet si se linistea pentru o vreme. Pina intr-un moment de plictis extrem, cind ii veni in cap sa-si faca un blog. Al sau personal.
Nu era o ambitie ca a altor bloggeri, care visau sa poarte cravata nu doar in lumea reala dar si cea virtuala. Nu. Era doar un capriciu de moment. Lasa sa fie, si-a zis, numai sa nu ma simt singur. Deci, si-a marcat spatiul virtual cu un nume si…a lasat usile deschise pentru toata lumea.
Scria in fiecare zi, tot ce-i trecea prin cap. Avea si cite-un comentariu pe ici colo. Si parca incepu sa-i placa. Dar, vizitind intr-o buna zi blogul lui cristal si numarind in partea dreapta cinci casute cu forme si culori interesante, s-a gindit ca anume una din casutele celea nu-i ajunge blogului sau. Si-a deschis repejor un cont de monitorizare a utilizatorilor si a inceput sa astepte "victimele" ca o vulpe isteata ce astepta cu rabdare sa numere gainusele curioase din cotet.
Inca n-ati ajuns la erectie? Iaca-iaca, amus-amus ?
Mergem mai departe!
Si gainusele au inceput a-si scoate capsoarele, adica IP-rile :)
Si chiar daca erau doar citeva, omul nostru se simtea acum ca un adevarat blogger. In toate cele 7 litere.
De citeva ori pe zi deschidea cotetul cu parola, le numara, le mingiia cu privirea si scria…Pentru ele scria. Le incuraja sa depuna ousoare, ca sa se inmulteasca. Nu prea ii reusea. Poate ca cocosul avea saminta slaba, sau poate ca gainele fugeau de el. In fine…peisajul raminea neschimbat.
Dar intr-o zi, sau poate ca era noapte totusi, a observat prin statisticile sale o gainusa…mai deosebita, nu ca altele. Una foarte fidela. Cu acelasi IP 81.242.255.212
Numarul acesta il stia pe de rost. Era ca un cod secret al fericirii sale. Fantasma siropos pe el zi si noapte. Se intreba de o mie de ori : oare cine se ascunde in spatele lui? Precis ca o femeie. Aaaah, si neaparat e blonda, da-da-da, cu titisoarele grele sprijinite pe tastatura si degetele fine dind click pe adresa blogului sau. Mmmmm…
Am atins culmea sau inca nu?
Dinamo!
-Bogdaaaaaaaan! Vino incoa’ omule ! a auzit vocea sotiei din odaia de alaturi.
-Ce e femeie?
-Ia uite ce scrie zapacitul acesta pe blog…
N-o mai auzea, pentru ca si-a zarit modelul blogului intre ochi…Culorile celea cu care s-a jucat de mii de ori, le-a potrivit asa cum stia el mai bine si...ultimul sau titlu…de dimineata.
Gainusa ceea fidela era femeia sa.
Nici blonda, nici titoasa…
In schimb…fidela.
Puterea tacerii
Barbatilor le plac femeile care nu vorbesc mult.
Femeile destepte stiu cind trebuie sa taca ;)
El i-a spus: Stii? Imi plac femeile. Nu pot ramine doar cu una singura.
Ea a zimbit.
El i-a spus: Sunt liber. Nu sunt dator nimanui cu nimic.
Ea si-a aprins o tigara si a plecat ochii.
El a continuat: Imi plac femeile care ma inteleg si nu incearca sa-mi ingradeasca libertatea.
Ea a chicotit usor si a expirat fumul de tigara.
El i-a spus: Hai sa petrecem seara impreuna, imi placi la nebunie.
Ea a stins tigara si l-a privit drept in ochi.
El a inteles ca ea nu era impotriva.
El i-a spus: Presupun ca ai avut multi barbati.
Ea l-a imbratisat si s-a lipit cu tandrete de pieptul lui.
El a intrebat mai tirziu: Ti-a fost bine cu mine?
Ea a inchis ochii si l-a sarutat.
Dimineata, inainte de plecare, el i-a spus: A fost minunat, dar as dori sa ramina intre noi.
Ea si-a intins mina si a scuturat un firicel de praf invizibil de pe umarul lui.
El: Poate c-am sa te mai sun.
Ea a facut semn din cap si a inchis ferm usa dupa el.
El i-a sunat in aceeasi seara.
Ea nu era acasa.
El a reusit s-o gaseasca la numarul ei de telefon portabil abia seara tirziu.
Ea i-a permis sa vina abia peste o saptamina.
El a intrebat-o: Ei, cum te-ai distrat fara mine?
Ea a zimbit si i-a propus o cafea.
El ii suna aproape in fiecare zi.
Ea nu raspundea de fiecare data.
El venea s-o viziteze doar cind ea ii permitea.
Ea nu-i explica de ce invitatiile erau atit de rare.
El a inteles ca vrea sa fie doar cu ea.
El isi iesea din fire cind ea nu raspundea la apelurile lui.
El isi iesea din minti cind cineva ii spunea ca a vazut-o cu altul.
El vroia ca toata lumea sa afle despre relatia lor.
Ea era contra.
El vroia ca ea sa fie doar a lui.
El a venit la ea cu un buchet imens de trandafiri rosii.
Ea a luat florile si l-a rugat sa nu mai vina fara invitatie.
El vroia s-o ia de sotie.
Ea i-a raspuns: Tin mult la libertatea mea.
El si-a aprins o tigara cu miinile tremurinde.
Ea i-a spus: Sunt libera, intelegi? Si nu sunt datoare nimanui cu nimic.
Lui i s-a parut ca inima i s-a oprit pe loc.
Ea i-a spus: Si nu vreau sa schimb nimic.
Din pacate, nu cunosc autorul. Textul a fost postat pe un forum cu ceva timp in urma, fara referinte.
Doar traducerea imi apartine.
Femeile destepte stiu cind trebuie sa taca ;)
El i-a spus: Stii? Imi plac femeile. Nu pot ramine doar cu una singura.
Ea a zimbit.
El i-a spus: Sunt liber. Nu sunt dator nimanui cu nimic.
Ea si-a aprins o tigara si a plecat ochii.
El a continuat: Imi plac femeile care ma inteleg si nu incearca sa-mi ingradeasca libertatea.
Ea a chicotit usor si a expirat fumul de tigara.
El i-a spus: Hai sa petrecem seara impreuna, imi placi la nebunie.
Ea a stins tigara si l-a privit drept in ochi.
El a inteles ca ea nu era impotriva.
El i-a spus: Presupun ca ai avut multi barbati.
Ea l-a imbratisat si s-a lipit cu tandrete de pieptul lui.
El a intrebat mai tirziu: Ti-a fost bine cu mine?
Ea a inchis ochii si l-a sarutat.
Dimineata, inainte de plecare, el i-a spus: A fost minunat, dar as dori sa ramina intre noi.
Ea si-a intins mina si a scuturat un firicel de praf invizibil de pe umarul lui.
El: Poate c-am sa te mai sun.
Ea a facut semn din cap si a inchis ferm usa dupa el.
El i-a sunat in aceeasi seara.
Ea nu era acasa.
El a reusit s-o gaseasca la numarul ei de telefon portabil abia seara tirziu.
Ea i-a permis sa vina abia peste o saptamina.
El a intrebat-o: Ei, cum te-ai distrat fara mine?
Ea a zimbit si i-a propus o cafea.
El ii suna aproape in fiecare zi.
Ea nu raspundea de fiecare data.
El venea s-o viziteze doar cind ea ii permitea.
Ea nu-i explica de ce invitatiile erau atit de rare.
El a inteles ca vrea sa fie doar cu ea.
El isi iesea din fire cind ea nu raspundea la apelurile lui.
El isi iesea din minti cind cineva ii spunea ca a vazut-o cu altul.
El vroia ca toata lumea sa afle despre relatia lor.
Ea era contra.
El vroia ca ea sa fie doar a lui.
El a venit la ea cu un buchet imens de trandafiri rosii.
Ea a luat florile si l-a rugat sa nu mai vina fara invitatie.
El vroia s-o ia de sotie.
Ea i-a raspuns: Tin mult la libertatea mea.
El si-a aprins o tigara cu miinile tremurinde.
Ea i-a spus: Sunt libera, intelegi? Si nu sunt datoare nimanui cu nimic.
Lui i s-a parut ca inima i s-a oprit pe loc.
Ea i-a spus: Si nu vreau sa schimb nimic.
Din pacate, nu cunosc autorul. Textul a fost postat pe un forum cu ceva timp in urma, fara referinte.
Doar traducerea imi apartine.
luni, iunie 02, 2008
Cauchemar-ul soacrei
Pina la virsta de 25 ani mai credeam ca o privire fixata pe decolteul sau fesele mele putea fi interpretata doar astfel: "sarut mina domnisoara". De la 25 ani in sus am inceput sa am niste dubii in privinta interpretarii. Acum, la virsta "cind deacum nu ma tem sa ma fut*, dar n-am cu cine :))))", vorba unei prietene de-a mele, stiu bine ca o privire asupra mea poate spune multe. De cele mai dese ori se rezuma la: "Distinsa doamna, nu vreti sa luati pozitia "caprei"? Multumesc anticipat". Si eu nu ma supar, eu profit (in gind), pentru ca stiu bine ca peste o duzina de anisori, orice barbat de la 3 ani pina la 83 ani, se va gindi doar sa-mi sarute mina tremurinda si sa fuuuuuuuuuga!
Revelatia cu pozitia m-a vizitat in ziua cind socrul mic a avut neatentia sa-mi spuna la ce s-a gindit atunci cind m-a zarit personalitatea remarcabila pentru prima data. Indignarea mea a luat proportii mari de tot, pentru ca in ziua cind m-a vazut, eram decenta intruchipata: nici fusta mini, nici tocuri, nici… Am avut si eu neatentia sa-i trag o ciubota peste spinare, pentru sinceritate, fapt ce-am regretat mult. Pentru ca dupa ce m-am racit un pic, ma tot rodea curiozitatea sa aflu detalii despre pozitia in care jucam rolul principal. L-am intrebat pe socrul mic, dar el n-a mai indraznit sa-si mai puna mintea cu mine. Inca nu-i trecuse vinataia de la prima ciubota incasata.
Pina aici a fost introducerea (dupa cum ati inteles).
Deseori ma viziteaza un cauchemar care nu ma lasa nici azi, chiar daca nu mai sunt demult studenta. Deci, se facea ca eram inca studenta, chinuita intre ore si lucru, cu ochi rosii de nesomn si o mie de griji pentru teza si alte examene. Si iaca imi apare in fata mea un domn, vechi si noduros ca un stejar, dar inca cu niste forte care ii permite sa se mai tina in picioare. Nu stiu de ce, dar era imbracat in haine militare de razboi, cu cizme pina la genunchi, lustruite bine, cu chepka pe-o ureche si…of-of-of cu o privire de ceea ca a unui motan care se linge pe bot la vederea unei ulcele cu smintina. Sau ... daca traducem privirea la realitatea de azi, spunea ceva de genul: "ei, papuso, ready?" Iar o voce invizibila ma anunta : "Depinde de tine ce alegere faci acum: studenta chinuita cu probleme sau… maritata cu cizmele lustruite si… fara probleme". Eu atunci incerc sa intreb vocea ceea: "dar alta solutie nu-i?"
Ha-ha-ha-ha, incepe sa rida domnul cu chepka.
Nuuuuuuuuuuuuuu-i!!!!!!
La momentul acesta tresar speriata si…aud un pooooock!
Ma trezesc. Imi dau seama c-am futbolit cu piciorul laptop-ul de pe pat (ca adorm cu el).
Cosmarul meu s-a transformat in realitate. Sa ma vedeti cum alergam repede la bucatarie pe un picior si cu lap-ul sibtioara sa-l conectez repejor sa vad daca inca era viu.
Uuuuuuuufff, merge. A suferit deja a doua aterizarea brutala si…merge. Azi dimineata l-am pupat in frunte pe socrul mic, el insa, nu stia ca pupul cela era pentru ca o ales bine marca laptop-lui. Ca-i rezistent dracul ;)
*n-am schimbat cuvintul ca sa nu se supere autoarea :)
Revelatia cu pozitia m-a vizitat in ziua cind socrul mic a avut neatentia sa-mi spuna la ce s-a gindit atunci cind m-a zarit personalitatea remarcabila pentru prima data. Indignarea mea a luat proportii mari de tot, pentru ca in ziua cind m-a vazut, eram decenta intruchipata: nici fusta mini, nici tocuri, nici… Am avut si eu neatentia sa-i trag o ciubota peste spinare, pentru sinceritate, fapt ce-am regretat mult. Pentru ca dupa ce m-am racit un pic, ma tot rodea curiozitatea sa aflu detalii despre pozitia in care jucam rolul principal. L-am intrebat pe socrul mic, dar el n-a mai indraznit sa-si mai puna mintea cu mine. Inca nu-i trecuse vinataia de la prima ciubota incasata.
Pina aici a fost introducerea (dupa cum ati inteles).
Deseori ma viziteaza un cauchemar care nu ma lasa nici azi, chiar daca nu mai sunt demult studenta. Deci, se facea ca eram inca studenta, chinuita intre ore si lucru, cu ochi rosii de nesomn si o mie de griji pentru teza si alte examene. Si iaca imi apare in fata mea un domn, vechi si noduros ca un stejar, dar inca cu niste forte care ii permite sa se mai tina in picioare. Nu stiu de ce, dar era imbracat in haine militare de razboi, cu cizme pina la genunchi, lustruite bine, cu chepka pe-o ureche si…of-of-of cu o privire de ceea ca a unui motan care se linge pe bot la vederea unei ulcele cu smintina. Sau ... daca traducem privirea la realitatea de azi, spunea ceva de genul: "ei, papuso, ready?" Iar o voce invizibila ma anunta : "Depinde de tine ce alegere faci acum: studenta chinuita cu probleme sau… maritata cu cizmele lustruite si… fara probleme". Eu atunci incerc sa intreb vocea ceea: "dar alta solutie nu-i?"
Ha-ha-ha-ha, incepe sa rida domnul cu chepka.
Nuuuuuuuuuuuuuu-i!!!!!!
La momentul acesta tresar speriata si…aud un pooooock!
Ma trezesc. Imi dau seama c-am futbolit cu piciorul laptop-ul de pe pat (ca adorm cu el).
Cosmarul meu s-a transformat in realitate. Sa ma vedeti cum alergam repede la bucatarie pe un picior si cu lap-ul sibtioara sa-l conectez repejor sa vad daca inca era viu.
Uuuuuuuufff, merge. A suferit deja a doua aterizarea brutala si…merge. Azi dimineata l-am pupat in frunte pe socrul mic, el insa, nu stia ca pupul cela era pentru ca o ales bine marca laptop-lui. Ca-i rezistent dracul ;)
*n-am schimbat cuvintul ca sa nu se supere autoarea :)
duminică, iunie 01, 2008
Două bile roşioare, strălucesc frumos la soare...
Aseară căutam ghicitori pentru copii. Şi, ştiţi voi...că cine caută bine, găseşte mai mult decît poate duce.
Deci, am căutat, am găsit şi m-am pus pe gînduri, ca soacra între scînduri. :))))
Iaca nişte perluţe. Antrenaţi-vă, sănătoşi :)
Zzz. zzz Zzz. zzz.
Eu sunt mititică
Dar tare voinică
Frec cu putere.
Nu simţi nici o durere
(îmi trebuie trei de estea la gospodărie;)))
Cinci pitici
Cinci voinici
Cît îi vezi de mititei
Poţi să faci orice din ei.
(de acord, cînd îi antrenezi bine)
Am o floare curgătoare,
Cu petale argintii.
De e vară,
De e iarnă,
E iubită de vecini.
(dar la noi în mahală îs vreo trei flori de estea, aşa că... veniţi în ospeţie)
Avem o copiliţă.
Cu nouă rochiţe
Cînd o dezbrăcăm
Din ochi lăcrimăm.
(şi bani în chiloţi îi băgăm)
Fîs. fîs. Fîs. fîs,
Înainte de plecare.
Viu şi eu în grabă mare.
Frec cu grija, frec de zor,
Dau şi eu un ajutor.
(Şi eu m-am gîndit repejor la soacră. La o soacră mare bineînteles;))))
Deci, am căutat, am găsit şi m-am pus pe gînduri, ca soacra între scînduri. :))))
Iaca nişte perluţe. Antrenaţi-vă, sănătoşi :)
Zzz. zzz Zzz. zzz.
Eu sunt mititică
Dar tare voinică
Frec cu putere.
Nu simţi nici o durere
(îmi trebuie trei de estea la gospodărie;)))
Cinci pitici
Cinci voinici
Cît îi vezi de mititei
Poţi să faci orice din ei.
(de acord, cînd îi antrenezi bine)
Am o floare curgătoare,
Cu petale argintii.
De e vară,
De e iarnă,
E iubită de vecini.
(dar la noi în mahală îs vreo trei flori de estea, aşa că... veniţi în ospeţie)
Avem o copiliţă.
Cu nouă rochiţe
Cînd o dezbrăcăm
Din ochi lăcrimăm.
(şi bani în chiloţi îi băgăm)
Fîs. fîs. Fîs. fîs,
Înainte de plecare.
Viu şi eu în grabă mare.
Frec cu grija, frec de zor,
Dau şi eu un ajutor.
(Şi eu m-am gîndit repejor la soacră. La o soacră mare bineînteles;))))
sâmbătă, mai 31, 2008
Ceasul cu pendul
Socrul mic doarme. Soacra mică sta pe gînduri. Gîndurile roiesc asupra unui ceas mare cu pendul, proaspăt cumpărat de socru mic. Acesta iși așteaptă clipa cînd va fi agățat pe peretele vis-à-vis de bibliotecă. Evenimentul trebuie sa se produca azi și soacra mică abia așteaptă să vadă cum se scurge timpul prin bijuteria asta de 10 kg de la care nu-și poate rupe ochii.
Prima dată am văzut un ceas cu pendul într-un episod cu Sherlock Holmes. Apoi la muzeu. Nu demult într-un magazin de anticariat. Nici n-am îndrăznit vreodată să mă gîndesc c-aș putea avea unul acasă. Mi se parea un lux imposibil, care se transmite fie prin moștenire, fie … cred că tot numai prin moștenire.
Și iaca acum stau și-l privesc și nu-mi vine a crede că-i al meu. Mi l-au adus, atît de frumos și elegant (și atenție, fara CUC) apoi m-au întrebat: îl vrei? iar eu, cu răsuflarea întretăiata de surprindere și un pic jenată n-am putut să răspund ceva mai inteligent decît: aha.
N-o sa ma credeți dar am impresia ca ceasul acesta e viu și el, numai că nu se mișcă pentru că doarme acum. Abia aștept să se trezească socrul mic și… ceasul.
Mă duc să mănînc o înghețată și sa ma gîndesc la un prenume pentru el, că face parte din familie deja ;)
L.E.
Oameni buni, ceasul meu nu numai că-i mai frumos şi mai elegant decît mine, dar şi mai deştept!
La fiecare primele 15 min, cînta cam aşa:
tam-tam-tam-tam
La juma de oră:
tam-tam-tam-tam-tam-tam-tam-tam
La 45 min
mai adăugaţi la cele precedente încă 4 tam-uri
La ora exactă cîntă toată melodia şi ora care trebuie.
Într-un cuvînt, sunt satisfăcută, dar...oleacă complexată totuşi.
Două capuri mai deştepte decît mine sub acelaşi acoperiş e prea greu de suportat ;)
Prima dată am văzut un ceas cu pendul într-un episod cu Sherlock Holmes. Apoi la muzeu. Nu demult într-un magazin de anticariat. Nici n-am îndrăznit vreodată să mă gîndesc c-aș putea avea unul acasă. Mi se parea un lux imposibil, care se transmite fie prin moștenire, fie … cred că tot numai prin moștenire.
Și iaca acum stau și-l privesc și nu-mi vine a crede că-i al meu. Mi l-au adus, atît de frumos și elegant (și atenție, fara CUC) apoi m-au întrebat: îl vrei? iar eu, cu răsuflarea întretăiata de surprindere și un pic jenată n-am putut să răspund ceva mai inteligent decît: aha.
N-o sa ma credeți dar am impresia ca ceasul acesta e viu și el, numai că nu se mișcă pentru că doarme acum. Abia aștept să se trezească socrul mic și… ceasul.
Mă duc să mănînc o înghețată și sa ma gîndesc la un prenume pentru el, că face parte din familie deja ;)
L.E.
Oameni buni, ceasul meu nu numai că-i mai frumos şi mai elegant decît mine, dar şi mai deştept!
La fiecare primele 15 min, cînta cam aşa:
tam-tam-tam-tam
La juma de oră:
tam-tam-tam-tam-tam-tam-tam-tam
La 45 min
mai adăugaţi la cele precedente încă 4 tam-uri
La ora exactă cîntă toată melodia şi ora care trebuie.
Într-un cuvînt, sunt satisfăcută, dar...oleacă complexată totuşi.
Două capuri mai deştepte decît mine sub acelaşi acoperiş e prea greu de suportat ;)
Ghidul pentru neveste tinere pe la 1900
Pe urmele "regulamentului" de ieri , cum s-ar zice ;))))).
Desi e fenomenala evolutia moravurilor din vremurile ghidului de mai jos, nu m-a mira daca ...unele femei chiar si in zilele noastre pastreaza acest comportament.
Din Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital intru Marea Sanctitate Spirituala a acestei Binecuvantate Comuniuni si intru Gloria lui Dumnezeu ,
de Ruth Smythers, mult iubita sotie a Reverendului L.D. Smythers
Pentru gingasa tanara femeie care a beneficiat de o buna educatie in Legile Domnului, ziua nuntii este, atat cea mai fericita cat si cea mai terifianta zi din viata ei. Pe de o parte este nunta in sine, in care mireasa este atractia centrala intr-o frumoasa si inspirata ceremonie, simbolizand triumful ei in a-si asigura un barbat care sa ii indeplineasca toate nevoile pentru tot restul vietii. Pe de alta parte este noaptea nuntii, in cursul careia mireasa trebuie sa platesca tributul, ca sa spunem asa, infruntand pentru prima oara teribila experienta a sexului.
1. Este inutil, in majoritatea cazurilor, ca mireasa sa incerce sa refuze o initiativa sexuala din partea mirelui. In timp ce barbatul ideal s-ar apropia de sotia sa doar la cererea acesteia si doar in scopul procrearii, asemenea nobilitate si lipsa de egoism nu poate fi asteptata din partea barbatilor obisnuiti. Majoritatea barbatilor va cere sa i se ofere sex aproape in fiecare zi. Mireasa inteleapta va permite maxim doua scurte experiente sexuale saptamanal, in timpul primelor luni de dupa casatorie. Apoi, odata cu trecerea vremii, va trebui sa faca orice efort pentru a reduce aceasta frecventa. O sotie buna trebuie sa ajunga sa reduca contactele sexuale la unul pe saptamana inainte de incheierea primului an de casatorie si la unul pe luna pana la sfaritul celui de-al cincilea an.
2. Sexul, atunci cand nu poate fi prevenit, va fi practicat doar in intuneric total. Multe femei au gasit util sa doarma imbracate noaptea: ele purtand camasi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc imbracate in camere separate si nu trebuiesc indepartate in timpul actului sexual. Astfel, doar o minima parte din piele este expusa.
4. Odata ce si-a pus camasa si a stins toate luminile din camera, mireasa trebuie sa se intinda tacuta in pat si sa astepte sosirea mirelui. Cand acesta intra in odaie, bajbaind prin intuneric, femeia nu trebuie sa scoata niciun sunet pentru a-l ghida in directia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de incurajare. Trebuie sa il lase sa se chinuie si sa spere ca se va impiedica si se va rani usor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. Daca incearca sa o sarute pe buze, sotia trebuie sa intoarca usor capul, astfel incat sarutul sa fie pe obraz. Daca incearca sa ii sarute palmele, va trebui sa stranga pumnii. Daca incearca sa ii ridice camasa si sa o sarute in orice alt loc, ea trebuie sa isi traga rapid camasa la loc, sa sara din pat si sa pretinda ca trebuie sa mearga urgent la toaleta. Aceste actiuni ii vor tempera dorinta de a o saruta in locuri interzise.
5. Nevasta inteleapta ii va permite sotului sa ii ridice camasa nu mai sus de talie, in timp ce el isi va desface doar partea din afata a pijamalei, pentru realizarea conectarii. In timp ce el pufaie si gafaie, ea va ramane perfect tacuta sau va purta conversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, sotia va ramane perfect nemiscata si, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme in timpul actului sexual. Imediat ce sotul a incheiat treaba, sotia va incepe sa se planga de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de catre sot.
Iaca asa.
Nu stiu cum pe voi, dar pe mine camasa ridicata nu mai sus de talie, chiar m-a excitat oleaca. :))))
P.S. Nici nu banuieste socrul mic ce surpriza il asteapta seara asta. Sa vedem cita rabdare a avea :))))
Desi e fenomenala evolutia moravurilor din vremurile ghidului de mai jos, nu m-a mira daca ...unele femei chiar si in zilele noastre pastreaza acest comportament.
Din Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital intru Marea Sanctitate Spirituala a acestei Binecuvantate Comuniuni si intru Gloria lui Dumnezeu ,
de Ruth Smythers, mult iubita sotie a Reverendului L.D. Smythers
Pentru gingasa tanara femeie care a beneficiat de o buna educatie in Legile Domnului, ziua nuntii este, atat cea mai fericita cat si cea mai terifianta zi din viata ei. Pe de o parte este nunta in sine, in care mireasa este atractia centrala intr-o frumoasa si inspirata ceremonie, simbolizand triumful ei in a-si asigura un barbat care sa ii indeplineasca toate nevoile pentru tot restul vietii. Pe de alta parte este noaptea nuntii, in cursul careia mireasa trebuie sa platesca tributul, ca sa spunem asa, infruntand pentru prima oara teribila experienta a sexului.
1. Este inutil, in majoritatea cazurilor, ca mireasa sa incerce sa refuze o initiativa sexuala din partea mirelui. In timp ce barbatul ideal s-ar apropia de sotia sa doar la cererea acesteia si doar in scopul procrearii, asemenea nobilitate si lipsa de egoism nu poate fi asteptata din partea barbatilor obisnuiti. Majoritatea barbatilor va cere sa i se ofere sex aproape in fiecare zi. Mireasa inteleapta va permite maxim doua scurte experiente sexuale saptamanal, in timpul primelor luni de dupa casatorie. Apoi, odata cu trecerea vremii, va trebui sa faca orice efort pentru a reduce aceasta frecventa. O sotie buna trebuie sa ajunga sa reduca contactele sexuale la unul pe saptamana inainte de incheierea primului an de casatorie si la unul pe luna pana la sfaritul celui de-al cincilea an.
2. Sexul, atunci cand nu poate fi prevenit, va fi practicat doar in intuneric total. Multe femei au gasit util sa doarma imbracate noaptea: ele purtand camasi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc imbracate in camere separate si nu trebuiesc indepartate in timpul actului sexual. Astfel, doar o minima parte din piele este expusa.
4. Odata ce si-a pus camasa si a stins toate luminile din camera, mireasa trebuie sa se intinda tacuta in pat si sa astepte sosirea mirelui. Cand acesta intra in odaie, bajbaind prin intuneric, femeia nu trebuie sa scoata niciun sunet pentru a-l ghida in directia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de incurajare. Trebuie sa il lase sa se chinuie si sa spere ca se va impiedica si se va rani usor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. Daca incearca sa o sarute pe buze, sotia trebuie sa intoarca usor capul, astfel incat sarutul sa fie pe obraz. Daca incearca sa ii sarute palmele, va trebui sa stranga pumnii. Daca incearca sa ii ridice camasa si sa o sarute in orice alt loc, ea trebuie sa isi traga rapid camasa la loc, sa sara din pat si sa pretinda ca trebuie sa mearga urgent la toaleta. Aceste actiuni ii vor tempera dorinta de a o saruta in locuri interzise.
5. Nevasta inteleapta ii va permite sotului sa ii ridice camasa nu mai sus de talie, in timp ce el isi va desface doar partea din afata a pijamalei, pentru realizarea conectarii. In timp ce el pufaie si gafaie, ea va ramane perfect tacuta sau va purta conversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, sotia va ramane perfect nemiscata si, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme in timpul actului sexual. Imediat ce sotul a incheiat treaba, sotia va incepe sa se planga de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de catre sot.
Iaca asa.
Nu stiu cum pe voi, dar pe mine camasa ridicata nu mai sus de talie, chiar m-a excitat oleaca. :))))
P.S. Nici nu banuieste socrul mic ce surpriza il asteapta seara asta. Sa vedem cita rabdare a avea :))))
vineri, mai 30, 2008
Sexul între domnii și doamnele adevărate ;)
(intrare interzisa minorilor)
Un domn şi o doamnă adevarată se supun unor reguli de cuviinţă chiar şi în timpul sexului. Dacă sunteţi unul din cei doi, cu siguranţă că nu aţi încălcat niciodată vreun punct din cele descrise mai jos. Primiţi sincere felicitări şi continuaţi să respectaţi regulamentul cu sfinţenie. Iar pentru cei care încă nu s-au dezmieticit cum e să faci sex cu un gentleman sau cu o lady adevărată, citiţi cu luare aminte regulamentul oferit generos în cele mai bune intenţii:
1. Afirmaţia "sexul încă nu e un motiv pentru a face cunostinţă" e deja uşor perimată. Chiar dacă luăm afirmaţia aceasta ca bază, sexul, totuşi, încă nu e un motiv suficient pentru a trece direct la "tutuială". Adresaţi-vă partenerului prin Dvs şi numele său : Dna Flocea, Dna Portocală, Dl Sfîrc, Dl Regulatu.
2. O doamnă adevărată nu produce zgomot cînd bea sau cînd suge.
3. Nu știți care este poziţia decentă pe care o adoptă un gentleman adevărat? Specialiştii de etichetă s-au zbuciumat cîţiva ani pentru a alege una din cele două variante: poziţia "misionarului" sau poziţia "caprei" (pe din spate), ca în cele din urmă să aleagă … "capra"! Deci, asta e.
4. Cînd doamna e rugată să ia poziţia "caprei", domnul nu trebuie să uite să-şi ceară scuze în prealabil de incomoditatea provocată pentru coatele fragile pe care doamna urmează să se sprijine graţios.
5. Cînd doamna se află în poziţia "caprei" iar domnul îndeseşte ritmul fricţiunilor, e preferabil ca acesta să-şi țină testiculele în mâna şi să nu le lase să pocnească pe fesele doamnei producînd zgomote de amicoşon. Sexul încă nu e un motiv pentru astfel de libertăţi.
6. Domnul trebuie să aiba grijă ca actul sexual să se producă doar prin orificiile oferite generos de doamnă şi nu cumva să-şi permită explorarea altor orificii fără permisiunea acesteia. Astfel de gesturi necontrolate ar putea perturba o posibilă relaţie galantă între parteneri.
7. În timpul actului sexual, doamna şi domnul trebuie să zîmbească. Un partener educat păstrează zîmbetul chiar şi atunci cînd gura îi este ocupată şi arată cu tot chipul că îndată ce situaţia îi va permite, va relua cu placere discuţia mondena.
8. În principiu, actul sexual presupune şi o anumită etică în comunicare. Aici opiniile experţilor sunt partajate. Conservatorii consideră că subiectul discuţiei nu trebuie să atingă actul în sine, cuplarea adică, şi partenerii ar trebui să se comporte de parcă nimic ieşit din comun nu s-ar fi întîmplat între ei. Se alege o temă neutră de discuţie. Despre timp, de exemplu. Cercetătorii contemporani, însă, sunt de părerea că subiectul trebuie să evoce spiritul romantic al relaţiei. Şi în cele din urmă, reprezentanţii şcolii extremale susţin că discuţia trebuie să fie axată nemijlocit pe actul sexual. Regulamentul dat insistă, totuşi, ca partenerii să se manifeste doar printr-o discuţie uşor cochetă. Dacă doamna e în stare să pronunţe fără jenă aşa cuvinte ca "pedicel" sau "preflorație" atunci se poate de discutat despre polenizarea florilor. Domnul, şi el, trebuie să fie atent la vorbe ca să nu şocheze prea tare doamna prin cuvinte de genul "trompa bondarului" sau "gimnosperme".
9. După actul sexual, domnul şi doamna trebuie să-şi ceara scuze elegant unul de la altul.
(ideea textului nu-mi aparține, am făcut doar o traducere liberă...pe alocuri chiar foaaaarte liberă :)))
Un domn şi o doamnă adevarată se supun unor reguli de cuviinţă chiar şi în timpul sexului. Dacă sunteţi unul din cei doi, cu siguranţă că nu aţi încălcat niciodată vreun punct din cele descrise mai jos. Primiţi sincere felicitări şi continuaţi să respectaţi regulamentul cu sfinţenie. Iar pentru cei care încă nu s-au dezmieticit cum e să faci sex cu un gentleman sau cu o lady adevărată, citiţi cu luare aminte regulamentul oferit generos în cele mai bune intenţii:
1. Afirmaţia "sexul încă nu e un motiv pentru a face cunostinţă" e deja uşor perimată. Chiar dacă luăm afirmaţia aceasta ca bază, sexul, totuşi, încă nu e un motiv suficient pentru a trece direct la "tutuială". Adresaţi-vă partenerului prin Dvs şi numele său : Dna Flocea, Dna Portocală, Dl Sfîrc, Dl Regulatu.
2. O doamnă adevărată nu produce zgomot cînd bea sau cînd suge.
3. Nu știți care este poziţia decentă pe care o adoptă un gentleman adevărat? Specialiştii de etichetă s-au zbuciumat cîţiva ani pentru a alege una din cele două variante: poziţia "misionarului" sau poziţia "caprei" (pe din spate), ca în cele din urmă să aleagă … "capra"! Deci, asta e.
4. Cînd doamna e rugată să ia poziţia "caprei", domnul nu trebuie să uite să-şi ceară scuze în prealabil de incomoditatea provocată pentru coatele fragile pe care doamna urmează să se sprijine graţios.
5. Cînd doamna se află în poziţia "caprei" iar domnul îndeseşte ritmul fricţiunilor, e preferabil ca acesta să-şi țină testiculele în mâna şi să nu le lase să pocnească pe fesele doamnei producînd zgomote de amicoşon. Sexul încă nu e un motiv pentru astfel de libertăţi.
6. Domnul trebuie să aiba grijă ca actul sexual să se producă doar prin orificiile oferite generos de doamnă şi nu cumva să-şi permită explorarea altor orificii fără permisiunea acesteia. Astfel de gesturi necontrolate ar putea perturba o posibilă relaţie galantă între parteneri.
7. În timpul actului sexual, doamna şi domnul trebuie să zîmbească. Un partener educat păstrează zîmbetul chiar şi atunci cînd gura îi este ocupată şi arată cu tot chipul că îndată ce situaţia îi va permite, va relua cu placere discuţia mondena.
8. În principiu, actul sexual presupune şi o anumită etică în comunicare. Aici opiniile experţilor sunt partajate. Conservatorii consideră că subiectul discuţiei nu trebuie să atingă actul în sine, cuplarea adică, şi partenerii ar trebui să se comporte de parcă nimic ieşit din comun nu s-ar fi întîmplat între ei. Se alege o temă neutră de discuţie. Despre timp, de exemplu. Cercetătorii contemporani, însă, sunt de părerea că subiectul trebuie să evoce spiritul romantic al relaţiei. Şi în cele din urmă, reprezentanţii şcolii extremale susţin că discuţia trebuie să fie axată nemijlocit pe actul sexual. Regulamentul dat insistă, totuşi, ca partenerii să se manifeste doar printr-o discuţie uşor cochetă. Dacă doamna e în stare să pronunţe fără jenă aşa cuvinte ca "pedicel" sau "preflorație" atunci se poate de discutat despre polenizarea florilor. Domnul, şi el, trebuie să fie atent la vorbe ca să nu şocheze prea tare doamna prin cuvinte de genul "trompa bondarului" sau "gimnosperme".
9. După actul sexual, domnul şi doamna trebuie să-şi ceara scuze elegant unul de la altul.
(ideea textului nu-mi aparține, am făcut doar o traducere liberă...pe alocuri chiar foaaaarte liberă :)))
joi, mai 29, 2008
Nivelul critic
Dacă prima literă din formula magică PMS înseamnă pre (cam pentru toate femeile), apoi la mine prefixul e diametral opus. Pre-ul ăsta întîrzie mereu şi se transformă în post. De la locul termenilor, însa, suma nu se schimbă. Efectul e acelaşi: adică de kkt.
Nu stiu cum e la pre, dar la post, de cum ma scol dimineaţa îmi sar repejor draci între ochi că nici nu reuşesc să mă dezmieticesc, păsările muţesc, soarele se acunde, iar cu el dispar toate culorile. Mă pomenesc subit într-o lume de umbre, contururi şi căcăţei de cîine pe trotuar. Atunci încă nu disper. Dacă nu văd culori, încerc să-mi alint macar auzul cu ceva vesel: şi ascult muzică, o oră-două ca apoi…iar să-mi apară draci între ochi, verzi de satisfacţie. Fie, îmi zic, să încerc atunci să măninc ceva gustos, să molfăi, să mă calmez. Cu juma de oră în urmă am înţeles că cerul gurii îmi este inflamat. Ce naiba?! Aiurea senzaţie vă spun eu. Cînd nu mai pot mînca nici ciocolată din cauza asta, simt cum încep să scîrţîi din încheieturi. Săgeata radarului lăuntric se apropie simţitor de nivelul critic.
E bine totuşi că perioada asta se termină exact cu cîteva secunde înainte de declanşarea alarmei, că de altfel, mulţi ar fi simţit un ţîuit insuportabil în urechi.
Nu stiu cum e la pre, dar la post, de cum ma scol dimineaţa îmi sar repejor draci între ochi că nici nu reuşesc să mă dezmieticesc, păsările muţesc, soarele se acunde, iar cu el dispar toate culorile. Mă pomenesc subit într-o lume de umbre, contururi şi căcăţei de cîine pe trotuar. Atunci încă nu disper. Dacă nu văd culori, încerc să-mi alint macar auzul cu ceva vesel: şi ascult muzică, o oră-două ca apoi…iar să-mi apară draci între ochi, verzi de satisfacţie. Fie, îmi zic, să încerc atunci să măninc ceva gustos, să molfăi, să mă calmez. Cu juma de oră în urmă am înţeles că cerul gurii îmi este inflamat. Ce naiba?! Aiurea senzaţie vă spun eu. Cînd nu mai pot mînca nici ciocolată din cauza asta, simt cum încep să scîrţîi din încheieturi. Săgeata radarului lăuntric se apropie simţitor de nivelul critic.
E bine totuşi că perioada asta se termină exact cu cîteva secunde înainte de declanşarea alarmei, că de altfel, mulţi ar fi simţit un ţîuit insuportabil în urechi.
miercuri, mai 28, 2008
Angina ucraineasca si flacaii (tot ucraineni)
Pentru ca mai astau azi la pat cu angina mea aiurea, ma napadesc aminti de tot felul. Legate si ele de boala. Cind m-am trezit cu angina prima data in viata, eram departe de casa. Se facea la un "kurort" ucrainean. "Kurortul" cela era mai mult pentru maica-mea, ca pentru mine a fost o tortura din prima pina in ultima zi, plus efecte psihologice pentru citeva luni dupa aceea. Si asta din cauza ca trebuia sa ma scol dimineata pe la 7.30, sa ma car cumintica la sursa ca sa beu apa bihlita si sa-mi insuflu ca matelele mele se purifica, sa urmez toate procedurile cu tot babetul de pe-acolo, iar seara sa admir mosnegaraia cum cinta cu pasiune la garmosca sub copaci.
Se pare ca pe cineva din ceruri chinul meu nu l-a lasat indiferent, astfel incit ca a hotarit sa-mi trimita oleaca de divertisment pe cap. Mi l-a trimis cu salvarea, cu un medic tinerel, care dupa examinare, mi-a luat cu grija mina si i-a zis maicii-mele : "eeeee, fata matale e in stare grava, trebuie transportata de urgenta la spital, cu febra asta nu-i de glumit". Iaca asa m-am pomenit eu cu angina ucraineasca in corp moldovenesc, intr-un spital de fason sovietic, la o ora departare de sursa cu apa bihlita, intr-un hutoras uitat de lume si civilizatie.
Prima seara am dormit singura in salon. A doua seara a sosit o adolescenta fricoasa. Cind am vazut ca bea “furatilin”am intrebat-o curioasa:
-Cum is la gust?
-Amare, si s-a incretit
-Cine ti-a spus sa le bei?
-Sora medicala.
-Vino sa-ti arat ce trebuie sa faci cu pastilele. "Furatilinul" nu se bea, dizolvi citeva pastile in pahar cu apa calduta. Iei paharul, te duci la baie, faci gargare si incepi sa inneci gindacii din cada cu apa din gura. Nu iesi de acolo pina cind nu inneci macar vreo 20 gindaci, altfel nu simti usurare in git.
In a treia seara au aparut inca doua duduite localnice. Ucrainence. Niste blondinete palide. Se susoteau toata ziua intre ele, iar spre seara se incepea un ritual de mai mare dragul sa privesti :))) Aveau un magnetofon "kitaiskii", ascultau muzica si fitiiau bucile dupa hiturile de pe atunci. Bucile erau miscate frumos, chiar profesionist, as spune. La ora 8, zero-zero, se auzea un fluierat indelungat la fereastra. Cineva le transmitea (prin fereastra) ingrendiente pentru un fel de mincare stranie: macaroane (instantaneu, la noi era 1 leu pachetul patrat), rosii, oua, maioneza. Din curiozitate, am gustat si eu melanjul cela bizar la prima vedere, si… am ramas profund satisfacuta de gust. Dupa "cina cea de taina", fetele se pregateau de "iesire", rendez-vous adica. Coafura, machiaj, decolteu, buci reliefate, deodorant turcesc. La ora 23 si niste farimituri, se auzea deja nu unul ci citeva fluieraturi la fereastra. Fetele se catarau cochet pe pervaz si inainte de a pune piciorul pe solul "libertatii" ne rugau sa nu incuiem fereastra pe dinauntru. Se intorceau abia pe la 4-5 dimineata.
Am plecat din spital inaintea lor si nu stiu cit or mai fi stat acolo. Cert este ca scopul lor era ca "libertatea" ceea sa dureze :)
Dar eu acum macar am despre ce sa-mi aduc aminte :)
Se pare ca pe cineva din ceruri chinul meu nu l-a lasat indiferent, astfel incit ca a hotarit sa-mi trimita oleaca de divertisment pe cap. Mi l-a trimis cu salvarea, cu un medic tinerel, care dupa examinare, mi-a luat cu grija mina si i-a zis maicii-mele : "eeeee, fata matale e in stare grava, trebuie transportata de urgenta la spital, cu febra asta nu-i de glumit". Iaca asa m-am pomenit eu cu angina ucraineasca in corp moldovenesc, intr-un spital de fason sovietic, la o ora departare de sursa cu apa bihlita, intr-un hutoras uitat de lume si civilizatie.
Prima seara am dormit singura in salon. A doua seara a sosit o adolescenta fricoasa. Cind am vazut ca bea “furatilin”am intrebat-o curioasa:
-Cum is la gust?
-Amare, si s-a incretit
-Cine ti-a spus sa le bei?
-Sora medicala.
-Vino sa-ti arat ce trebuie sa faci cu pastilele. "Furatilinul" nu se bea, dizolvi citeva pastile in pahar cu apa calduta. Iei paharul, te duci la baie, faci gargare si incepi sa inneci gindacii din cada cu apa din gura. Nu iesi de acolo pina cind nu inneci macar vreo 20 gindaci, altfel nu simti usurare in git.
In a treia seara au aparut inca doua duduite localnice. Ucrainence. Niste blondinete palide. Se susoteau toata ziua intre ele, iar spre seara se incepea un ritual de mai mare dragul sa privesti :))) Aveau un magnetofon "kitaiskii", ascultau muzica si fitiiau bucile dupa hiturile de pe atunci. Bucile erau miscate frumos, chiar profesionist, as spune. La ora 8, zero-zero, se auzea un fluierat indelungat la fereastra. Cineva le transmitea (prin fereastra) ingrendiente pentru un fel de mincare stranie: macaroane (instantaneu, la noi era 1 leu pachetul patrat), rosii, oua, maioneza. Din curiozitate, am gustat si eu melanjul cela bizar la prima vedere, si… am ramas profund satisfacuta de gust. Dupa "cina cea de taina", fetele se pregateau de "iesire", rendez-vous adica. Coafura, machiaj, decolteu, buci reliefate, deodorant turcesc. La ora 23 si niste farimituri, se auzea deja nu unul ci citeva fluieraturi la fereastra. Fetele se catarau cochet pe pervaz si inainte de a pune piciorul pe solul "libertatii" ne rugau sa nu incuiem fereastra pe dinauntru. Se intorceau abia pe la 4-5 dimineata.
Am plecat din spital inaintea lor si nu stiu cit or mai fi stat acolo. Cert este ca scopul lor era ca "libertatea" ceea sa dureze :)
Dar eu acum macar am despre ce sa-mi aduc aminte :)
marți, mai 27, 2008
Despre cum sa vorbim in public. Nu ca politicienii nostri. (p 2)
Despre improvizare
Sunt sigura ca multi dintre voi prefera sa participe la niste dezbateri de opinii decit sa asculte discursuri lungi, plictisitoare, ticsite cu termeni specializati. De ce? Pentru ca anume in timpul dezbaterilor poti auzi replici si riposte interesante (mai ales de la perosane tip Jirinovski;)), reactii fara pregatire, inseparabile de emotiile participantilor si, prin urmare, autentice. Deci, asta e improvizarea, atunci cind trebuie sa raspunzi sau sa ripostezi imediat si convingator, fara repetitii in fata oglinzii.
Pentru ca aceasta sa produca efectul dorit asupra ascultatorilor (nu uitati si de regula celor 3S), tineti cont de urmatoarele lucruri :
1. Nu intrati niciodata in dezbateri daca nu cunoasteti bine subiectul. Se va gasi cineva mai pro ca voi si nu e exclus sa va pomeniti intr-o situatie in care veti incepe sa va bilbiiti in public in lipsa de argumente. Doar cel care cunoaste la perfectie subiectul, are avantajele sa se exprime cu usurinta, fiind increzut in propriile forte. In orice situatie va gasi argumentele necesare ca sa convinga adversarul si auditoriul.
2. Prevedeti exemple de intrebari la care veti trebui sa raspundeti. Intrebati-va mereu : daca voi fi intrebat despre aceasta… cum as raspunde mai convingator?
Veti vedea ca antrenamentul acesta va va prinde bine. De la inceput e mai greu, cu timpul insa veti capata deprinderi. Cind va veti simti pregatit sa raspundeti la maximum de intrebari posibile, va va veti simti liber de emotiile in public si gata sa inteveniti ferm in momentele cele mai indicate.
3. Niciodata sa nu interveniti intr-o discutie daca nu aveti nimic a spune. Nu cautati pe dracul! Veti simti destule reactii jenante la adresa voastra. Nimic nu supara mai tare urechea publicului decit niste banalitati spuse la un moment nepotrivit.
Sunt sigura ca multi dintre voi prefera sa participe la niste dezbateri de opinii decit sa asculte discursuri lungi, plictisitoare, ticsite cu termeni specializati. De ce? Pentru ca anume in timpul dezbaterilor poti auzi replici si riposte interesante (mai ales de la perosane tip Jirinovski;)), reactii fara pregatire, inseparabile de emotiile participantilor si, prin urmare, autentice. Deci, asta e improvizarea, atunci cind trebuie sa raspunzi sau sa ripostezi imediat si convingator, fara repetitii in fata oglinzii.
Pentru ca aceasta sa produca efectul dorit asupra ascultatorilor (nu uitati si de regula celor 3S), tineti cont de urmatoarele lucruri :
1. Nu intrati niciodata in dezbateri daca nu cunoasteti bine subiectul. Se va gasi cineva mai pro ca voi si nu e exclus sa va pomeniti intr-o situatie in care veti incepe sa va bilbiiti in public in lipsa de argumente. Doar cel care cunoaste la perfectie subiectul, are avantajele sa se exprime cu usurinta, fiind increzut in propriile forte. In orice situatie va gasi argumentele necesare ca sa convinga adversarul si auditoriul.
2. Prevedeti exemple de intrebari la care veti trebui sa raspundeti. Intrebati-va mereu : daca voi fi intrebat despre aceasta… cum as raspunde mai convingator?
Veti vedea ca antrenamentul acesta va va prinde bine. De la inceput e mai greu, cu timpul insa veti capata deprinderi. Cind va veti simti pregatit sa raspundeti la maximum de intrebari posibile, va va veti simti liber de emotiile in public si gata sa inteveniti ferm in momentele cele mai indicate.
3. Niciodata sa nu interveniti intr-o discutie daca nu aveti nimic a spune. Nu cautati pe dracul! Veti simti destule reactii jenante la adresa voastra. Nimic nu supara mai tare urechea publicului decit niste banalitati spuse la un moment nepotrivit.
Ploiţa şi clopotele
Cînd aud clopote în timpul zilei înseamna că sunt acasă. Dacă le aud în cursul săptămîinii, aşa ca azi, înseamnă că stau la pat cu ochii spre cerul ce intra în odaie prin fereastra larg deschisă.
Azi cerul e înnourat şi plouă cu stropi mărunţi. Păsările se zbînţiue în cireşul din faţă, miroase a iarbă proaspăt tăiată şi a cafea de la terasa vecinilor.
Un dangăt de clopot se aude ca o ameninţare: o dată, de două ori, de trei... apoi se implică şi cîteva clopote mai mici. Ştiu că toată lumea se uită acum la oră. E amiază.
Se aşterne o liniste de mănăstire. Tainică, comodă, veşnică.
Azi cerul e înnourat şi plouă cu stropi mărunţi. Păsările se zbînţiue în cireşul din faţă, miroase a iarbă proaspăt tăiată şi a cafea de la terasa vecinilor.
Un dangăt de clopot se aude ca o ameninţare: o dată, de două ori, de trei... apoi se implică şi cîteva clopote mai mici. Ştiu că toată lumea se uită acum la oră. E amiază.
Se aşterne o liniste de mănăstire. Tainică, comodă, veşnică.
luni, mai 26, 2008
Despre cum sa vorbim in public. Nu ca politicienii nostri. (p 1)
Spuneti sincer, care din politicienii nostri va fascineaza prin felul lor de a spune lucrurile? Pe cine sunteti gata sa-l urmati, doar dupa cinci minute de discurs? Sau, macar sa-l votati, ca tot suntem intr-un an preelectoral.
Nu stiu cum se face, dar oamenii care au ca meserie vorbitul in public, in frunte cu politicienii (de la noi mai ales), schiopateaza tare la capitolul acesta. Te plictisesti de moarte de discursurile din parlament sau de dezbateri politice televizate care se transforma in circ.
Am rasfoit nu demult conspectele din timpurile studentiei la arta oratorica. Chiar daca n-am facut stiinte politice, antrenamentul de la orele celea m-a salvat de nenumarate ori pe la interviuri si dezbateri. M-am gindit ca poate a prinde bine cuiva asa ca deschid un mini-ciclu de lectii despre cum sa vorbim in public.
N-am sa ma opresc la « confectionarea » discursurilor, ca-i plictisitoare tare treaba, ci la « punerea lor in scena », la confectionarea « sarmului » si mai ales ma voi opri de nenumarate ori la improvizare.
Incepem cu un exemplu arhicunoscut si convingator.
La o serata mondena, Lady Astor, se intoarce spre Winston Churchill, care obisnuia sa vorbeasca cu voce puternica, si-i spune:" Daca ati fi fost sotul meu, v-as fi strecurat otrava in ceasca cu ceai !" Churchill a ridicat sprincenele si i-a raspuns: "Daca as fi fost sotul dumneavoastra, l-as fi baut."
Deci, incercati sa porniti de la regula celor 3 S : sinceritate, spontaneitate, simplitate.
Sinceritate: cautati sa spuneti ceva cere vine din interiorul vostru, emotiile pe care le simtiti la moment. Nu incercati sa pareti ceea ce nu sunteti. Publicul simte foarte bine notele false in intonatia voastra.
Spontaneitate: cuvintele trebuie sa izvorasca cu usurinta din gura oratorului, sa fie destinate auditoriului astfel incit fiecare sa se recunoasca in ele.
Simplitate: nu faceti discursuri sau improvizari lungi. Publicul va aprecia mai mult o fraza spusa la timp si la momentul potrivit, decit un discurs lung si plictisitor pregatit zile intregi inainte.
Deci, nu uitati, ca orice aparitie in public, trebuie sa fie sincera, spontana si simpla. Ca sa fie apreciata ;)
Nu stiu cum se face, dar oamenii care au ca meserie vorbitul in public, in frunte cu politicienii (de la noi mai ales), schiopateaza tare la capitolul acesta. Te plictisesti de moarte de discursurile din parlament sau de dezbateri politice televizate care se transforma in circ.
Am rasfoit nu demult conspectele din timpurile studentiei la arta oratorica. Chiar daca n-am facut stiinte politice, antrenamentul de la orele celea m-a salvat de nenumarate ori pe la interviuri si dezbateri. M-am gindit ca poate a prinde bine cuiva asa ca deschid un mini-ciclu de lectii despre cum sa vorbim in public.
N-am sa ma opresc la « confectionarea » discursurilor, ca-i plictisitoare tare treaba, ci la « punerea lor in scena », la confectionarea « sarmului » si mai ales ma voi opri de nenumarate ori la improvizare.
Incepem cu un exemplu arhicunoscut si convingator.
La o serata mondena, Lady Astor, se intoarce spre Winston Churchill, care obisnuia sa vorbeasca cu voce puternica, si-i spune:" Daca ati fi fost sotul meu, v-as fi strecurat otrava in ceasca cu ceai !" Churchill a ridicat sprincenele si i-a raspuns: "Daca as fi fost sotul dumneavoastra, l-as fi baut."
Deci, incercati sa porniti de la regula celor 3 S : sinceritate, spontaneitate, simplitate.
Sinceritate: cautati sa spuneti ceva cere vine din interiorul vostru, emotiile pe care le simtiti la moment. Nu incercati sa pareti ceea ce nu sunteti. Publicul simte foarte bine notele false in intonatia voastra.
Spontaneitate: cuvintele trebuie sa izvorasca cu usurinta din gura oratorului, sa fie destinate auditoriului astfel incit fiecare sa se recunoasca in ele.
Simplitate: nu faceti discursuri sau improvizari lungi. Publicul va aprecia mai mult o fraza spusa la timp si la momentul potrivit, decit un discurs lung si plictisitor pregatit zile intregi inainte.
Deci, nu uitati, ca orice aparitie in public, trebuie sa fie sincera, spontana si simpla. Ca sa fie apreciata ;)
duminică, mai 25, 2008
Frămîntări...nocturne (p.5)
Inima: El e!!!! L-am întîlnit, în sfîrșit! E bărbatul vieții mele! E dragostea cea adevărată, dragoste la prima vedere. Cea, la care mulți visează, dar puțini o intîlnesc. Cea, despre care s-au scris milioane de cărți și paramilioane de poezii ! E…
Rațiunea: Ah, inimă…nu…
Inima: De ce nu înțelegi, rațiune? E atît de evident. Chiar dacă ne cunoaștem doar de cîteva zile, nu-mi mai pot imagina viața fără el. Am trăit ca într-un film alb-negru pînă acum. Azi totul a prins culoare, totul e plin de sens, de melodie, de poezie, de farmec… Îmi e frică să dorm prea mult, ca să nu pierd nici o clipă din fericirea atăt de prețioasa alături de el.
Doar cu el vreau sa fiu! E darul cel mai frumos pe care mi l-a oferit viața. La dracu, cu casa, lucrul și totul ce a fost pîna la el!
Rațiunea: Nu cred că vei înțelege acum ceea ce am sa încerc sa-ți spun. Nu-ți va plăcea deloc și vei începe din nou să mă convingi pîna la nesfîrșit.
Naivitatea … ca și frumusețea sau tinerețea, dispare cu timpul. Vezi, doar… ca să nu fie prea tîrziu. Ține minte, inimă, că iubirea adevărată constă în anii trăiți împreuna, nu în doar cîteva nopți fierbinți. Ai să înțelegi acest adevăr peste mulți ani, doar dacă nu vei face prea multe greșeli pînă atunci.
Rațiunea: Ah, inimă…nu…
Inima: De ce nu înțelegi, rațiune? E atît de evident. Chiar dacă ne cunoaștem doar de cîteva zile, nu-mi mai pot imagina viața fără el. Am trăit ca într-un film alb-negru pînă acum. Azi totul a prins culoare, totul e plin de sens, de melodie, de poezie, de farmec… Îmi e frică să dorm prea mult, ca să nu pierd nici o clipă din fericirea atăt de prețioasa alături de el.
Doar cu el vreau sa fiu! E darul cel mai frumos pe care mi l-a oferit viața. La dracu, cu casa, lucrul și totul ce a fost pîna la el!
Rațiunea: Nu cred că vei înțelege acum ceea ce am sa încerc sa-ți spun. Nu-ți va plăcea deloc și vei începe din nou să mă convingi pîna la nesfîrșit.
Naivitatea … ca și frumusețea sau tinerețea, dispare cu timpul. Vezi, doar… ca să nu fie prea tîrziu. Ține minte, inimă, că iubirea adevărată constă în anii trăiți împreuna, nu în doar cîteva nopți fierbinți. Ai să înțelegi acest adevăr peste mulți ani, doar dacă nu vei face prea multe greșeli pînă atunci.
eBay si singele pe Dostoievski
In ultimul timp eBay a devenit o pierdere de timp amuzanta pentru socrii mici. Se fac niste tranzactii pe-acolo de-a dreptul "miraculoase" si chiar … "sexoase". Dar ca sa le identifici iti trebuie ceva timp de "research" sistematic. Amuzant, ce mai ;) A venit si clipa in care socrul mic, a hotarit sa imbine placutul cu utilul, asa ca intr-o seara am auzit:
- Femeie, nu vrei 24 volume de literatura sec. XIX-XX, pentru un pret ridicol?
- Vreu. Dar sa vad mai intii cum arata, adica daca le-as putea incadra "armonios" in zidul meu de carti. (naiba stie de unde mi-a venit pretentia asta? ca pina acum eram bucuroasa de orice petic de carte)
Poza "marfii" m-a sedus intr-o clipa. 24 volume de marime medie, cu coperta de piele alba, in care sunt incrustate cu argint numele autorului si titlul cartii. Intr-un cuvint, am inteles repede ca cartile acestea vor da bibliotecii mele o nota fina de sic :)
Tranzactie inchisa.
Cind le-am vazut acasa, m-am apucat sa le lustruiesc un pic. Trecind de la volumul « Fort comme la mort » de Maupassant, la « Crime et Châtiment» de Dostoievski am zarit pe partea laterala a cartii niste stropi mici de culoare bruna, uscati de multa vreme, pentru ca-mi venea cam greu sa le inlaturi de pe coperta alba. Erau prea concentrate pentru a fi urme de cafea. S-apoi de la umezeala cirpei se dizolvau in nuante singerii. Precis ca e singe, am constatat cu surprindere si m-am apucat sa cercetez frenetic cartile care mi-au mai ramas de lustruit. Inca vreo 5 aveau aceleasi pete minuscule pe partea laterala.
Continuam sa le sterg pe fiecare in parte si ma gindeam (femeie paranoica ce sunt) la romanul Agathei Christi "Cadavrul in biblioteca". Pina la urma n-am putut pastra "taina" in maiinile mele fragede si sufletul meu suspicios si-i spun socrului mic:
- Descrie-mi, te rog, proprietarul cartilor si anturajul sau.
"O femeie singuratica de vreo 45 ani intr-o proprietate un pic mai izolata de restul caselor printr-un drum de cale ferata, intr-un satuc de sub Bruxelles."
Mdea, am oftat cu tristete, exact ce vroiam sa aud.
-Deci, ce sa scriu in evaluare (pentru proprietarul de pe eBay)?
-Scrie… ca l-am trimis pe Dostoievski la expertiza.
- Femeie, nu vrei 24 volume de literatura sec. XIX-XX, pentru un pret ridicol?
- Vreu. Dar sa vad mai intii cum arata, adica daca le-as putea incadra "armonios" in zidul meu de carti. (naiba stie de unde mi-a venit pretentia asta? ca pina acum eram bucuroasa de orice petic de carte)
Poza "marfii" m-a sedus intr-o clipa. 24 volume de marime medie, cu coperta de piele alba, in care sunt incrustate cu argint numele autorului si titlul cartii. Intr-un cuvint, am inteles repede ca cartile acestea vor da bibliotecii mele o nota fina de sic :)
Tranzactie inchisa.
Cind le-am vazut acasa, m-am apucat sa le lustruiesc un pic. Trecind de la volumul « Fort comme la mort » de Maupassant, la « Crime et Châtiment» de Dostoievski am zarit pe partea laterala a cartii niste stropi mici de culoare bruna, uscati de multa vreme, pentru ca-mi venea cam greu sa le inlaturi de pe coperta alba. Erau prea concentrate pentru a fi urme de cafea. S-apoi de la umezeala cirpei se dizolvau in nuante singerii. Precis ca e singe, am constatat cu surprindere si m-am apucat sa cercetez frenetic cartile care mi-au mai ramas de lustruit. Inca vreo 5 aveau aceleasi pete minuscule pe partea laterala.
Continuam sa le sterg pe fiecare in parte si ma gindeam (femeie paranoica ce sunt) la romanul Agathei Christi "Cadavrul in biblioteca". Pina la urma n-am putut pastra "taina" in maiinile mele fragede si sufletul meu suspicios si-i spun socrului mic:
- Descrie-mi, te rog, proprietarul cartilor si anturajul sau.
"O femeie singuratica de vreo 45 ani intr-o proprietate un pic mai izolata de restul caselor printr-un drum de cale ferata, intr-un satuc de sub Bruxelles."
Mdea, am oftat cu tristete, exact ce vroiam sa aud.
-Deci, ce sa scriu in evaluare (pentru proprietarul de pe eBay)?
-Scrie… ca l-am trimis pe Dostoievski la expertiza.
sâmbătă, mai 24, 2008
Chirurgul și spionul
Știți ce au în comun un chirurg și un spion profesionist?
Un chirurg pro, nu va opera niciodată un membru din familia sa, în schimb, se va ruga la Domnul, ca în caz de supremă necesitate să-i nimerească ruda în mâinile unui coleg de breaslă de încredere.
Un spion pro, nu-și va spiona niciodată propria familie, chiar dacă viața il va tenta de nenumărate ori. Știe bine că există în viață niște adevăruri care nu trebuiesc atinse. Pentru că, exact ca și un chirurg, fiind sub ampriza emoțiilor, ar putea să taie acolo unde nu trebuie și va țîșni neapărat sînge. Mult sînge. Scurgerea poate fi atît de importantă că nu mai rămîne… nici o speranță.
Un chirurg pro, nu va opera niciodată un membru din familia sa, în schimb, se va ruga la Domnul, ca în caz de supremă necesitate să-i nimerească ruda în mâinile unui coleg de breaslă de încredere.
Un spion pro, nu-și va spiona niciodată propria familie, chiar dacă viața il va tenta de nenumărate ori. Știe bine că există în viață niște adevăruri care nu trebuiesc atinse. Pentru că, exact ca și un chirurg, fiind sub ampriza emoțiilor, ar putea să taie acolo unde nu trebuie și va țîșni neapărat sînge. Mult sînge. Scurgerea poate fi atît de importantă că nu mai rămîne… nici o speranță.
vineri, mai 23, 2008
Frămîntări...nocturne (p. 4)
Inima: Fustă scurtă sau decolteu pentru întîlnire?
Raţiunea: Nici una, nici alta nu e mai importantă decît deţinatoarea lor. Să nu crezi că bărbaţii sunt doar nişte consumatori vizuali şi tactili. Mai au nevoie şi de o provocare inteligentă. Minimă. Uneori cea din urmă, poate exclude fusta-mini sau decolteul. Efectul nu se schimbă. Dar dacă fusta şi decolteul exclud capacitatea de a gîndi, atunci să nu te plîngi.
Şi nu uita, inimă, ca succesul în dragoste nu depinde de înfăţişare ci de caracter.
Inima: De ce femeile care sacrifică totul pe altarul iubirii, sunt deseori înşelate sau părăsite?
Raţiunea: Cînd o femeie nu mai are alte interese decît bărbatul pe care îl iubeşte, cînd face totul numai ca acesta să rămînă lîngă ea, îşi pierde cu timpul personalitatea, semn că nu se mai respectă pe sine însăşi. Iar o femeie care nu se respectă, înceteaza sa mai interese un bărbat (chiar şi îndrăgostit). E tratată în funcţie de capriciile lui, pîna cînd se plictiseşte, o schimbă sau o părăseşte. Ţine minte, inimă, chiar şi în iubire, demnitatea e una din cele mai seducatoare trăsături ale unei femei.
Raţiunea: Nici una, nici alta nu e mai importantă decît deţinatoarea lor. Să nu crezi că bărbaţii sunt doar nişte consumatori vizuali şi tactili. Mai au nevoie şi de o provocare inteligentă. Minimă. Uneori cea din urmă, poate exclude fusta-mini sau decolteul. Efectul nu se schimbă. Dar dacă fusta şi decolteul exclud capacitatea de a gîndi, atunci să nu te plîngi.
Şi nu uita, inimă, ca succesul în dragoste nu depinde de înfăţişare ci de caracter.
Inima: De ce femeile care sacrifică totul pe altarul iubirii, sunt deseori înşelate sau părăsite?
Raţiunea: Cînd o femeie nu mai are alte interese decît bărbatul pe care îl iubeşte, cînd face totul numai ca acesta să rămînă lîngă ea, îşi pierde cu timpul personalitatea, semn că nu se mai respectă pe sine însăşi. Iar o femeie care nu se respectă, înceteaza sa mai interese un bărbat (chiar şi îndrăgostit). E tratată în funcţie de capriciile lui, pîna cînd se plictiseşte, o schimbă sau o părăseşte. Ţine minte, inimă, chiar şi în iubire, demnitatea e una din cele mai seducatoare trăsături ale unei femei.
Eurovision-ul, vodka şi chiloţii pe dos ;)
M-a chinuit sovestea două zile pentru c-am ratat prima semifinală a eurovision-ului, acolo unde şi Moldova a cîntat. Aşa că, ieri seara, am încercat să recuperez măcar ceva din show. Am urmărit semifinala a doua, molfăind ciocolate “vişnea v şokolade” cracită pe canapea.
Am vazut, m-am încreţit şi mă apuc acum de bîrfit pe cale virtuală. Deci, iată momentele remarcabile:
- Mi-a placut rochia inspirată a prezentatoarei. Un fel de plic. Ca să-l înclei pentru expediere, trebuie să-ţi treci limba de la ţîţa dreaptă până la coapsa stîngă, ca să te opreşti într-un sfîrşit cam pe la genunchiul drept al femeii. Bine gîndit ;) Frumos traseu.
- Tobe n-am văzut. Am apreciat tare. Au fost în schimb cruci. Una chiar tare mare.
- Într-un moment dat, m-am prins la gîndul că mă înţeleg cu TV-ul ca mutul cu surdul. Vedeam eu cum interpreţii se străduiau din răsputeri să-mi spună ceva, să-mi transmită emoţii pe cale "electronică", numai că mesajul lor nu prea ajungea la mine. La un moment chiar am crezut că madama care cînta (am uitat de frică ce ţară prezenta, Portugalia pare-se) vrea să-mi bage un deget în ochi sau…să-mi ia o ciocolaţică din cutie. După kilogramele ei grele, am înţeles că avea pofta mare…şi nu glumea.
- M-a înviorat tare fătuca cu cîntecelul despre “Vodka-transparent word…”. Spunea minciuni fata. Eram sigură că nu vodkă băuse înainte de a flutura pletele şi bucile, ci o valiză de “red bull”. Mi-a placut, totuşi ;)
Sîmbătă voi privi finala doar pentru grecoaică. Dupa ce a declarat (un pic jenată totuşi, de frica sa n-o audă tac-său, matincă) într-un interviu proaspăt că pe scenă poartă stringii pe dos, asta ca să ademenească …. ă-ă-ă-ă succesul, acum ştiu bine ce să-i fredonez ca răspuns la:
"My secret combination
It’s a mistery for you,
Use your imagination….”
Sper că a taiat eticheta de pe stringi, ca poate să-i roada funduleţul gingaş în timpul fîţîielelor energice pe scenă.
Am vazut, m-am încreţit şi mă apuc acum de bîrfit pe cale virtuală. Deci, iată momentele remarcabile:
- Mi-a placut rochia inspirată a prezentatoarei. Un fel de plic. Ca să-l înclei pentru expediere, trebuie să-ţi treci limba de la ţîţa dreaptă până la coapsa stîngă, ca să te opreşti într-un sfîrşit cam pe la genunchiul drept al femeii. Bine gîndit ;) Frumos traseu.
- Tobe n-am văzut. Am apreciat tare. Au fost în schimb cruci. Una chiar tare mare.
- Într-un moment dat, m-am prins la gîndul că mă înţeleg cu TV-ul ca mutul cu surdul. Vedeam eu cum interpreţii se străduiau din răsputeri să-mi spună ceva, să-mi transmită emoţii pe cale "electronică", numai că mesajul lor nu prea ajungea la mine. La un moment chiar am crezut că madama care cînta (am uitat de frică ce ţară prezenta, Portugalia pare-se) vrea să-mi bage un deget în ochi sau…să-mi ia o ciocolaţică din cutie. După kilogramele ei grele, am înţeles că avea pofta mare…şi nu glumea.
- M-a înviorat tare fătuca cu cîntecelul despre “Vodka-transparent word…”. Spunea minciuni fata. Eram sigură că nu vodkă băuse înainte de a flutura pletele şi bucile, ci o valiză de “red bull”. Mi-a placut, totuşi ;)
Sîmbătă voi privi finala doar pentru grecoaică. Dupa ce a declarat (un pic jenată totuşi, de frica sa n-o audă tac-său, matincă) într-un interviu proaspăt că pe scenă poartă stringii pe dos, asta ca să ademenească …. ă-ă-ă-ă succesul, acum ştiu bine ce să-i fredonez ca răspuns la:
"My secret combination
It’s a mistery for you,
Use your imagination….”
Sper că a taiat eticheta de pe stringi, ca poate să-i roada funduleţul gingaş în timpul fîţîielelor energice pe scenă.
joi, mai 22, 2008
Frămîntări...nocturne (p.3)
Inima: De ce cînd îmi place un bărbat și-i dau de înțeles lucrul acesta, mai întîi se arată plăcut surprins, iar apoi se retrage treptat "din aventură" ? Ce se întîmplă ? Nu-i mai plac, s-a răzgîndit, s-a speriat ?
Rațiunea: Ține minte, inimă, că deși bărbaților le plac femeile cu inițiativă și sincere, în același timp, se tem de cele care se oferă singure, care nu știu să-i provoace prin felul lor de a fi. Dependența lor afectivă, începe să-i plictisească, apoi să-i irite. Doar ceea ce s-a obținut prin eforturi mari, se prețuiește cu adevărat.
Inima: De ce unii bărbați continuă sa fie insistenți, chiar dacă au auzit de nenumărate ori un refuz din partea mea? De ce o fac ? Din ambiție? Din supărare ? Din…ce ?
Rațiunea: Cînd un bărbat nu poate avea femeia pe care și-o dorește, crede-mă, inimă, va face tot posibilul și chiar imposibilul ca s-o cucerească. E ca o nebunie fără sfîrșit. Cu cît femeia se îndepărtează, cu atît mai mult bărbatul vrea să se apropie de ea. Uneori nebunia asta se numește dragoste și poate dura o viață întreagă. Cred că înțelegi mai bine decît mine, inimă, cum e să te zbuciumi într-o iubire neîmpărtășită.
Rațiunea: Ține minte, inimă, că deși bărbaților le plac femeile cu inițiativă și sincere, în același timp, se tem de cele care se oferă singure, care nu știu să-i provoace prin felul lor de a fi. Dependența lor afectivă, începe să-i plictisească, apoi să-i irite. Doar ceea ce s-a obținut prin eforturi mari, se prețuiește cu adevărat.
Inima: De ce unii bărbați continuă sa fie insistenți, chiar dacă au auzit de nenumărate ori un refuz din partea mea? De ce o fac ? Din ambiție? Din supărare ? Din…ce ?
Rațiunea: Cînd un bărbat nu poate avea femeia pe care și-o dorește, crede-mă, inimă, va face tot posibilul și chiar imposibilul ca s-o cucerească. E ca o nebunie fără sfîrșit. Cu cît femeia se îndepărtează, cu atît mai mult bărbatul vrea să se apropie de ea. Uneori nebunia asta se numește dragoste și poate dura o viață întreagă. Cred că înțelegi mai bine decît mine, inimă, cum e să te zbuciumi într-o iubire neîmpărtășită.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
